DIANA – eşecul din Bucegi

TIPĂREȘTE

Cunosc cam toate cabanele din Bucegi. La cele mai multe am şi stat cu diferite ocazii, mai ales pe vremurile când escaladam aceşti munţi în mod constant. Pătrunderea ,,civilizaţiei” până sus pe platou, civilizaţie care a adus cu ea asfaltul şi ,,pantofarii”, mari ,,IUBITORI” ai muntelui, atât de iubitori încât la fiecare pas lasă semne ale iubirii concretizate în chiştoace sau pachete goale de ţigări, peturi, cutii şi alte recipiente pentru transportat băuturi alcoolice, plus resturi de tot felul, m-au făcut să răresc vizitele în acest masiv. Şi am făcut-o cu regret pentru că o parte din tinereţea mea şi a prietenilor mei este legată de aceşti munţi frumoşi şi cândva mult mai curaţi.

Anul trecut, în august, am spus totuşi că ar fi cazul să mai dau o tură, aşa ca pentru a retrăi nişte momente frumoase de altădată dar şi pentru puţin antrenament şi am făcut o tură rapidă de două zile în Munţii Bucegi. Am ales un traseu comun şi binecunoscut iubitorilor muntelui, cu plecare din Buşteni, urcare pe Jepii Mici, ajuns pe platoul Bucegilor la Cabana Caraiman, apoi Floarea de Colţ, Babele şi coborâre în zona Peştera Ialomicioarei – Padina.

Am vrut să ne cazăm la Padina pentru că am auzit lucruri frumoase despre această cabană în ultima perioadă. Şi întradevăr, după mulţi ani de paragină şi neglijare, fusese în sfârşit renovată. Am fost încântat. Se pare că acum are un proprietar care iubeşte muntele şi montaniarzii. Spre dezamăgirea noastră însă, nu mai avea locuri libere şi ne-am mulţumit doar cu o masă caldă. Preţurile ni s-au părut bune iar bucatele gătite aici, de calitate. E drept că meniul este destul de limitat dar cred că ai de unde alege. Oricum, noi am fost mulţumiţi, mai ales că am ajuns aproape de închiderea sălii de mese. Cred că era aproape de ora 20.00.

Am încercat apoi să găsim cazare la cabana vecină Diana, o cabană cu 65 de locuri conform siturilor de pe internet. Acolo nu am mai stat niciodată şi chiar nu aveam informaţii despre condiţiile de cazare. Totuşi era târziu şi nu aveam timp de încercări şi nici de mofturi.

Ne-a întâmpinat o doamnă destul de amabilă. Din punctul acesta de vedere nu am ce critica. Nu ştiu dacă doamna este proprietar sau doar administrator dar este destul de săritoare. Ne-a repartizat repede o cameră chiar pe holul din faţă, nu departe de intrarea în cabană.

Camerele sunt destul de mici, având un pat pentru 2 persoane, un şifonier, o masă şi două scaune. Pe masă era un televizor ca vai de el. Mobila este de calitate foarte slabă şi foarte afectată de timp sau poate de modul de utilizare. Lenjeria era curată şi suficientă, inclusiv pentru cei mai friguroşi. În cameră era şi un calorifer dar la momentul acela din an, nu era nevoie de încălzire aşa că nu ştiu dacă era funcţional.

Toaletele sunt în capetele holului, iar holul este foarte lung astfel încât dacă stai undeva mai aproape de intrarea în cabană, aşa cum am stat noi, ai ceva de mers până acolo. E drept că erau mai multe cabine, erau curate, instalaţiile funcţionau şi aveau apă caldă. WC- urile sunt din acelea turceşti.

Din câte am înţeles, cabana nu mai are licenţă de funcţionare aşa că mai multe servicii au fost anulate. Când am fost eu, nu avea un restaurant funcţional, totuşi bucătăria funcţiona, astfel încât, cu amabilitatea doamnei respective, am putut să încălzim nişte apă şi să facem un ceai.

Cu toate că nu avea licenţă de funcţionare, cabana avea curent electric şi apă curentă. În reclamele de pe net scrie că are şi TV în camere... dar acestea nu funcţionează... sunt doar de decor.

Conform unor surse de pe internet se pare că la construcţia cabanei au fost ceva probleme cu autorizaţia de construcţie. Se spune chiar că proprietarii s-au judecat câţiva ani cu autorităţile şi că această cabană urmează să fie demolată. Eu unul m-aş mira să se întâmple aşa ceva... Ştim toţi doar câte construcţii ilegale s-au făcut în ultimii 20 de ani şi cele mai importante sunt încă în picioare... iar autorităţile nu au fost nicodată străine de aceste lucruri... Teatrul mediatic face parte din spectacolul vieţii... iar restul – e CAN-CAN.

Vă mai pot spune că această cabană este situată la altitudinea de 1505 metri şi o cameră a costat 50 de lei pe noapte. Este chiar pe malul râului Ialomiţa, nu departe de zona unde ,,iubitorii de munte" instalează sute de corturi toată vara. Când am fost noi nu erau foarte multe corturi, dar nici puţine. Erau aprinse chiar şi câteva ,,focuri de tabără", unul mai mare ca altul. Grătarele sfârâiau şi manelele umpleau valea. Şi ar fi umplut-o aşa toată noaptea dacă nu se pornea o ploaie torenţială care le-a tăiat avântul melomanilor şi a mai potolit agitaţia.

Dacă încă mai doriţi să ajungeţi acolo sau prin zonă, acum nu mai este greu pentru că se poate ajunge şi cu autoturismul. Dinspre Sinaia se intră pe drumul auto care trece pe lângă cabana Cuibul Dorului, prin şaua Dichiu, cabana Zanoaga, cabana Bolboci, zona Padina sau dinspre Moroieni, pe lângă sanatoriul Moroieni, cabana Zanoaga, cabana Bolboci, zona Padina. Acesta este practicabil şi iarna.

Pentru pasionaţii de munte se poate ajunge din Sinaia pe poteca marcată cu bandă roşie până la hotel Alpin (cota 1400), apoi la cabana Valea cu Brazi (cota 1500) şi cabana Mioriţa (cota 2000). De acolo se coboară la Cabana Valea Dorului de unde este traseu către zona Padina. Tot de la Mioriţa se poate merge spre cabana Piatra Arsă de unde, de asemenea se face un traseu către zona Padina. Iese undeva lângă hotelul Peştera, coborârea fiind prin pădure şi destul de abruptă.

Din Buşteni de asemenea există câteva variante. În afară de aceea pe care am ales-o eu pe Jepii Mici, se mai poate urca pe Jepii Mari cu ieşire la Cantonul Alpin, de unde se ajunge imediat la cabana Piatra Arsă şi mai departe pe traseul descris către hotelul Peştera.

Ca excursii în zonă există mai multe variante, astfel:

- Pestera Ialomicioarei, durata cca 20-30 de minute.

- Cascada Obârşia Ialomiţei, durata cca 2 ore, pe poteca ce trece pe la hotelul Peştera spre vârful Omu.

- cabana şi lacul Scropoasa, durata cca 3 - 3,5 ore, prin cheile Tătarului şi cheile Zănoagei, trecând pe lângă cabana Bolboci.

- Şaua Strunga, durata cca 2 ore.

V-am spus, e o zonă frumoasă şi ai ce face aici mai ales dacă îţi plac drumeţiile.

Cât despre cabana Diana, sincer, nu o recomand turiştilor decât în situaţii limită, când chiar nu mai există altă posibilitate de cazare în zonă şi nici nu mai au timp să ajungă la o altă cabană din aceşti frumoşi dar atât de aglomeraţi munţi Bucegi.

---

VIZUALIZĂRI: 8236 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI