Ansamblul Bisericii evanghelice fortificate Hărman

TIPĂREȘTE

Ar fi păcat ca - vizitând Cetatea și Biserica evanghelică săsească Prejmer să nu ajungeți și la Biserica evanghelică fortificată din Hărman. Este un edificiu medieval impresionant care chiar merită vizitat. De la Prejmer până la Hărman sunt aprox. 10 km. Și cam aceeași distanță desparte localitatea Hărman de Brașov, reședința de județ. În cadrul aceluiași mic circuit, de numai o zi, noi am vizitat ambele obiective rămânându-ne și timp pentru un lung popas la Brașov.

Hărman, cunoscut și sub numele german Honigberg (Muntele Mierii), este o așezare foarte veche, a cărei existență este legată de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni (1211 - 1225) în Țara Bârsei. În zilele noastre Hărman este un sat cu ceva mai mult de 6.000 de locuitori, cunoscut pentru Biserica Evanghelică Fortificată de acolo, una dintre cele mai bine păstrate biserici medievale din România.

Program de vizitare: vara (1 Aprilie - 31 Octombrie) luni-sâmbătă 9.00-18.00, duminică 10.00-18.00, iar iarna (1 Noiembrie - 31 Martie) luni-duminică 10.00-16.00.

Taxa de vizitare: 15 lei/persoană - adulți, 10 lei/persoană - elevi, studenți și seniori 65+, 5 lei/persoană - copii (6-10 ani), gratuit - copii sub 6 ani. Plata se poate face cash sau cu card bancar. Noi, fiind în grup mare, pentru a economisi timp, am predat banii ghidului însoțitor, în autocar, ulterior el rezolvând operativ intrarea întregului grup.

Un foarte scurt istoric

Prima atestare documentară a așezării datează din 21 martie 1240, după alungarea Cavalerilor Teutoni. În actul emis de regele Béla al IV-lea este menționat și Hărmanul: '... am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii Cisterciților, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Țara Bârsei în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae), Sânpetru (Sancti Petri), muntele Hărman (Mons Mellis) și Prejmer (Tartilleri) cu toate veniturile, drepturile și cele ce țin de ele… ' Așadar, Biserica evanghelică fortificată din Hărman are o vechime de aproape 800 ani. La timpul ei, a fost o puternică biserică fortificată, o cetate țărănească având ziduri impunătoare, cu şapte turnuri de apărare și alte elemente de fortificație care o făceau de neînvins. Din sec. XVII, fortificaţiile pierzându-și rolul lor de apărare, au fost folosite ca spaţii de depozitare a proviziilor.  

Vizita noastră la Biserica evanghelică fortificată Hărman

Prin culoarul de acces care găzduia o expoziție de mozaicuri atunci când am fost noi acolo, am ajuns la coridorul boltit unde am observat încăperea îngrijitorului cetății (nevizitabilă), punctul de încasare a taxei de vizitare și o vitrină cu suveniruri alături de care cei curioși pot vedea o veche imagine a cetății, din vremea când fortificația era protejată și de șanțul cu apă.

În curtea interioară, în stânga, o scară de lemn masiv te conduce pe zidul de apărare. Nu este o plimbare recomandată tuturor. Treptele sunt abrupte, coridorul este îngust, prăfuit și pe alocuri denivelat, dar sentimentul care te încearcă atunci când te afli acolo, sus, unde străjerii de odinioară scrutau zările anunțând venirea dușmanilor, este unul cu totul aparte.  

Fortificația care înconjoară biserica, ridicată în sec. XV, avea inițial trei rânduri de ziduri. Cel exterior, mai scund, cu o înălțime de numai 4,5 m, proteja baza incintei și delimita șanțul cu apă care înconjura cetatea. Unul din cele trei ziduri nu se mai păstrează, dar cel interior, înalt de 12 m, prevăzut cu șapte turnuri (nici acestea nu se mai păstrează toate), avea drum de strajă care comunica cu toate turnurile. Dacă ai curiozitatea și puterea de a face o plimbare pe vechiul drum de strajă, vei observa meterezele cu puncte de observație, cu orificii de tragere și cu guri de turnare a smoalei peste invadatori. În fața intrării în cetate se afla o barbacană prevăzută cu două herse, iar deasupra ei se înălța Turnul Măcelarilor sau Turnul de Poartă. Clădirea cu gangul scund de la intrare, asemănător celui de la Prejmer, a fost ridicată la începutul sec. XVII.

Din înălțimea drumului de strajă se poate vedea foarte bine portalul principal - cel vestic - al bisericii, realizat în stil gotic târziu, având în partea superioară, pictat pe fond albastru-cobalt, un simbol al sacrificiului suprem - pelicanul care își hrănește puii cu propria carne. După ce am coborât, m-am apropiat mai mult de acest portal (închis atunci, accesul în biserică făcându-se prin latura sudică) și am studiat și fotografiat acest simbol, precum și uriașul clopot din fața ușii, postat pe un soclu gravat cu nume ale eroilor sași căzuți în conflagrația mondială din 1941-1945.  

Continuând explorarea zidului interior al cetății, urcând și coborând rânduri-rânduri de scări, am vizitat și Muzeul Etnografic amenajat în fostele camere ale localnicilor refugiați. O încăpere expune piese de vestimentație specifică zonei, unele pe manechine, obiecte casnice (fier de călcat cu cărbuni, cântar de bucătărie) și, bineînțeles, piese de mobilier pictat în stil săsesc. Am văzut și o încăpere aranjată ca o cameră de zi, având în centru o masă cu patru scaune, iar pe lângă pereți diverse piese de mobilier - ladă de zestre, dulap, precum și o sobă sau o veche mașină de cusut. Dormitorul cu pat de lemn poziționat central, flancat de două noptiere și de două dulapuri, etalează și multe cusături tradiționale, un pătuț de copil și nelipsita oliță de noapte.

Încăperea-școală cu pereții acoperiți cu hărți (era și o hartă a Europei secolului XVIII), cu băncile vechi, cu tabla neagră și cu cuierul pe care atârna pălăria și servieta dascălului, crează imaginea învățământului de altădată.

Alte două încăperi, alăturate, expun tot felul de obiecte utilizate în gospodăriile țărănești - ciocane, nicovale, pene metalice, cântare, juguri pentru animale, un ciur, un teasc pentru zdrobirea strugurilor, dar și altele pe care nu le-am putut identifica. Camera Muzicanților cu instrumente muzicale și chiar cu partituri ne-a amintit ceea ce ne-a spus custodele muzeului și anume că muzica de fanfară era nelipsită de la orice eveniment din viața sașilor.  

Turnul Capelă este, poate, cel care suscită cel mai mult interesul vizitatorilor. Clădirea inițială a capelei (datând din jurul anului 1300), compusă dintr-o pivniță cu intrare proprie și din capela propriu-zisă, făcea parte din zidul care înconjura biserica. Cu prilejul fortificării ansamblului, în sec. XV clădirea capelei a fost transformată în turn de apărare. I-au fost adăugate două nivele de apărare, iar ferestrele dinspre nord și dinspre sud au fost zidite și transformate în guri de tragere. Am urcat pe scara de lemn exterioară și am intrat în capelă unde am admirat în voie pictura care acoperă în întregime pereții și bolta. Deși pictura murală originală, realizată 1460-1470, este degradată, ea încă mai rezistă. După Reformă, pictura a fost acoperită cu var, dar a fost curățată în 1920. Dacă privești cu atenție, identifici multe dintre scenele religioase arhicunoscute. Printre acestea Judecata de Apoi, Răstignirea lui Isus, redată pe peretele estic, deasupra unei ferestre, scene inspirate din viața Fecioarei Maria, precum și chipuri de sfinți.

Biserica evanghelică fortificată din Hărman 

Am intrat în biserică prin ușa de pe fațada sudică. Un scurt istoric înrămat te întâmpină chiar de la intrare. Cei care vor avea răbdarea să-l citească, vor afla că 'Biserica a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și a fost concepută inițial în spirit romanic, iar în secolul al XV-lea a suferit mai multe transformări în stil gotic. Turnul de vest cu șase etaje puternice înglobat în sistemul bisericii este amintit deja în anul 1290. Acoperișul actual cu cele patru turnulețe este mai nou. În anul 1593 biserica a fost incendiată, iar în 1595 s-a efectuat bolta actuală a navei principale. Cetatea din jurul bisericii a fost construită treptat între secolele al XV-lea și al XVII-lea, iar materialele utilizate au fost piatra brută și piatra de râu și, în fazele ulterioare ale clădirilor, cărămida. (...) Altarul și orga din biserică datează din secolul al XVIII-lea. '

Cu aceste prime cunoștințe, după ce am privit cele câteva lespezi funerare foarte vechi (pe una dintre ele este inscripționat anul 1614), am pătruns în interior.  

Multe bănci de lemn cu pernuțe pentru un plus de confort, ziduri înalte care mai etalează din loc în loc fragmente de pictură, multe covoare orientale expuse în lateral, amvonul, cristelnița, Altarul în stil baroc, executat în 1787, având ca scenă centrală "Răstignirea lui Hristos" și nu în cele din urmă Orga construită la Brașov în anul 1889.   

O mare provocare pentru mine a fost Turnul-clopotniță și mai ales accesul până la nivelul superior. Știam că în turnul-clopotniță se poate urca, dar că urcușul este atât de anevoios încât nu ar trebui recomandat oricui. Expusă vizibil, există acolo și o atenționare privind urcarea în turn: 'Scări înguste și abrupte. Iluminare slabă. Accesul pe propria răspundere. Părinții răspund pentru copiii lor. ' Asta cred că spune totul.

Eu m-am ambiționat să urc pentru că deja îmi făcusem un obicei din a urca în toate turnurile, acolo unde este permis. Am fost însă cam dezamăgită de ferestruicile minuscule de la fiecare nivel, care nu-ți permiteau să arunci o privire afară, precum și de faptul că scările erau tot mai dificile pe măsură ce urcai.  

La început, scara circulară din piatră este foarte îngustă, părând înșurubată în jurul unui stâlp. Ajuns la nivelul al doilea, descoperi câteva informații despre turn pe care, în semiumbră, abia le-am deslușit. 'Acest turn a fost ridicat în jurul anului 1300 pe lățimea navei principale a bisericii, astfel încât a fost înglobat de navele laterale. Cu o înălțime totală de 56 de metri, acest turn este cel mai înalt din Țara Bârsei. În anul 1794 au fost întreprinse modificări la acoperișul turnului; pe lângă vârful principal al acoperișului au fost aplicate patru turnulețe de colț care erau semnul de departe vizibil că localitatea dispunea de dreptul de a pronunța și de a executa sentința capitală. Clopotele de azi din turn au fost achiziționate în 1923, respectiv 1925. Clopotul mare din 1923 a fost defectuos și schimbat în 1925, el servește ca monument comemorativ în zona portalului vestic. ' 

Continuând spre etajul unde sunt instalate clopotele, urci cu mare greutate pe o scară de lemn, abruptă. Cele două clopote masive sunt susținute de grinzi solide. Aici trebuie să fac o mențiune. La Hărman clopotele bat la fiecare 15 minute. Ghidul ne-a informat asupra acestui amănunt atenționându-ne că dacă dorim să urcăm în turn - pentru protejarea auzului propriu - este bine să nu ne aflăm în preajma clopotelor atunci când acestea încep să bată.  

Mai trebuie spus că din turnul-clopotniță, dacă ai ajuns sus, sus, vei fi răsplătit cu frumoase imagini panoramice asupra satului și a împrejurimilor lui.  

Mai mic decât Ansamblul Cetății și Bisericii evanghelice săsești de la Prejmer, ansamblul medieval de la Hărman merită vizitat. Biserica cu altarul baroc, colecția de covoare orientale și turnul clopotniță, capela cu fresce din sec. XV, curtina principală cu drumul străjerilor și cu turnurile de apărare, muzeul etnografic amenajat în fostele cămări de refugiu în caz de invazie alcătuiesc un tot de care își vei aminti cu drag multă vreme.

---

VIZUALIZĂRI: 397 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI