Bavaria Blue - sau cand situatia este cam albastra

TIPĂREȘTE

Ideea de a relata despre sederea la Bavaria Blue Hotel mi-a venit citind interventia despre Dacia Sud Hotel, frate siamez cu BBH.

S-a intamplat in cursul anului 2009, in a doua jumatate a lunii iunie, cu ocazia unei sesiuni de instruire pentru o functie oarecare (irelevant), adica un fel de team-building.

Am ajuns seara, dupa ora 22. 00, dupa un parcurs al zilei de peste 600 km, obosita, intepenita de statul la volan si enervata de turele pe care deja le dadusem in jurul Aqua Magic, in cautarea hotelului.

* Deci semnalizarea BBH in zona si sugestiile rutiere de acces lasa de dorit *

Parcare mare, comuna cu Dacia Sud H, foarte aglomerata la acel moment, cu multe autoturisme parcate pe sistemul "Am pus-o! ". Un boy de la hotel in parcare se incumeta sa-mi semnaleze un loc liber, se straduieste sa ma convinga ca Skoda mea Superb se poate strecura in locul indicat de el si incep manevrele de andocare. Acum, eu am pretentia ca sunt un sofer bun, dar oboseala zilei, slaba iluminare a parcarii si indicatiile confuze ale boy-ului au avut ca rezultat, asteptat, atingerea unui BMW de pitzipoanca (o sa vedeti de ce spun asta). Scot masina din parcare, apostrofez boy-ul pentru neindemanarea lui cumulata cu a mea, gasesc exact 10m mai incolo un loc in firea lui si mai apostrofez cu repetitie individul, parchez si in sfarsit intru in hotel. Bagajul mi l-a luat impricinatul. La receptie dau prima reprezentatie cu receptionerul, mai ales ca adrenalina mi se revarsa voioasa cand aflu ca la ora 22. 30 nu mai pot sa mananc la restaurantul hotelului (si nu mancasem nimic toata ziua).

Hotelul are 4 etaje, sunt camere si la parter, zona de restaurant cu terasa aferenta in spate.

Receptia: primitoare, hol larg, generos, frumos decorat, primitor, accesul catre diferitele zone ale BBH bine indicate, informatii vizibile, Receptioneri amabili, dar mi s-au parut usor depasiti de situatie, erau destui turisti sositi in acel moment, s-a creat aglomeratie in zona de receptie, s-au incurcat cheile dela camere. Am anuntat la receptiee ca am atins o masina in parcare, mi-am lasat datele de contact.

Camera: foarte mare, probabil a rezultat in urma contopirii a doua camere vechi, in procesul de renovare a hotelului, cu mocheta albastra (blue), tapiteria fotoliilor, canapelei si patului pe albastru, mobilier frumos, o idee artnouveau (sau asta a fost intentia), doua zone - de dormit (o camera), - de relaxare, privit la tv si toaleta/bar (alta camera). Corpuri de iluminat potrivite cu restul mobilierului dar in minus de becuri. Draperii foarte utile la fereastra, am constatat, m-au ferit noaptea de lumina impertinenta a neoanelor din dosul hotelului. Deci camera era orientata spre parcare si spre zona de terasa bar.

BBH are camere cu vedere spre mare - zona de faleza- piscina, si celelalte spre intrarea principala, parcare, terasa bar. Aer conditionat functional si util, nu se poate aerisi direct decat cu riscuri.

Un usor iz de igrasie sau mai degraba umezeala plutea pe hol si in camera. Dupa un timp nervul olfactiv, cel mai vechi nerv cranian, oboseste si-ti trece impresia. Sau cum zice romanul: te obisnuiesti. Stand si gandindu-ma mai bine, era vorba si despre acel miros de mare imbibat cu aroma de alge intrate in putrefactie, specific litoralului romanesc. Miros depasit in intensitate doar de hamsiile prajite, obisnuite si ele pe litoral.

Frigider -bar cu de toate cele stiute, contra cost, desigur (de acolo am mancat alune si ciocolata si mi-a trecut foamea) Televizor model mai vechi. Telecomanda cu baterii obosite. Baie larga, cu cabina de dus, , curata, cu foen si toate accesoriile. Halat si papuci. Telefon in camera (nu-mi amintesc daca era si in baie). Curat, s-au schimbat prosoapele zilnic, lenjeria nu.

Restaurantul: are doua zone, interioara si exterioara, terasa gradina cu aproximativ 10 mese, alte 15-16 inauntru. Desi erau umbrele pe terasa, amplasarea lor si situarea intre ziduri creeau conditii de sauna incepand cu orele 12. 00. Meniu a la carte, la cazare am primit bonuri valorice sub forma unor cartele pe care un personaj contabiliza consumatiile.

DAR, DAR, DAR... aici au inceput necazurile. Desi grupul era format din aprox 50 de persoane si s-a cautat o solutie sa grupam comenzile si chiar sa le lansam undeva la ora 11. 00 astfel incat in pauza de la pranz sa chiar mancam, in fiecare zi am asteptat intre 1h30-2h pana ni-s-au adus comenzile. Dimineata bufetul suedez bogat, diversificat nu a pus probleme, dar pranzul si cina, in contextul unui program foarte strans si imobil s-au transformat in surse de nervi, de frustrare, de nemultumire. S-au incurcat comenzile, supele, ciorbele, pulpele cu aripioarele, clatitele cu inghetata. Dezastru. Sefa de sala era chemata la raport la fiecare dejun, pana cand misterul s-a dezlegat: exact in ziua sosirii noastre, bucatarul si cativa ospatari, avand motive probabil, au parasit corabia BBH lasand restaurantul in mare impas. In plin sezon!!

Solutia a fost ca seara sa mancam, mai tarziu ce-i drept, in alta parte, de obicei in centru unde este plin de terase si pe banii nostri.

Preturile la restaurantul BBH acceptabile, un pic umflate fata de calitate si servire, barul separat dar tot pe bonul valoric. Contabilizarea consumurilor pe acele cartele ne-a pus si ea nervii la incercare, pentru ca personajul lua cartelele si uita ce-a facut cu ele. ca sa nu mai spun ca incurca comenzile si deci totalul. Barmanul, un tip sociabil si descurcaret, ne-a asigurat ca sumele neconsumate se pot transforma in produse imbuteliate din barul ce-l gestiona, desigur la pretul de bar. Asta da afacere!

Prezentarea preparatelor: neglijenta si neinspirata.

Piscina: destul de mare, chiar in fata hotelului, chiar sub ferestrele primului etaj, cu spatiu ptr plaja, sezlonguri, umbrele, bar, dusuri, prosoape. Apa curata, salvamar.

Dar seara am fost evacuati de la piscina (nu ca am fi facut plaja sau baie in cele 6 zile) ni s-a spus ca la ora 20. 00 se inchide si nu avem voie sa stationam pe sezlonguri chiar daca stam in hotel. Plaja este dincolo de faleza, teoretic e un spatiu al hotelului. Acelesi personaje tuciurii natural iti inchiriaza contra cost sezlongul, umbrela si soarele si promit sa stea cu ochii pe boarfele lasate la vedere. Dar n-ai curaj.

Personalul hotelului, piscinei, barului si restaurantului mi-a lasat impresia ca-mi face o favoare in timpul serviciului.

Am uitat sa povestesc ca a doua zi dupa incidentul din parcare s-a intamplat asa: mi-am cerut scuze boy-ului pentru iesirea nervoasa, chiar daca mi s-a parut ca am dreptate si am dat ochii cu mandra proprietara a BMW-ului atins in amorul propriu, in persoana unei fatuce blonde, de cca 21-22 ani, extrem de suple si de inalte, extrem de bronzata si de dezbracata, frumoasa si cu draci, care mi-a pus in vedere ca masina ei e scumpa!!! , ca sa-i dau o cifra cu mai multe zerouri in coada ca sa-si repare vopseaua stearsa, am mai aflat inca o data cat costa masina si de asemenea mi s-a pus in vedere agenda super inincarcata a duduiei. I-am propus sa mergem la politie, biroul accidente usoare, unde poti pierde lejer o zi, basca spectacolul cu militieni si s-a calmat brusc. Am sunat agentul de asigurari, am aflat cam cat costa o reparatie de genul celei de care avea nevoie si i-am inmanat suma (oricum eu gresisem). A vociferat putin, dar perspectiva vizitei la politie a linistit spiritele.

Impresiile lasate de BBH in iunie 2009 oscileaza intre satisfacator si usor nemultumit. Cazare a fost oK, mai ales ca n-am platit-o, masa un calvar, din motivele expuse (cald, timp de asteptare, comenzi incurcate, nota de plata cu executie laborioasa, personal depasit de sarcini, inert), nu cred ca m-as duce sa-mi fac un concediu acolo. Proximitatea inghesuita a unor alte hoteluri, restaurante, tarabe, dar mai ales parcari nu constituie idealul meu de spatiu inconjurator al unui hotel.

Poate intre timp lucrurile s-au schimbat, mai ales la restaurant, dar preturile nu justifica, si nici stelele, intentiile patronilor.

---

VIZUALIZĂRI: 4679 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI