În vizită la prieteni (acasă la mama lui Johnny!)

TIPĂREȘTE

După cazarea din Metsovo şi vizitarea canionului Vikos Gorge, mai exact a ,,Northern Pindos National Park”, a urmat sejurul din Lefkada, primul din vara trecută, un sejur pe care ni-l propusesem a fi (şi aşa a şi fost!) unul deosebit de activ şi în care urma să nu repetăm două zile aceeaşi experienţă – în cea mai mare parte am reuşit, doar plaja Katisma vizitând-o de două ori, în prima şi ultima zi, din motive de... parapantă!

Pentru aceasta aveam nevoie de o cazare într-o staţiune animată seara (în primul rând!), cu promenadă, faleză, locuri de joacă pentru copii, ofertă bogată de magazine, restaurante, taverne, poziţionată pe la jumătatea insulei pentru a putea ajunge mai uşor în toate extremităţile acesteia, cu port de unde să ai posibilitatea de a pleca în croaziere sau plimbări pe mare etc iar toate aceste atribute în Lefkada le întruneşte o singură localitate, iar aceasta se numeşte Nidri!

Odată stabilită localitatea, trebuia să găsim locaţia care să se preteze la asemenea vacanţă activă şi care să dispună de câteva facilităţi deosebit de necesare şi anume:

- accesul cât mai uşor cu maşina pe tot timpul zilei, ştiut fiind că în Nidri accesul cu auto pe principala arteră este interzis după ora 19.00 iar noi aveam de gând să colindăm fără să fim stresaţi de a ajunge la o anumită oră seara;

- locaţia de cazare să dispună de parcare proprie;

- curăţenia să fie la înălţime şi să avem un confort minimal – pentru asta nu aveam nevoie de spaţii mari sau dotări deosebite;

- să avem micul dejun inclus şi servit la ora solicitată pentru a ne putea încadra în programul stabilit;

- să fie aproape de principalele atracţii ale staţiunii (strada principală şi faleza) şi de port – de plaja din localitate (unii o numesc cosmopolită, eu i-aş spune anostă!) nu am fost interesaţi deoarece plănuisem deja să le vizzităm pe cele din vestul insulei, cele mai frumoase plaje din câte am văzut până acum!

Astea au fost aşteptările noastre de la cazarea din Nidri! E mult? E puţin? Nici una, nici alta! Am vrut ceva curat şi comod! Nu vroiam piscină, bar-restaurant, sea-view etc ci doar un culcuş decent unde să ne odihnim după o zi petrecută altundeva decât în staţiune!

Athina Studious – Megalo Aulaki Ellomenou, Nydri, 31080

Iar acesta a fost, la sugestia prietenului @johnnyredlabel (cel care m-a sfătuit să aleg şi Nidri, noi fiind pentru prima dată pe această insulă!), Athina Studious, o locaţie situată în partea de sud a staţiunii, mai exact pe strada pe care eşti obligat să virezi stânga spre centura de ocolire a localităţii, circulând dinspre Vasiliki spre capitala Lefkas, după ora 19.00, când strada principală devine doar pietonală până dimineaţa! Când vii dinspre capitală ai două variante:

- pe timp de zi, până la ora 19.00, puteţi merge înainte, prin centrul localităţii vreo 2 km iar după ce lăsaţi pe partea dreapta taverna ,,Ola Kala”, la vreo 20 de metri, viraţi spre centură în dreptul indicatorului ,,spre Palaiokatouna” iar la vreo 60-70 de metri, tot pe dreapta e locaţia noastră, vizavi de un supermarket!

- varianta aleasă de noi tot timpul sejurului a fost prin dreapta, la intrarea în staţiune, pe centura ocolitoare (indicator spre Vasiliki), iar după vreo 2 km, înainte de o benzinărie aflată pe partea stângă, se virează pe lângă aceasta şi se merge pe o străduţă îngustă vreo 100 – 120 de metri până la cazarea noastră, aflată tot pe stânga!

Aşadar, gazda noastră din acest sejur, se află la vreo 60-70 de metri faţă de limita sudică a principalei străzi comerciale, la cca 100 de metri de faleză şi la aproximativ 150-200 de metri de portul staţiunii sau, mai exact de locul de unde pleacă vasele în croazieră, deci are o amplasare excelentă, pentru ceea ce ne propusesem noi în acest sejur!

Athina Studious are parcare proprie, gratuită, aflată chiar lângă clădire, înainte de aceasta când vii dinspre centură, într-o curte generoasă unde proprietarii au mai început o construcţie, rămasă neterminată însă (probabil datorită crizei!), fapt care a făcut posibil să parcăm maşina la umbră, la parterul respectivei construcţii.

Clădirea pensiunii (chiar dacă e impropriu spus daţi-mi voie s-o numesc aşa!) are trei nivele şi, chiar dacă are decât vreo opt spaţii locative, din câte mi-am dat eu seama, cuprinde o gamă diversificată de camere, situate la parter şi la etajul unu (la etajul doi locuiesc proprietarii!) şi anume camere duble, triple, studiou pentru 3 persoane şi apartament pentru 4 persoane.

Noi am avut un studio pt 3 persoane la etajul unu al clădirii, orientat spre vest, adică spre curtea unde era parcarea, studio compus din 2 camere comandate (se trecea din prima cameră într-un mic hol deschis, din care se intra la baie şi în a doua cameră!), cu 2 balcoane separate, chicinetă şi baie, mobilate şi dotate cu strictul necesar, fără spaţii excedentare dar suficiente pentru necesităţile noastre.

Prima cameră era foarte îngustă (cca 2,5 m) dar lungă (cam 5 m), cuprindea chicineta (pe care nu prea am folosit-o!), un pat single, o măsuţă de sticlă cu 3 scaune, aer condiţionat, perdele şi obloane la uşa de la balcon, nu avea televizor dar nici nu a fost nevoie de el în puţinul timp pe care nepoţelul nostru l-a petrecut aici!

A doua cameră, separată de o uşă destul de bine izolată fonic, avea pat matrimonial, era puţin mai spaţioasă (cca 14mp) şi mai dotată, având în plus faţă de prima şifonier, tv lcd, un birou cu scaun şi oglindă, seif, 2 noptiere, uşa de la balcon dublă dotată deasemenea cu nişte obloane etanşe care nu permiteau să pătrundă strop de lumină.

Balcoanele erau separate, împrejmuite cu balustrăzi metalice şi pavate cu gresie, nu erau foarte mari şi erau dotate cu câte o masă şi două scaune – le foloseam dimineaţa la micul dejun şi pentru uscat prosoapele.

Baia era micuţă dar curată şi dotată cu cele trebuincioase, avea cădiţă mică de duş, consumabile şi prosoape suficiente, apă rece şi caldă în permanenţă, într-un cuvânt strictul necesar de care aveam nevoie pentru igiena personală.

Chicineta nu am folosit-o, aşa cum v-am spus dar, din câte am observat, era dotată cam cu tot ceea ce este necesar unei familii care se cazează în regim self-catering – doar frgiderul şi vreo câteva farfurii pentru fructele cumpărate de la supermarketul de vizavi ne-au fost de folos, de restul nu ne-am atins!

Clădirea are spaţiu puţin în faţă, însă acesta este amenajat cu atât de mult bun gust, încât este imposibil să nu te opreşti măcar pentru câteva minute pe canapelele de la intrare, după-amiază târziu când vii de la plajă/plimbare/croazieră sau seara după câte o escapadă la vreuna dintre numeroasele taverne de pe faleză, pentru a inspira o gură de aer curat şi a nu intra la culcare cu reminiscenţa larmei din staţiune, a muzicii greceşti prea tare parcă la unele localuri şi a zgomotelor de farfurii sparte!

Această curte interioară, pavată cu piatră de râu, împrejmuită de un gărduleţ din piatră şi fier forjat mascat de o vegetaţie abundentă, decorat cu o fântână arteziană superbă înconjurată de leandri, arbuşti ornamentali, flori şi un semeţ palmier, te rupe parcă, de când ai păşit în ea, de agitaţia străzii şi te introduce într-o atmosferă intimă, familiară chiar şi care te face să socializezi instantaneu cu cei pe care-i întâlneşti în cale, fie ei gazde sau turişti (în special cei care sunt cazaţi la parter şi au terasele în interiorul curţii, cum a fost cazul colegilor noştri de pe AFA, ajunşi acolo înaintea noastră!).

Ei bine dragilor, dacă dotările clădirii nu au darul să te dea pe spate, în schimb proprietarii/amfitrionii noştri, căci la ei mă refer când spun personalul pensiunii, au fost de nota 20, peste aşteptările noastre, cu toate că eram avizaţi despre ospitalitatea şi serviciile lor de la colegii de pe site, nu numai din review-urile lor ci şi dintr-o întâlnire specială cu @johnnyredlabel, care mi-a povestit cu lux de amănunte despre locaţie într-o scurtă întâlnire ,,face to face”!

Astfel am avut o puternică senzaţie de deja-vu (mai mai să mă bănuiască soţia c-am mai fost pe-acolo!), mai ales că, după ce am făcut rezervarea prin Booking.com pe la începutul lui aprilie, am fost contactat pe email de către fiul proprietarilor (Panaiotis), care, după ce ne-a mulţumit că am ales pensiunea lor ne-a întrebat ce preferinţe avem pe durata sejurului şi cu ce informaţii mai poate să ne fie de folos, iar eu am profitat de oportunitate şi i-am pus câteva întrebări la care mi-a răspuns foarte prompt!

Am fost întâmpinaţi de proprietară (,,tanti Tica”, cum îi spunea colegul nostru cu nickname de scotch!), care ne-a întâmpinat cu multă căldură şi bucurie (nedisimulată aş spune!) şi care l-a chemat pe fiul său (pe care-l striga Paios!) să ne ajute la bagaje şi să ne conducă la cameră – dealtfel, de-a lungul întregului sejur, Paios a fost cel care s-a ocupat de noi (inclusiv la micul dejun!), fiind un bun vorbitor de limba engleză, spre deosebire de mama sa, care gesticula mai mult, dar cu folos până la urmă!

De la Panaiotis am aflat (ca un adevărat ,,acoperit” al AFA ce sunt!) că mai are două surori, una căsătorită acolo şi care lucrează de curând în sistemul bancar iar cealaltă este studentă în Patra, că pe mama lui o cheamă Athina, că mai au un chioşc cu de toate pe strada principală pe care trebuie să-l aprovizioneze periodic, astfel având explicaţie desele veniri şi plecări ale lor de la pensiune, el cu un Ford Focus albastru iar mama sa pe un scuter, pe care-l manevra cu multă dibăcie, în ciuda vârstei – de admirat energia şi vivacitatea proprietarei care era parcă un argint viu!

Cam în a treia seară a şederii noastre l-am cunoscut şi pe tatăl lui Paios (un bătrânel cărunt de max 1.60 m înălţime şi vreo 50 de kile ud!), care vindea la chioşcul reprofilat dintr-unul de ziare într-unul universal, situat la vreo 20 de metri de la intersecţia străduţei pe care se află pensiunea cu strada principală, spre Vasiliki, vizavi de un teren de golf pe care-l frecventam seara, înainte de masă!

Nu ştiu cine făcea curăţenie în cameră, pentru că plecam dimineaţa şi veneam seara, dar aceasta a fost ireproşabilă pe toată durata sejurului, consumabile completate, prosoape schimbate zilnic dacă le lăsam pe jos iar lenjeria după trei zile.

Wi-fi excelent, gratis, parola de la Paios; tv-ul l-am folosit rar, doar pentru primul meci de fotbal de la CM al zilei, dar avea destule programe iar semnalul bun, din ce-am observat!

Micul dejun este opţional, costă 3,5 euro de persoană, dar merită din plin fiecare bănuţ deoarece toate produsele sunt proaspete şi de calitate – mezeluri, ouă, legume şi fructe de la supermarketul de vizavi, produse de patiserie şi pâinici calde de la laboratorul aflat puţin mai spre strada principală, dulceaţă şi prăjituri făcute de ,,tanti Tica” în casă, lapte, ceai, santal şi cafea la cerere, toate servite la ora dorită şi la botul calului, adică pe masa din prima cameră iar de aici pe balcoane, la aer curat!

În ultima zi am urcat sus la etajul 2, ca să plătesc (cu cardul) pentru şederea noastră şi atunci am văzut o parte din imensul apartament al proprietarilor (care se întinde pe toată suprafaţa etajului!), adică un superb living amenajat cu mult bun gust în stilul unei recepţii, cu un bar foarte bine aprovizionat, mobilier şi decoraţiuni de foarte bună calitate, iar de aici se intră pe un hol unde se află dormitoarele şi un grup sanitar! Foarte frumos!

Am primit în dar de la simpaticul Paios o sticlă de vin şi un suvenir, le-am transmis salutări părinţilor, le-am mulţumit pentru ospitalitate şi i-am promis că, dacă o să mergem spre Kefalonia în anii următori, aşa cum intenţionăm, o să oprim fie şi pentru câteva minute în drumul nostru, pentru a revedea nişte oameni dragi, la care am venit ca oaspeţi şi am plecat prieteni!

Asta dacă nu cumva ne hotărâm să rămânem chiar o noapte!

---

VIZUALIZĂRI: 3557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI