ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.01.2023
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 15.04.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
DEC-2014
DURATA: 30 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Ateneul român până în 1990

TIPĂREȘTE

Despre Ateneul Român s-au scris pe AFA cinci reviewuri pe care parcurgâdu-le poţi afla cam tot despre această instituţie de cultură de la înfiinţarea ei şi până în zilele nastre.

M-a surprins reviewul colegei Mioritik care a scris cu puţin timp înainte despre o recepţie eveniment ţinută la Ateneu in zilele noastre. Ea prezintă Ateneul, aşa cum functionează azi cu amănunte interesante pe care nu le cunşteam. Cum amintirile mele sunt destul de stufoase, nu am optat pentru un ecou larg la reviewul ei, ci am ales să scriu un review despre Ateneul pe care l-am cunoscut bine ca martor ocular la jumătatea secolului trecut. Şi pe vremuri la Ateneu cânta Filarmonica Română şi foarte, foarte rar se organiza câte un eveniment oficial la care erau invitaţi ambasadori, oameni politci, industriaşi.

-Cum am ajuns să frecventez des Ateneul român

Părinţii mei, sub influenţa unei mătuşe bătrâne care susţinuse un recital de pian la Curtea Imperială din Viena ar fi dorit să mă facă şi pe mine pianistă, crezând că am ceva talent. Am luat lecţii de pian vreo trei ani şi în paralel m-au dus să ascult muzică bună. La Operă (în sala fostului teatru de Operetă, azi demolat, de pe Splai) m-au dus la 7 ani la operă să vad Aida iar la Ateneu pe la 10 ani prin ´44-45. Cum în vremurile care au venit mai târziu, cu o carieră artistică mureai de foame, m-am îndreptat spre studii tehnice pentru că începea marea industrializare.

Pasiunea pentru muzica clasică a rămas, aşa că am mers foarte des la concertele dirijate de George Georgescu, Constantin Silvestri şi i-am ascultat pe violoniştii Ion Voicu, Stefan Ruha, Lola Bobescu, pianistul Valentin, Gheorghiu, violoncelistul Stefan Gheorghiu şi mai târziu pianistul Dan Grigore Am regretat că nu am fost la unul din concertele susţinute de Jehudi Menuhim din 1946. În 1958 prima ediţie a Festivalului George Enescu s-a ţinut la Ateneul Român. A cântat la vioară David Oistrach dar a fost imposibil să prind un bilet. Yehudi Menuhim a fost elevul lui George Enescu cu care a rămas prieten toată viaţa. Sergiu Celibidache nu a dirijat niciodată în ţară, el stabilindu-se la Berlin. El şi Herbert von Karajan sunt considerati cei mai mari dirijori ai secolului trecut.

În anii 50-60, tinerii nu prea aveau unde să se distreze decât la ˝ceaiurile˝organizate în apartamente sau la Casele de Culură la care după o conferinţă de învăţământ politic se dansa 2-3 ore. Îmi rămăsese din copilărie dragostea pentru muzica clasică şi în cursul vieţii aceasta m-a ajutat să depăşesc greutăţile inerente, ascultând la radio câte un concert şi urmărind emisiunile lui Iosif Sava. Mergeam des singură la Ateneu la un ˝un bilet în plus˝pe care din marea de spectatori care venea la concert era imposibil să nu găseşti pe cineva care să nu vândă un bilet al unei persoane care nu a mai putut veni. Aşa se face că sunt martor ocular al Atenului înainte şi după anii anii 5o

- Publicul

Citez din reviewul lui Mioritik:˝ Acum peste 100 de ani, populația Bucureștiului avea alte obiceiuri decât omul contemporan. Astăzi am devenit mai relaxați. … Astăzi se petrec la Ateneul Român și proiecte mai puțin high class. Spre exemplu uneori se petrec acolo proiecte Fain și Simplu. chiar ne pierdem în derizoriu. Eu am fost la o festivitate de premiere în septembrie 2022. Să-i zicem o gală dar putea fi abordat totul chiar și casual … unii parcă mergeau la office și nicidecum la cine știe ce eveniment… Înainte să urcăm am avut 30 de minute de protocol cu mizilicuri de servit, apă îmbuteliată la 0,5 litri și socializare unde gazdele, cu șorțuri lungi, albe, se plimbau printre noi și făceau impresie. După prezentările din sala de concert am avut un cocktail la parter în hol, servit cu stil și eleganță de către ospătari impecabil aranjați. Ne serveau brânzeturi și struguri, prosciutto și vin alb dar invitații deja se risipeau. Întreaga atmosferă inspiră high class ˝

La Ateneu, cum spune Mioritik că e şi acum, venea ˝high class˝. Numai că era total diferită şi nu am eu competenţa să judec dacă acum e un fake-news. S-au schimbat generaţiile şi odată cu ele mentalitatea. Înainte de 1990 la Ateneu orice spectator venea îmbrăcat elegant sau măcar decent chiar dacă hainele vechi de 20-30 de ani ieşiseră din modă. Doamnele venite dintr-o mansardă pentru că fuseseră evacuate din casele lor naţionalizate mergeau cu tramvaiul sau autobuzul. Multe femei singure aveau soţii în puşcărie dar ele nu renunţaseră la obiceiul de a merge la concert. Purtau pălărie şi mănuşi, bărbaţii, obligatoriu sub jachetă aveau vestă, unii papion sau batistă la sacou. Publicul era format în general din persoane de peste 40-50 de ani, care se întâlneau aici ca într-o catedrală departe de lumea comunistă. Tineret, cu excepţia studenţilor de la conservator cărora li se păstra un rând de scaune, nu prea era.

Pot spune că fiind adolescentă eram aproape unicat printre adulţi. Mergeam îmbrăcată cu lodenul cel bun - pentru cine nu ştie - un palton dintr-o stofă ieftină de culoare gri cumpărat pe cartelă pe puncte. Mama reuşise să-mi ia două. Cel de toate zilele purtat la serviciu şi facultate se scămoşa în câteva luni. Cu cel bun gri-olive mergeam la spectacole sau petreceri.

Apoi prin anii 70, când depăşisem 30 de ani, mergeam cu soţul, deasemeni îmbrăcaţi cu hainele˝de bun˝ fără a fi stridente. În holul de la parter se strângea lumea în grupuri de 4-5 persoane, vorbind între ei încet ca într-o biserică. Dacă zăreai un cunoscut în alt grup, nu te duceai la el, nu strigai ˝Bună˝ sau ˝Hallo˝ ci o simplă înclinare a capului însemna că l-ai salutat. Întârziaţii erau ţinuţi în holul parterului până la pauză. În afară de garderobă nu exista bufet ca la teatre, nu se mânca şi nu se bea nimic. Aplauzele se făceau liniştit şi demn, fără urlete cu ˝bis˝ sau sculat în picioare. Această lume a dispărut fie natural din cauza vârstei, fie a părăsit ţara sau a murit la Canal sau la Sighet. După anii 90 a apărut o altă lume, dinamică, naturală şi fără prejudecăţi la aceasta contribuind şi vizitele în străinătate unde românii s-au lovit de o altă mentalitate. Multe din valorile tradiţionale au dispărut în faţa religiei banului. E normal ca şi instituţiile de Stat cum e Ateneul să-şi închirieze pe bani grei spaţiul, o autofinanţare pentru că bugetul sărac nu le poate asigura toate nevoile.

- Marea frescă naţională

La primele vizite cele de dinainte de 1948, după ce intram în sală de concerte, tata îmi explica scenele şi personajele din marea frescă lungă de 72m şi lată de 3m pictată de C. Petrescu. Fresca a fost lucrată de pictor între anii 1933-1939. Ea se întinde de jur împrejurul tamburului central, deasupra lojilor şi are o singură întrerupere în dreptul scenei.

Pe frescă este reprezentată toată istoria noastră prin evenimente importante dar şi prin figurile unor mari domnitori şi regi de la impăratul Traian şi până la regii Carol al II-lea şi regele Mihai. Si acum parcă văd cu ochii amintirilor fresca cu 25 de scene care reprezintă momentele cele mai definitorii ale istoriei noastre. Acestea sunt: Împăratul Traian intră în Dacia, Legionarii romani colonizează Dacia, Formarea poprului daco-roman, Straja romană, Invazia barbarilor, Începuturile poporului român, Statornicirea, Descălecarea, Statul militar, Statul administrativ- dregătoriile, Cruciada românească, Stefan cel Mare, Epoca de pace şi credinţă, Mihai Viteazul, Începuturile culturii româneşti, Horia, Cloşca şi Crişan, Revolta lui Tudor Vladimirescu, Anul 1848 în Transilvania, Anul 1848 în Princpate, Al. I. Cuza, Anul 1859- Unirea Principatelor, Carol I-Războiul de Independenţă, Războiul întregirii naţionale 1916-1918, Ferdinand I întregitorul, Epoca de consolidare (aici erau portretele regelui Carol al II-lea si al regelui Mihai)

În 1935, la inițiativa lui George Enescu, au fost strânse fonduri pentru construcția orgii de concert, amplasată în fundalul scenei.

La un moment dat l-am auzit pe tata vorbind cu mama că s-a şters de pe frescă chipul regelui Carol al II-lea din ordinul Mareşalui Ion Antonescu cu care acesta nu se înţelegea. În locul rămas gol, pictorul Petrescu a pictat o alegorie cu patru tărănci repezentând România: vechiul regat format din Muntenia şi Moldova, Bucovina ş Basarabia. E curios cum cele două provincii răpite de ruşi nu au fost sterse de comunişti după 1947: ori erau total inculţi ori printre ei erau şi oameni de cultură, ca de ex Ion Pas şi mai târziu Sabin Bălasa

-Veniseră vremuri noi. Eu continuam să merg la Ateneu şi Operă. La salariul de desenatoare de 495 lei în anii 50, îmi permiteam să dau 4 lei pe un bilet, mai în fundul sălii dar aceasta avea o acustică perfectă şi ca să văd dirijorul şi orchestra puneam la ochi lorgnionul mamei (un fel de ochelar pentru un singur ochi cu lupă)

În 1948 Partidul Comunist Român (PCR) condus De Gheorghiu Dej (un Stalin fanatic al României) s-a unit cu Partidul Social Dmocrat (PSD) al lui Titel Petrescu formându-se Partidul Muncitoresc roman (PMR), Congresul ţinându-se la Ateneul Român. Fresca lui Constantin Petrescu a fost acoperită pe toată lungimea ei cu catifea roşie. Tin minte ce şoc am avut când am văzut-o prima oară şi ce discrepanţă făcea cu restul sălii. La cele câteva concerte la care am fost ulterior n-o puteam privi deşi era imposibil de evitat.

În 1966-67, în perioada de naţionalism, Ceauşescu a decopertat-o şi pereţii Ateneului au căpătat strălucirea de dinainte. Tot atunci au fost executate lucrări de introducere a aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, lărgirea avanscenelor, etc. Am revăzut de 2-3 ori Ateneul renovat şi fresca aşa cum era în 1939.

Am început să merg mai rar la Ateneu. Timpul a început să se împartă intre serviciu, casă, cozi, cresterea copiiilor, îngrijit părinţii. Totuşi baza de cultură muzicală pusă în tinereţe, m-a ajutat să depăşesc greutăţile vieţii de sub comunism.

-Curtea din faţa Ateneului are astăzi câteva bănci în faţa clădirii. Din 1963 s-a amplasat statuia de bronz a lui Mihail Eminescu de Gheorghe Anghel care a înlocuit o alta ˝ Alergătorii ˝care nu avea nicio legătură cu sanctuarul muzicii. În tinereţea mea curtea era plină de busturile unor oameni cu care noi româii ne mândrim: Eminescu, Kogălniceanu, Ienăchiţă Văcărescu, de ei îmi amintesc dar erau peste 10 busturi.

-Consolidarea Ateneului şi modernizarea lui au fost făcute în perioada 1994-2004, perioadă în care a fost închis. A fost redeschis în 2005 cu ocazia ediţiei a XVII- lea a Festivalului George Enescu.

-Istoricul, amplasamentul, arhitectura, sunt prezentate în amănunţime în celelalte trei reviewuri. Reviewul lui Mioritik ne descrie prezentul Ateneului Român.

Acesta rămâne o bijuterie şi mândrie a bucureştenilor construită parţial din banii populaţiei în baza zicalei ˝daţi un ban pentru Ateneu˝. Din 2007 face parte din lista Patrimoniului European.

Cu toate greutăţile pe care ca fiecare dintre noi le-am avut, mă consider fericită să fiu ˝aleasa˝care în timpul unei singure vieţi a cunoscut trei regimuri politice: monarhia, comunismul şi acum capitalismul, cu toate cutumele lor bune sau rele.


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

În momentul construcţiei s-a considerat că Ateneul e amplasat la marginea oraşului, acum e în centrul lui. Este în apropierea unor clădiri emblematice ca Palatul Regal, Biblioteca Municipală, biserica Boteanu, hotelul Athenee Palace


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Pentru iubitorii de muzică clasică, 2-3 ore de ascultare a unui concert la Ateneul Român, îţi încarcă bateriile pentru o perioadă lungă de timp.


[fb]
---
Trimis de Michi in 18.01.23 12:20:34
Validat / Publicat: 18.01.23 13:27:48
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 534 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 24500 PMA (din 25 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

doinafil
[19.01.23 00:09:32]
»

Am fost și eu de câteva ori la Ateneu, și înainte, dar și după „revoluție” . Am ascultat acolo, prin anii ' 80, concertul Lolei Bobescu, venită după mulți ani în țară, să concerteze la Ateneu. Avea peste 60 de ani și arăta superb!

După ' 90 am mai fost, dar nu de multe ori! Îmi amintesc - doar - de un concert al lui Alexandru Tomescu și de un altul de muzică veche, medievală. N-am să uit acel concert niciodată, a fost superb!!!

Holul de la intrare, cu celebra scară, dar și Sala de concerte sunt minunate!

Nu degeaba este „simbolul” orașului București!

Felicitări pentru articol!

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[19.01.23 08:29:38]
»

@Michi: Ce frumos mi-ați amintit, doamna Michi, de anii tinereții! Mulțumesc!

Și eu am fost de multe ori la Ateneu, la spectacole muzicale. Nu voi încerca să le enumăr sau să spun care dintre ele mi-a lăsat o impresie mai adâncă. Vreau să spun doar cum am ajuns eu - o tânără abia stabilită în București - să frecventez Ateneul Român în perioada anilor ‘75-‘80.

Lucram într-o mare întreprindere industrială din capitală și - dacă vă mai amintiți - una dintre sarcinile trasate de regimul comunist era activitatea artistică în rândul clasei muncitoare - cor, formație de dansuri populare, brigadă artistică... La noi exista un grup vocal a cărei solistă s-a întâmplat să fiu eu. Instructorul nostru artistic era Dl. Vasilache - un basarabean vârstnic, membru component (ca și soția sa) al corului Filarmonicii Române. În perioada în care a fost instructorul nostru (vreo 3 ani), Dl. Vasilache mi-a oferit invitații la toate concertele lor, cu cor și orchestră, dar și la alte spectacole de gală.

doinafil
[19.01.23 10:26:40]
»

@iulianic: Felicitări pentru o voce așa de bună! Nu știam că-ți place să cânți! Și eu am cântat ca solistă, în formația de muzică ușoară a întreprinderii unde lucram, prin anii ' 70.

Mă mai încearcă dorul de-a cânta, și o fac prin casă, dar ce bine că doar Mihai este nevoit să asculte ce-a mai rămas din ea!

MichiAUTOR REVIEW
[19.01.23 14:51:13]
»

doinfil, iulianic: Am stat în cumpănă dacă să scriu reviewiul dar după numărul vizionărilor şi al voturilor, rezultă că a meritat. Mi-aţi făcut o mare bucurie că v-am trezit amintiri din tinereţe. Citisem reviewul lui mioritik care ne-a povestit despre un alt Ateneu, cel actual, adaptat timpurilor noastre. Îi mulţumesc şi ei că l-a prezentat aşa cum funcţionează acum şi... probabil e mai bine că între concerte nu mai există timpi morţi şi asta aduce profit.

tata123 🔱 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[01.02.23 19:25:18]
»

@All: Primăria Capitalei a aprobat săptămâna aceasta ca spațiul verde din fața Ateneului Român, acel mic parc în care se află statuia lui Mihai Eminescu, să poarte numele de „Grădina Mariana Nicolesco” . Propunerea a venit din partea criticului de artă Radu Varia, soțul sopranei care s-a stins în toamna trecută.

Soprana Mariana Nicolescu a contribuit la restaurarea orgii Ateneului și a donat un valoros pian de concert instituției de cultură (agerpres.ro/cultura/2023/ ... olesco--1051798).

adsoPHONE
[01.02.23 20:01:30]
»

Aflasem ieri

pe FB

doinafil
[01.02.23 23:48:21]
»

@tata123 ????:

Am aflat și eu la „știri” , pe canalele uzuale ale TV-ului, despre această hotărâre. Primăria se pare că nu s-a consultat suficient cu oamenii de cultură potriviți, care au concertat acolo (și nu numai cu ei). Chiar la sfârșitul săptămânii trecute, pe TV Cultural am ascultat opinia pianistului Dan Grigore despre această hotărâre, care nu prea era încântat de acest lucru. Se pare că se vor face contestații!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adso, doinafil, iulianic, Michi, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂAteneul Român / Palatul Ateneului:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.062067031860352 sec
    ecranul dvs: 1 x 1