Un muzeu numit dorinta - Muzeul Francisc Rainer, Cheia

TIPĂREȘTE

Prima data cand am auzit numele de Dr Rainer a fost in drum spre serviciu fiind prima statie dupa Universitatea Nationala de Aparare, si mai urmau ca statii Dr. Ciuca si Dr. Theodor Burghele. Fiind considerate prea aproape una de alta statia Dr Rainer a fost desfiintata (la intorcere insa ea mai exista), insa numele mi-a ramas in minte iar in momentul in care am studiat zona Cheia sa vad ce se poate vedea, am spus ca neaparat trebuie sa vad acest muzeu.

Muzeul functioneaza in casa de vacanta a dr. Rainer si este deschis de marti pana duminica intre orele 9.00 - 17.00. Taxa de vizitare este mica 3 lei adult, 2 lei copil pana in 14 ani si 5 lei taxa foto.

Eram singurii vizitatori si am fost intrebati daca vem timp sa vedem un filmulet documentar care tinea 30 de minute, normal, fiind in vacanta am spus da. Aici va sugerez daca sunteti un grup mai mare de 2 persoane sa aveti scaunele cu voi ca nu aveti pe ce sta, noi am stat cu randul pentru ca nu e placut sa stai jumatate de ora ca un protap in picioare.

Filmul insa merita vazut, intelegi astfel mult mai bine munca deosebita a savantului Rainer. De ce am vrut sa vad acest muzeu? Pentru ca eram indemnata in liceu de sora mamei sa fac Facultatea de Medicina, am spus ca nu vreau pentru ca este mult de tocit si nu sunt genul, iar daca as fi facut-o totusi ar fi fost doar ca sa devin medic legist. De cand eram mica imi placea sa fac disectii, iar in liceu dat fiind profilul (chimie –biologie) am mers in practica (pe vremea mea se facea si asa ceva) la Spitalul Municipal si am asistat la o autopsie (pe a doua am ratat-o din lipsa de timp). Cum intre timp alegerile mele au fost altele acest muzeu aparut in traseul nostrum pentru mine reprezenta un “Must see”.

Ca sa spunem cateva cuvinte doar despre Francisc Rainer, a trait in perioada 28 Decembrie 1874 – 4 August 1944, tatal lui fiind subdirector al Cailor Ferate. A studiat medicina in Bucuresti si a lucrat la Spitalul Coltea timp de aproape 20 de ani. A fost casatorit cu Marta Trancu-Rainer, prima femeie chirurg din Romania.

A revolutionat antropologia romaneasca care astfel s-a impus la nivel mondial si a creat Institutul de Antropologie care a fost initiat cu ocazia desfasurarii celui de-al XVII-lea Congres International de Antropologie si Arheologie tinut la Bucuresti in 1937, dar care a fost inaugurat in 1940.

Munca lui a dus la o colectie valoroasa de cranii (peste 4000 cum am aflat din materialul documentar) si schelete umane considerate a fi cea mai mare din Europa acelor vremuri.

O serie dintre pozele pe care le voi atasa articolului sunt facute in timpul vizionarii filmului documentar, pe care va sfatuiesc sa aveti rabdare sa il vedeti, este un documentar din care o sa aflati informatii pe care din cele expuse nu o sa aveti cum, deci va aduce un plus de cunostinte, nu mi s-a parut deloc plictisitor, ci chiar foarte interesant.

In muzeu am putut admira lucruri care au apartinut savantului si arata modestia fata de lucrurile obisnuite in schimb arata o imensa sete de cunoastere.

Intr-una dintre scrisorile adresate sotiei sale in 1919 savantul spunea: “Ambitii n-am. Viata exterioara mi-am redus-o la un minimum; nu cer decat sa ma lase lumea in pace. Fac conferinte, lectii, lecturi. Desi in mijlocul oamenilor si cautand sa le dau cat mai mult si cat mai sincer, simt, totusi, dupa ce am ispravit cu ei, ca si cand as fi in nouri, iar ei pe pamant”.

In salile micute ale muzeului pot fi admirate planse cu scheletul uman sau chiar un schelet, informatii multe privind sistemul osos, diferite carti de stiinta, biroul la care a stat si a lucrat Dr Rainer, diverse panouri care contin idei si ganduri ale savantului, gasim si busturi ale altor savant cu care a colaborat cum ar fi: Victor Babes, Ion Cantacuzino, Toma Ionescu. George Emil Palade, laureat al premiului Nobel in 1974 i-a fost elev.

Ni s-au prezentat si doua echipamente (am ajuns la tehnologia mai moderna) prin care am putut vedea evolutia formei si fiziologiei unui om de-a lungul vietii, dar ni s-a calculat si bioritmul (mi-ar fi placut sa le si printeze sa le putem lua acasa ca si amintiri).

In final, pe o scara ingusta din lemn am urcat in turnulet unde exista o luneta cu ajutorul caruia putem vedea atat Cheia cat si Muntii Ciucas. O sa spuneti ca nu are nici o legatura cu tema muzeului, insa sa ne amintim ca aici era casa de vacanta a savantului si parca il vedeam in momentele in care dorea sa se relaxeze cum se uita prin luneta pentru a strabate zarile. De aici am plecat mai departe spre Muzeul Flori de mina, dar despre asta in articolul urmator. Nu pot insa sa nu inchei cu alte ganduri din jurnalul lui Francisc Rainer:

“Cel mai mare lucru in viata sunt limpezimea si seninatatea sufleteasca cu care traim fiecare clipa”

Calatorii frumoase va doresc in continuare.

---

VIZUALIZĂRI: 1295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI