Muzeul Cotroceni - File de istorie

TIPĂREȘTE

Bun regasit prieteni dupa ceva absenta. Sper sa reusesc anul acesta sa fiu mai prezenta pe site, insa pana la a vedea ce ne va oferi anul acesta, sa vedem cu ce incepem.

2024 a fost cu multe intamplari, schimbari, si ca sa mentionez doar cateva, am devenit oficial soacra, apoi bunica 😊si am schimbat si prefixul, lucru pe care de altfel il cam asteptam. Pe pagina AFA am realizat de abia acum cu ocazia intalnirii ca trebuie sa fac modificarea 😊.

 A fost destul de greu sa ma gandesc cu ce sa incep, pana la urma insa mi-a venit ideea. Va fi Muzeul Cotroceni (ca sa nu facem confuzie cu Palatul Cotroceni).

De ce am ales acest loc? Pentru ca anul acesta am ajuns de doua ori acolo, prima data in vara iar a doua oara in iarna. Acum sa nu credeti ca in afara de peisajul din gradina este ceva schimbat la interior, poate doar ghidul si ghidajul care a fost in engleza prima data si in romana a doua oara.

Prima data am ajuns aici pe post de “ghid” (sarcina primita de la flacau) pentru un grup de americani veniti la un concurs de dans. Si dupa ce au avut concurs sambata, duminica am avut program cu ei adica a fost Muzeul Cotroceni, Casa lui Ceausescu, pranz la Hanul lui Manuc, apoi relaxare la Therme iar cina la Caru’ cu bere. Va dati seama ca eram tot timpul cu ochii pe ei sa fie toti in cele 3 microbuze, asa ca seara am ajuns acasa epuizata.

Dar sa revenim la prima vizita, programarea s-a facut telefonic, am avut grija sa plecam de la hotel avand pasapoartele la ei, procedura spune ca lasi acolo actul de identitate si primesti un card de access, ti se scaneaza geanta si poti intra in gradina.

Despre istoria locului nu am sa povestesc prea multe, ar fi doar copy-paste de prin carti, si nici atunci nu as fi foarte sigura ca am copiat ce trebuie si m-ar lua de urechi istoricii nostri de pe AFA (vezi de ex @tata123), dar care sper sa vina cu mici detalii mai neobisnuite.

Vreau insa sa spun ca locul m-a emotionat, se simtea atata istorie, si era la noi in tara, ba chiar in orasul meu natal. Nu vreau sa par ipocrita, dar mai ales la prima vizita unde aveam pe cap un grup de americani, eram mandra ca pot vedea asa ceva si nu Palatul Parlamentului. In fine, pe drum le-am spus si cateva date despre Palatul Parlamentului, in cazul in care anul acesta in aprilie vin iar la concurs si pica din nou pe capul meu :).

Gradina este minunata, ai senzatia ca esti la plimbare prin parc, pacat ca din motive de siguranta nu ai voie sa faci poze, si sa te afli in plin oras si sa mergi printr-o gradina atat de frumoasa este deja o introducere in ceea ce urma sa fie. La intrare am fost invitati sa ne punem supra incaltarile, sa ne lasam eventualele bagaje la garderoba si apoi au inceput explicatiile. Ghida a fost minunata, un munte de cunostinte, si ne provoca prin diferite intrebari in diferite momente asa incat nu era o simpla vizita in care asculti un ghid blazat care isi recita placa.

A inceput cu momentul din istorie marcat odata cu domnia lui Serban Cangtacuzino spre final de secol XVII, apoi construirea acestui palat la sfarsitul anilor 1880, contributia adusa de regale Carol I prin transformarea vechilor case domnesti intr-un palat modern, realizat sub indrumarea arhitectului Paul Gotterau cel care lucrase si la extinderea Palatului Regal din Calea Victoriei.

La Palatul / Muzeul Cotroceni au locuit si perechea princiara Ferdinand si Maria.

Palatul Cotroceni (imi place mai mult cum suna palat) a fost si locul care i-a avut ca oaspeti pe George Enescu, Nicolae Grigorescu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu si multi altii.  Trecand peste toate acestea, azi putem sa ne bucuram de istorie de sute de ani pe care aceste locuri ne-o povestesc.

Rand pe rand fiecare camera cu destinatia ei, noi am inceput cu Holul de onoare, cu ale lui scari din marmura, scara pe care doar am fotografiat-o, urcand pe alta scara, apoi rand pe rand diverse camere/ apartamente cum ar fi Sufrageria Germana, Sufrageria regelui Carol I, Salonul de vanatoare, Salonul de aur, Biblioteca regelui Ferdinand, si nu pot sa nu ma opresc si sa nu remarc bogatia de volume care se gaseste aici, o incapere mirifica, cu o scara secreta, in fine, o sa vedeti pozele.

Apoi etajul cu alte camera, Sala de billiard, Sufrageria privata, Salonul oriental, apartamentele regale, totul povestit frumos, cu mici pauze pentru intrebari, dar incadrat perfect astfel incat vizita sa se termine in timp util pentru a permite urmatorului grup sa intre.  

Exista si un magazin de suveniruri, de unde unii dintre ei si-au luat cate ceva.

A fost o vizita minunata si asteptam urmatoarea ocazie sa vad din nou acest muzeu. Si uite ca ocazia s-a ivit in decembrie cand au venit colegii nostri de la Cluj (despre ei am sa mai povestesc) si desi aveau in plan sa vada o anume expozitie, am reusit sa le facem surpriza si sa vedem si acest minunat muzeu, din pacate insa nu am prins nici de data aceasta biserica. Poate a treia oara o fi cu noroc.

Acestea fiind spuse, va las in compania pozelor si daca nu ati vazut muzeul va recomand sa o faceti.

---

VIZUALIZĂRI: 122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI