Palatul Cesianu-Racoviță, Muzeul Național de Artă al României și Ateneul într-o Duminică de primăvară

TIPĂREȘTE

Duminică, 24 Martie, ne-am propus să ne continuăm aventura muzeal bucureșteană. Eram hotărâți pe umblat kilometri. Bilete la Muzeul Național de Artă al României am luat online, de dimineață. Preț 55 lei două persoane la artă românească, 55 lei la cel de artă europeană. Adresa Calea Victoriei, nr. 49-53, Sector 1, cu program 11-19.

Am ajuns în zonă în jurul orei 10 fără 10, și cum bucureștenii se trezesc târziu, probabil după Sâmbăta de distracție, am găsit lejer parcare în fața fostului restaurant Cina, în piața George Enescu. Am plătit prin sms, 7.5 euro, toată ziua, pentru a sta liniștiți, având de gând să hălăduim prin zonă. Am fost inspirați, deoarece mai târziu a apărut un balamuc prin zonă, bucureștenii ieșind în aglomerație la promenadă.  

Ce facem până la ora deschiderii Muzeului Național de Artă? Am băut un espresso la o terasă, după care, probabil dornici de a nu sta degeaba prin zonă, privirea ne-a zburat către un indicator care ne trimitea către Palatul Cesianu Racoviță. Nu departe de locul în care lăsasem mașina, cam 50 m, am intrat în clădirea palatului. Intrarea gratuită. Nu mică ne-a fost mirarea la vederea interiorului, eu am zis prima dată rococo (de, cunoscător), dar gazda, pe la finalul vizitei, ne-a spus eclectic, adică un amestec de stiluri. Știam, dragă! Clădirea aristocrată foarte bine întreținută, nobilă, astăzi aici fiind sediul casei de licitații ArtMark, prin urmare, toate obiectele de colecție expuse, și nu puține, având și prețul aferent atașat. Cam o oră am vizitat, mie făcându-mi o mare plăcere să văd, printre altele, ceasuri de colecție și arme vechi și soției să admire accesorii de colecție ale unor case de modă celebre. Prețuri pe măsură. Mișto. Recomand, mai ales că nu multă lume știe de existența acestui loc.  

Muzeul Național de Artă al României, Palatul Regal la origini, deschis în 1950 pentru publicul larg, foarte mare, imens, din punctul nostru de vedere neajungându-ne timpul alocat pentru a aprecia în liniște toate exponatele. Nu că am fi mari cunoscători ai artei, dar măcar să citim etichetările exponatelor și să le admirăm în timp pentru a nu muri proști. Clar, nu putem asimila totul, dar bucuria cunoașterii de moment pentru noi este o plăcere. Am văzut artă religioasă și lucrări ale unor pictori și sculptori români celebri (Grigorescu, Aman, Tonitza, etc), iar în Muzeul Național de Artă Europeană, sculptură, pictură și artă decorativă (covoare, goblenuri, mobilier, ceramică, broderii) din secolul al XIV-lea și până în secolul al XX-lea. Am rezistat fizic și cu atenția sporită până aproape să terminăm vizita la români, ca la europeni să trecem ca prin brânză. Eram frânți. Așa că, ne-am propus să mai venim altă dată să finalizăm vizita și, era închis acum, să vizităm partea de muzeu cu spațiile istorice ale fostului Palat Regal (Sala Tronului, Sufrageria Regală, Scara Voievozilor).

Durata totală cca 2.30 ore. Există garderobă. Toalete. Agenți supraveghetori în toate sălile. Noi i-am întrebat una-alta. Liftul original din zona Muzeului de Artă Europeană este funcționabil. I-am mulțumit lui Carol 1. Atmosfera din curte plăcută. Mulți turiști străini.

Cum nu am fost nicioadată la un eveniment la Ateneu am încercat și am reușit să-l vizităm. Nu speram, dar cum încercarea moarte n-are, am intrat pe ușa laterală din Strada Benjamin Franklin, unde am întrebat pe cineva dacă putem vizita. Cum ni s-a spus da și biletul fiind 10 lei de fes, am intrat. Mare lucru nu am avut ce vizita, dar rotonda spectaculoasă și sala de concerte ca scoasă din poveștile clasice vieneze ne-au lăsat mască. Am stat pe scaune și am admirat cam jumătate de oră. Ne-am propus bilete la un concert cu proxima ocazie când ne vom permite. Bilete nu sunt ieftine, între 340 și 540 lei, ce am văzut scurt pe google ceva afișe ale unor concerte prezente. O să dăm un leu la Ateneu. Ne auzim.

---

VIZUALIZĂRI: 180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI