Muzeul Sportului

TIPĂREȘTE

Muzeul sportului se înalță alb și falnic, aproape de Arcul de Triumf din București, într-o clădire nouă, arcuită, pe 3 nivele și cu caldarâm în interiorul arcului, prin care răzbat tulpini de arbori cu straturi rotunde de flori ce le înconjoară tulpina la intersecția cu solul. Este o zonă selectă. Am remarcat clădirea asta cu ceva ani în urmă, când mergeam spre Mănăstirea Cașin și mi-a atras atenția dar am avut nevoie de ceva timp să procesez. Între timp am aflat programul: de la 9 la 5, de luni până vineri, ca la birou plus vizită gratis adică mergi la ei, intri în clădire ca pe bulevard, te plimbi pe unde ți se năzare și pleci tot când ai chef și nu zice nimeni nimic. Și chiar asta am și făcut.

La capătul clădirii, sub un tavan sprijinit de coloane, este o ușă după care dai de recepție și acolo zice că este Comitetul Olimpic și Sportiv Român (scrie și afară) dar intrarea în muzeu este la mijlocul clădirii, prin niște uși ample, din sticlă. La parter e un spațiu generos unde zice, chiar la intrare, că este Muzeul Sportului și sunt ceva șevalete cu lucrări. Pe o scară amplă, albă, se ajunge la etaj unde spațiul este deschis, ca un balcon imens și sunt separeuri din suporturi arcuite, pline cu poze pe teme sportive. Între aceste separeuri sunt vitrine cu exponate: cupe, echipament sportiv sau îmbrăcăminte sportivă din competiții, medalii, multe statuete și alte diverse. Statuia Nadiei Comăneci este ușor de recunoscut, imediat după accesul la etajul întâi. Portretul lui Cristian Țopescu (foto) stă pe petete lângă caiace, fără nici un fel de referință dar cred că orice român îl recunoaște.

Etajul întâi este dedicat sporturilor iar etajul 2 este dedicat participării României la olimpiade, în perioada 1914 – 2014.

La etajul întâi este zonă dedicată gimnasticii, atletismului, scrimei, kaiakului, fotbalului și multe altele.

Sunt, chiar, expuse două caiace foarte lungi și înguste, din lemn, de forme diferite.

Există o zonă și pentru oină.

Contribuția casei regale la promovarea sportului este evidențiată într-o secțiune iar mai în spate găsim o machetă destul de mare cu un strămoș al aparatelor de zbor, în secțiunea dedicată lui Aurel Vlaicu.

La etajul 2, mai la luminâ, lângă ferestre, este amenajată o mică zonă ca o sală de prezentare, cu scaune. La locație se petrec diverse evenimente cu referire la lumea sportului.

Tocmai admiram etajul întâi când a venit doamna muzeograf să deschidă luminile ca să văd zona din spate cu Aurel Vlaicu. Era cooperantă și disponibilă dar eu preferam să mă lase în pace. Mi-a spus că e permis doar poze fără blitz.

La plecare mi-a sugerat să iau câte reviste vreau. Am luat 4, gratis deși scria că prețul este 15 lei. Erau de prin septembrie 2023. Totodată mi-a sugerat că pot scrie în cartea de oaspeți, aflată tot pe standul cu reviste, chiar la baza scării. Am scris 3 rânduri apreciative, datate. Pe sinceritate. Cu adevărat, locația m-a impresionat plăcut.

Prin clădire mișunau niște lucrători care tot amenajau.

În curtea cu arbori din față am găsit bustul în bronz al lui Evanghelie Zappa, 1800 – 1865, care a fost o personalitate balcanică ce a contribuit la reînvierea Jocurilor Olimpice. Născut pe teritoriul de astăzi al Albaniei, într-o familie de aromâni, acesta a deținut multe moșii pe lângă București. Prin donații, a participat la înființarea Academiei Române dar a ajutat și reclădirea Bucureștiului după un mare incendiu.

Muzeul Sportului a fost înființat la 7 mai 1971. În clădirea actuală funcționează din anul 2011.

---

VIZUALIZĂRI: 122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI