Hai-hui prin Sighet pentru o zi sau două

TIPĂREȘTE

Și înapoi la Sighet, pentru că orașul merită vizitat.

Aflat la confluența Izei și Tisei, veche capitală voievodală a Maramureșului până în 1950, când Maramureșul istoric este desființat și încorporat în noul județ, cu capitala la Baia Mare. Este al doilea oraș din județ, ca număr de locuitori.

Dat fiind faptul că Sighetul Marmației este foarte aproape de granița cu Ucraina, orașul are reputația de capăt al lumii, astfel că periplul nostru a început cu celebrul cui, acolo unde s-a născut expresia de unde se agață harta în cui. Cuiul cu pricina îți aduce zâmbetul pe buze și nu sunt puțini turiștii care fac poze alături de celebrul cui.

Centrul orașului poate fi străbătut lejer, la pas, în aproximativ 30 de minute, ocazie cu care se pot observa clădirile rămase din perioada interbelică, într-un amestec de stiluri arhitectonice care se împletesc armonios. Clădirile vechi păstrează în construcțiile lor stilurile baroc, romanic, renascentist, eclectic etc.

Exact în centrul orașului, în apropiere de cui, se află primăria, adevărată bijuterie arhitecturală, într-o clădire în stil renascentist. Aici a funcționat cândva o judecătorie, apoi spital militar, pentru ca, apoi, să funcționeze ca primărie. Se poate vizita, însă noi nu am mai reușit.

Printre obiectivele care merită să fie vizitate în Sighet se numără și Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței, pe str. Corneliu Coposu, nr. 4.

Clădirea a fost construită pe la 1897-1898 în timpul ocupației austro-ungare și a funcționat, inițial, ca închisoare de drept comun. După 1950, aici au fost încarcerați oameni politici și de cultură considerați ostili regimului aflat la putere, preoți, femei, alte categorii de oameni, fiind ținuți în condiții inumane, nehrăniți și supuși la chinuri.

Aflat tot în centru, în pasajul pietonal, Memorialul nu este deloc un vesel. Este o lecție care nu se învață la școală, iar muzeul este încărcat cu atât de multă durere și tristețe încât atunci când ieși de acolo rămâi tăcut, dar cu atât de multe întrebări în minte. Memorialul merită vizitat măcar o dată în viață, pentru că el reprezintă o parte a istoriei, ce nu trebuie ignorată și nici uitată. Muzeul este organizat pe toate cele trei nivele ale sale, iar celulele conțin exponate constând în aproape toate obiectele care se găseau în perioada comunismului, obiecte lucrate în închisoare, obiecte de cult alte mai multor religii, picturi și uniforme, dar și celulele în care au fost deținuți Iuliu Maniu, Constantin C. Giurescu, Gheorghe Brătianu și mulți, prea mulți alții. De altfel, Iuliu Maniu a fost arestat când acesta avea 75 de ani și a murit la Sighet în celula care acum îi poartă numele. A fost înmormântat într-un mormânt anonim în Cimitirul Săracilor, aflat aproape de ieșirea din Sighet, cimitirul fiind parte din muzeu.

Programul muzeului este de luni până duminică, între orele 9,30 și 18,30, accesul se face numai după măsurarea temperaturii și purtarea obligatorie a măștii pe toată durata vizitei. Prețul unui bilet este de 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru pensionari, 4 lei pentru elevi și studenți și gratis pentru persoanele cu dizabilități, pentru foștii deținuți politici și pentru ziariști. Taxa pentru fotografiere cu aparatul este de 5 lei. Pentru fotografiatul cu telefonul nu este percepută taxă.

Alt obiectiv îl reprezintă Muzeul Satului Maramureșean, care conține o colecție impresionantă de case și porți sculptate, reprezentative pentru zona istorică maramureșeană. Se află pe Dealul Dobăieș, pe str. Muzeului nr. 1. Muzeul Maramureșului deține multe secții aflate în diferite locații ale orașului. Este deschis zilnic, între orele 10.00 și 18.00, iar prețul biletului de intrare este de 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru pensionari, elevi și studenți, 7 lei pentru grupurile de minimum 15 adulți și 3 lei pentru grupurile de minimum 15 copii. Evident, și aici există gratuități pentru copiii până la 6 ani însoțiți de părinți, veteranii de război ce fac dovada calității de veteran, persoanele cu dizabilități etc.

Muzeul numără aproximativ 30 de case din diferite zone ale Maramureșului, precum și o biserică din lemn, considerată cea mai veche construcție din muzeu, construită în secolul al XVI-lea. Satul este recreat cu ulițe de pământ și toate ulițele converg spre biserică. Tot aici se pot admira celebrele porți sculptate din lemn, încărcate de simboluri. Toate porțile văzute, atât în muzeu, cât și în diferite locuri maramureșene, conțin un simbol unic – funia împletită în două. Funia împletită simbolizează firul vieții, infinitul, verticalitatea dar și dualitatea bine-rău. Ca simboluri pe porțile sculptate se mai întâlnesc: soarele, simplu sau din funie împletită, cu diferite reprezentări (stea, cerc etc.), simbolizând fertilitatea și puterea regeneratoare, colacul (pentru belșug în gospodărie), spicul de grâu simbolizând fertilitatea și bogăția, crucea (simplă sau cu șnur împletit) simbolizând credința și traiul după legile universale, pâinea cu cruce în centru simbolizând omul în centrul activităților, dar și ciclul vieții, și, în fine, se mai întâlnesc și solzii (numiți și dinți de lup), apărător împotriva farmecelor. De asemenea, pe porțile sculptate se mai întâlnesc: șarpele – paznic al gospodăriei (șarpele casei), cocoșul – hărnicia.

Porțile, în sine, și trecerea pe sub poartă reprezintă simboluri puternice, simbolizând separarea relelor lumii și purificarea (prin trecerea pe sub poartă), pentru ca persoana ce trecea spre curte să fie curată la întâlnirea cu familia sa, casa și curtea fiind considerate locuri pure, sacre. Totuși, porțile sculptate reprezintă mândria locului și nu erau pentru oricine. Doar familiile înstărite aveau dreptul să aibă aceste porți, realizate din lemn de stejar, tăiat noaptea și după o perioadă de post (așa spun legendele). Familiile avute, posesoarele acelor porți se numeau cneji și numai dintre aceste familii înstărite se alegea voievodul.

Un alt obiectiv de neratat este Casa memorială Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1986. Aflată pe str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, casa memorială are program de vizitare de luni până vineri, între orele 10.00 și 18.00, iar prețul unui bilet de intrare este de 10 lei pentru adulți. Casa este locul unde s-a născut și a copilărit scriitorul de origine evreiască Elie Wiesel până în 1944, când a fost deportat la Auschwitz, alături de toată familia lui. După pierderea familiei, singurul supraviețuitor al familiei a fost deportat la Buchenwald, de unde a fost eliberat, odată cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial. După aceea, Elie Wiesel s-a stabilit în Statele Unite, apoi în Franța, pentru ca, după Revoluția din 1989 să revină la Sighet într-o vizită alături de președintele de atunci, Ion Iliescu.

Muzeul a fost amenajat în fosta casă a familiei, deși mobilierul și celelalte exponate nu aparțin familiei (casa a fost jefuită și devastată înainte de ’89). Ghida ne-a întâmpinat în holul de la intrare cu istorii din trecutul familiei, apoi am vizitat încăperile în care sunt expuse copii ale ziarelor vremii, scrisori, fotografii în care Elie Wiesel apare alături de personalități importante ale timpului. Scrinul, colecția de sfeșnice evreiești, colecția de porțelanuri etc. recreează atmosfera unei case evreiești și ne transportă în timp în viața de dinainte de Holocaust. Ultima cameră a casei este dedicată vieții lui Elie Wiesel, unde sunt expuse panouri cuprinzând imagini ale cărților publicate și frânturi din viața scriitorului. Fotografiatul a fost permis, cu condiția să nu folosim blitz-ul. Ne-am oprit în curtea casei, amenajată ca loc de odihnă, dar am plecat de acolo cu sentimentul că încă am fi vrut să mai aflăm câte ceva din viața comunității evreiești de dinaintea deportării, pentru că, așa cum am spus și despre Memorial, sunt lecții de istorie pe care nu le-am învățat la școală.

Alt obiectiv de vizitat este Muzeul de Istorie și Arheologie, situat pe str. Libertății nr. 15. Tot în aceeași clădire, la primul etaj, se află Muzeul de Istorie Naturală, unde, teoretic, se află cel mai vast ierbar din țară, cu peste 20.000 de plante. Programul de vizitare al muzeului este de luni până vineri, de la orele 10.00 până la 15.00, iar prețul unui bilet de intrare este de 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru pensionari, elevi și studenți. Ne-a întâmpinat un tânăr muzeograf, profesor de istorie, în ai cărui ochi licărea flacăra pasiunii față de trecutul istoric al zonei. A fost momentul nostru de încântare, datorită explicațiilor detaliate asupra exponatelor.

Prima sală cuprinde obiecte din paleoliticul superior, mezolitic și neolitic, toate descoperite în zona maramureșeană. De asemenea, aici este o colecție impresionantă de obiecte din epoca bronzului (brățări, capete de topor, unelte de diferite tipuri). Ceea ce ne-a atras atenția în această sală au fost secerile, despre care ghidul nostru ne-a spus și ne-a arătat că sunt ornamentate cu șnurul împletit (același pe care l-am văzut și la porțile maramureșene). Următoarea sală este dedicată armelor albe și de foc, precum și unei colecții impresionante de monede de argint. Astfel, am aflat că iataganul și jungherul (exponate importante ale muzeului) au fost capturate în urma bătăliei de la Borșa, din jurul anului 1717, când tătarii au fost învinși. Teaca jungherului este din argint și este ornata cu pietre semiprețioase. Lama jungherului este, de asemenea, ornată. Despre colecția de monede de argint, ghidul nostru ne-a povestit, amuzat, că acestea au fost descoperite întâmplător în scorbura unui stejar bătrân, atunci când acest copac a fost tăiat. Colecția de monede datează din secolele XV-XVII. Un alt exponat valoros îl reprezintă o sabie despre care ghidul ne-a spus, la fel de amuzat, că i-a fost predată de un elev de-al lui, contra unei note de 10.

Următoarea sală este dedicată vieții economice, sociale și culturale până după primul război mondial. Sunt expuse copii ale documentelor redactate de patrioți în vederea Marii Uniri. Tot aici sunt prezentate și aspecte ale vieții socio-culturale și ale învățământului din perioada interbelică. La loc de cinste este o copie a primul ziar românesc din Sighet. Este vorba de publicația ” Sfatul” , pe a cărei primă pagină este tipărită data apariției - 7 decembrie 1918. Ororile fascismului și războiului, pentru perioada 1940-1945, sunt reprezentate de documente și fotografii ale vremii, în care sunt surprinse momente ale deportării evreilor maramureșeni, incendierea sinagogii de către hortiștii aflați în retragere etc.

Nu în ultimul rând, în ultima sală, printr-o expoziție documentară omagială, sunt înfățișate copii ale documentelor ce surprind reinstaurarea administrației române în Maramureș, perioada de după cel de-al doilea război mondial, dar și momente fierbinți ale Revoluției din 1989.

Pentru finalul vizitei noastre, ghidul ne-a spus că muzeul se află într-o fostă clădire ce făcea parte, cândva, din ansamblul Mănăstirii Piariștilor, construcție din 1739, mai precis corpul chiliilor, aflată pe lista monumentelor. Incursiunea noastră în istoria locală a fost prilej de a afla lucruri neștiute înainte și, poate mă repet, învățarea unor lecții de istorie nespusă. Am urcat la primul etaj, acolo unde se află Muzeul de Istorie Naturală. Am fi vrut să vedem celebra colecție de plante, aflate în ierbarul conținând peste 20.000 de exemplare, numit ” Ierbarul Arthur Conan” . Curiozitatea nu ne-a fost satisfăcută, întrucât colecția se afla în depozit, așa că ne-am plimbat privirile pe fauna existentă în zonă (păsări, mamifere, broaște țestoase de apă dulce, șerpi etc.), dar după plăcerea discuției și explicațiilor de la secția de istorie, am rămas cu gustul ușor amărui că nu am reușit să vedem ceva unic.

Am fi vrut să vedem și alte muzee importante din zonă, însă nici timpul nu ne-a permis, dar nici programul respectivelor obiective. Astfel, pentru cei care au drum prin Sighet și vreo două zile la dispoziție pentru vizitare, le mai recomand:

Biserica Piariștilor – Piariștii aparțineau ordinului călugăresc romano-catolic având ca misiune educația. Ordinal a fost înființat în perioada 1570-1600.

Biserica Reformată – construcție din secolul al XIV-lea

Biserica Ortodoxă

Casa muzeu Ioan Mihalyi de Apșa – conține valoroase opere, mobilier de artă și vasta bibliotecă a academicianului (str. Ioan Mihalyi de Apșa, nr. 17). La vremea vizitei noastre muzeul era închis temporar.

Casa memorială a prozatorului Alexandru Ivasiuc

Parcul Grădina Morii – (parc dendrologic cu arbori seculari)

Cazarma veche – (construită între 1850-1890)

Desigur, mai sunt multe alte locuri neexplorate de noi în Sighet, dar cei ce merg acolo poate vor avea mai mult timp decât am avut noi.

În final, vă doresc călătorii și vacanțe plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 1245 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI