Parohia Hagiu

TIPĂREȘTE

De când am văzut prima dată biserica Hagiu, m-a impresionat cu arhitectura și turlele sale aurite. La apus cade soarele pe peretele cu ușa de intrare și dă clădirii o luminozitate fantastică.

Se află peste drum de Hala Traian care este una dintre cele mai vechi piețe bucureștene, construite pe la 1900 după planurile unui arhitect italian.

Accesul în curtea Bisericii Hagiu se face din Strada Traian. Biserica se află pe colț, la intersecție cu strada Țepeș Vodă. Gardul bisericii a fost refăcut înainte de anii 2000 și este din fier, cu ornamente simbolizând ciorchini de struguri.

Toată zona e cu arhitectură veche, cu case cu personalitate proprie, apărute în epoci demult apuse. În perioada interbelică aici era mahalaua muncitorilor, a funcționarilor comunali și didactici și a slujbașilor inferiori și meseriași.

Cu câteva sute de ani în urmă, la această locație se afla o mânăstire al cărei stareț era considerat sfințit și i se spunea hagiu. De aici se trage numele actualei biserici care a cunoscut multiple transformări de-a lungul timpului. Mănăstirea inițială era construită din lemn apoi a fost ridicat zid și, în timp, s-a tot îmbunătățit. Recent, la intrarea principală s-au construit două scări ample, simetrice, arcuite ce duc către un balcon aflat deasupra intrării. Asta este oarecum atipic față de modul în care bisericile vechi își fac upgrade, e un fel de diferențiere față de alte lăcașe de cult. Cred că și de asta mi-a tot atras atenția mereu când treceam pe acolo. Are un aspect prosper și vizibilitate mare, în curtea sa largă. Chiar și în prezent există un plan de renovare în așteptare.

De-a lungul timpului, mulți nefericiți și-au găsit ocrotire sub oblăduirea bisericii Hagiu care le oferea adăpost: fie văduve fără sprijin, fie fete tinere care învățau o meserie, fie bătrâni neputincioși. Pe vremea războiului s-a construit în curtea bisericii un adăpost unde se adunau oamenii în timpul bombardamentelor.

Recent, biserica a cunoscut renovări ample, s-au făcut lucrări la acoperiș, a fost refăcută instalația electrică, instalația de încălzire, s-a tencuit la interior și urmează a fi pictată.

La interior conține icoane foarte frumoase. Catapeteasma este lucrată în lemn de brad cu lucrături sculptate în lemn de tei.

Hramul principal este Adormirea Maicii Domnului.

Ultima dată am intrat în biserica Hagiu în mai 2022. Era o zi foarte frumoasă, însorită. Am găsit un priveghi în biserică. Era după-amiază. O doamnă prea tânără ca să plece se afla acolo și avea companie, câteva tinere în interior și mai mulți oameni în curte astfel că la interior nu am înaintat prea mult și nici n-am zăbovit. Nu era propice. Mai mult am dat târcoale pe afară și am poposit. Au curtea destul de largă, cu gazon, cu jucării colorate pentru copii pe după zidul bisericii. Tot în zona aceea, mai în față, există un monument despre care n-am aflat prea multe. E un fel de obelisc de aproximativ un metru înălțime pe care nu am văzut nici o inscripție.

Altfel, atmosfera e de pace și relaxare, cum găsim, uzual, în preajma bisericilor și mănăstirilor.

Peste drum și în spatele Halei Traian e o altă casă veche ce adăpostea Hanul la Traian acum ceva ani, închisă definitiv între timp iar acum are un restaurant ce se numește Politică și Delicatețuri.

Locația este Bucureștiul vechi de la Hala Traian cu traficul nou din secolul 21.

A fost relativ relaxare, distracție chiar nu, văzând omu' mort recent ????‍♀️

---

VIZUALIZĂRI: 904 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI