Cronica unui petreceri anuntate - cum AmFostAcolo si in 2026

TIPĂREȘTE

Acum ce să spun, când au început pregătirile pentru petrecerea pentru 2026 nu am fost foarte active, mai ales că unele dintre destinatii chiar erau destul de departe, au fost chiar propuneri internaționale 😊. Dar până la urmă alegerea a fost pentru Mamaia respectiv hotel Sulina, ok, ușor de ajuns, nu am nici o scuză să nu merg, ba chiar ca să fie tacâmul complet mi-am luat trei zile, că așa-i mai bine, și chiar dacă am ajuns joi pe la ora 7 seara, consider că am luat decizia bună. Despre hotel nu am să povestesc, or să o facă alții, știam doar că am ales camera standard,  mai mică decât cea superioară, asta pentru că voiam să împart patul matrimoinial cu soțul meu. Știam că va fi la parter camera, mai rămânea dilema, cât de cald va fi, și, recunosc cinstit, mă interesa ca și pilota să fie tot “matrimonială” și nu “twin” , așa încât recunosc cinstit, loc în mașină era destul, așa că și pilota noastră a avut loc. Deci, rezolvat încă o problema. Și am avut și căldură, așa că totul a fost chiar și mai bine.

Normal, întâmpinarea așa cum ne-am obișnuit, îmbrățișări, pupături, și exact asta era ceea că mă face mereu să revin cu drag la întâlnirile AFA, oamenii și căldură lor. Cum ar spune ardelenii și bănățenii, aici vin oameni “faini” .

Așa că relaxare, socializare, poze și gata, s-a făcut vineri seară, când a început prima distracție, cu bonus, o surpriză că vom avea muzică live jumătate de ora conform mesajului lui Cornel, dar jumătatea de ora a fost până la final 😊, iar atmosfera…... de vis, lume jucăușă rău de tot

Și bineînțeles că mai cu spor sau nu, am plecat la culcare pentru că a două zi urma excursia așadar dimineață micul dejun apoi cuminți ne-am urcat în autocar așa încât la 9:30 plecăm spre turul pietonal și am avut o surpriză puțin neplăcută să constatăm că începe și ploaia, o fi semn de bogăție, dar nu când ai de făcut pași pe jos in exterior. În fine ne-am întâlnit cu domnul care ne-a făcut turul ghidat din păcate nu i-am reținut numele dar cert e că am avut parte de o experiență minunată, domnul ne-a povestit multe și am să va spun câteva dintre cele văzute în acest tur care a început la Lupoaica, și printre altele am văzut:

Biserica greacă “Schimbarea la față” , Stradă Vîntului, cea mai îngustă stradă, Casa de piatră, Sinagoga Mare, Muzeul de istorie și statuia lui Ovidiu, unde Ovidiu al nostru ne-a făcut o poză de grup, Moscheea “Carol I” , Casa cu lei, Biserica catolică “Sfântul Anton” , statuia lui Anghel Saligny, muzeul de sculptură Ion Jalea și acestea sunt doar câteva dintre poveștile pe acest traseu.

Și a urmat poză de grup după care intrarea în Cazinoul Constanța, o experienta neplăcută nu cu ceea ce reprezintă cazinoul, ci mai degrabă personalul (o parte din el, un domn care a fost destul de nepoliticos cu unul dintre colegii noștri și a refuzat să își dea numele pentru o eventuală sesizare), și-a băgat cardul de identificare în buzunar. Să va povestesc despre ce a fost vorba și am spus, la cât de fraieri suntem că nație, dacă atitudinea lui ar fi fost una de amabilitate, cu scuzele de rigoare, am fi înghițit-o uitând că și noi avem niște drepturi pentru ceea ce am achiziționat, și dacă închideau pentru un eveniment privat, trebuiau să nu mai lase bilete la vânzare, iar pe bilet, scrie foarte clar “accesul se face în intervalul 12-12.30, și după ce am intrat și am fost îndreptați spre etaj, acolo ni se spune că trebuie să ieșim până la 12,25 pentru că se închide muzeul. Așa că din partea mea vor urma sesizări și o să va spun ce urmează.

Să trecem mai departe, având în vedere că deși aveam destul timp la dispoziție dar vântul bătea destul de puternic am urcat în autocar și am așteptat să mergem la vizită de la Murfatlar.

Buuuuun, acolo am avut parte de o experiență minunată în primul rând am vizitat locul faptei cum s-ar spune, locul unde se face vinul, cu toate etapele, utilajele, și la câte întrebări s-au pus, cred că Ionuț (gazdă noastră) a răsuflat ușurat când a plecat acasă. Dar la Murfatlar trebuie să mai zăbovim puțin, cu câteva date interesante: producția este de 20-24 milioane l ceea ce înseamnă 57 % din consumul național dar și 36% din export. Iarăși o informație interesantă (nu singură), că la o prelevare de produs se fac 36 de teste.

Informații interesante, dar noi eram mai interesați de degustare. Am fost întâmpinați cu pâine și sare dar și țuică, apoi la degustare știam că vor fi 5 soiuri, au fost în final 6, pentru că al 6-lea a fost Lacrima lui Ovidiu. Apoi ne-am achiziționat fiecare ce am dorit, dar am și primit câte o sticlă, poză de grup și hai înapoi la hotel, cu speranța că jumătate de oră până la hotel voi dormi. Cum se spune, speranța moare ultima, la mine a murit prima pentru că s-a dat tonul la muzică, și s-a cântat până la hotel. Aveai senzația că am băut fiecare câte o sticlă de vin și nu că am degustat.

După un refresh rapid și 10 minute de odihnă am mers la festivitatea de premiere, unde spre surpriza mea am primit și eu diplomă “Oldies & goldies” , și am spus că asta mă obligă, așa încât iată acest articol.

Și seara a decurs din nou cu multă distracție și cu tortul de rigoare la ora 23.

Am vrut să scriu doar câteva cuvinte, dar văd că iar a ieșit destul de mult, și este doar o picătură din ceea ce aș fi vrut să povestesc, dar ceea ce contează cu adevărat sunt oamenii, și de fapt pentru asta ne și vedem, ne leagă amintiri, prietenii, și indiferent de unde venim, avem aceeași bucurie care ne aduce impreună și ne creează amintiri pentru o viață.

Am pus și câteva poze/ filmute, dar astea nu fac decât să ne întărească amintirile, ceea ce am trăit acolo nu poate fi redat cu adevărat, așa încât vă recomand dragii mei să nu ratați aceste întâlniri, sunt hrană noastră până la următoarea întâlnire.

---

VIZUALIZĂRI: 100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI