La întoarcerea din Grecia, anul trecut, pe o vreme cu o ploaie enervantă de toamnă, am decis să facem o pauză aici ca să mai prind ceva forțe în vederea continuării drumului spre casă (fără popas de data asta, datorită prelungirii neprevăzute dar atât de apreciată a sejurului din Possidi). Pentru cei ce nu știu, amplasarea localului s-a schimbat odată cu darea în exploatare a porțiunii din autostrada Struma care trece pe lângă oraș. Practic, au luat toate [...] — citește

La revenirea din Evia de toamna trecută, după ce ne cam lămurisem la dus cam câți bani (nu prea) făcea restaurantul hotelului unde am stat, am decis să mâncăm în oraș. Și cum, necum, pașii ne-au adus iar în fața acestui restaurant. Care între timp s-a mai extins (cred că și-a dublat chiar capacitatea) și abia am găsit chiar și așa o masă liberă. Nu o să mă mai lungesc prea mult povestind despre meniu sau cum sunt chelnerii (uneori, cam lipsă la apel, dar foarte ok [...] — citește

Anul ăsta am poposit de două ori aici, în drumul spre Grecia. Așadar, sfânta foame ne-a dat ghes să ieșim și să căutăm un local unde s-o mai îmblânzim. La dus, de la motel am mers pe jos la Happy, cel mai apropiat restaurant cunoscut de cazarea noastră. Cam greu pe marginea drumului european fără trotuare, dar am supraviețuit. Happy rămâne Happy. Local frumos amenajat, spațiu și pentru fumători pe terasă, cu aer condiționat înăuntru. Am ales să stăm înăuntru, [...] — citește

Aflat în centrul stațiunii, dar nu chiar la vedere, ci puțin retras de la strada pietonală pe care sunt înșirate majoritatea localurilor care profită și de priveliștea oferită de cursul apei (Sandanska Bistrița). Adică exact aici, pe strada Mara Buneva la numărul 1. De asta l-am și ales, de altfel - cele de pe firul apei erau fie pline, fie... nu știu cum să spun dar acolo unde ar fi fost ceva locuri, nu mă atrăgeau. În sfârșit, ideea e că, după juma' de zi de plajă [...] — citește

Ştiţi drumul spre Grecia prin Kulata, majoritatea dintre voi, cei ce călătoriţi spre Ţara Miturilor şi Legendelor, ca să intraţi pe la Promachonas, nu-i aşa? Acesta trece, invariabil, pe la marginea oraşelor Blagoevgrad şi Sandanski. Nu e un secret că l-am făcut de multe ori din 2005 încoace, la început cu autocarul, apoi cu maşina. Dar, spre ruşinea noastră abia anul acesta, pe când mergeam spre graniţa bulgaro-greacă, la ieşire din Sandanski, mi-a atras atenţia [...] — citește