Nu se cade să închei seria de articole dedicate superbei Milos fără să vă povestesc despre experiența noastră gastronomică în Adamas, principalul port al insulei și, turistic vorbind, zona ei cea mai efervescentă. Voi face vorbire despre 2 mâncătorii – una normală... pentru Grecia, alta de-a dreptul fenomenală! La Trapatselis am poposit în cea de-a doua seară; face parte din șirul de taverne și cafenele ce tivește conturul golfului, în partea estică a localității. [...] — citește

Un alt loc din Milos unde am mâncat bine și pe care se cuvine să-l recomand mai departe a fost Taverna Muses. Se poate ajunge în două feluri: fie urcând cele câteva trepte direct de pe plaja Provatas, fie pe aleea ce se desprinde din drumul care merge către plajă. Alături sunt și câteva studiouri ce se numesc Nine Muses, se poate eventual lăsa mașina în parcarea comună, destul de spațioasă. Noi am mâncat acolo un prânz, întrerupându-ne relaxarea la umbra tamarinilor de [...] — citește

Am mâncat de 3 ori în Pollonia, fiecare experiență a fost deosebită, așa că o să vi le povestesc pe toate. Plecasem de acasă cu „idei puține și fixe” privind mâncătoriile din Milos, informații culese de pe bloguri sau de pe fb sau oferite în dar de oameni dragi ce fuseseră cândva acolo. Doar că socoteala de acasă nu se prea potrivește cu cea din târg, mai ales la vreme de pandemie! Am găsit închise câteva locații, printre care Enalion din Pollonia, către care [...] — citește

Cât pe ce să uit de Medousa, dacă vă puteți imagina! Bine, nu de tot, dar sigur îmi ieșise din cap atunci când am depășit indicatorul de intrare în satul tradițional pescăresc Mandrakia. Citisem despre ea prin bloguri, cineva mi-o recomandase pe fb, altcineva o recomandase altcuiva... Așa cum fac de obicei când un obiectiv îmi suscită interesul, îl localizez pe hartă și pe urmă pot să uit de el, căci sigur îmi va aminti harta la momentul oportun. Se pare că pe Medousa [...] — citește

Despre satul tradițional Klima v-am povestit câte ceva în articolul anterior – un loc de-a dreptul mirific, cu valurile mării spărgându-se ritmic în șirul de căsuțe pescărești viu colorate... Știam că există aici o tavernă, cineva ne spusese că prețurile sunt cam mari, dar eram flămânzi și însetați și n-aveam de gând să ne cramponăm de asta; noi avem o vorbă: „Doar nu mănânc aici în fiecare zi!” Am reperat-o rapid, practic drumul duce până în mica [...] — citește