MiniGhiduri AmFostAcolo toate destinațiile [pg.357/650]

As minţi dacă aş spune că Moscova e destinaţia la care am visat prea multă vreme, dintre toate locurile unde am ajuns până acum. Si asta pentru ca, încă din copilărie visam să ajung la Petra, pe urmele civilizaţiei nabateene. Iar după ce m-am întors din Iordania, visele mele se îndreaptă spre Templul din Borobudur. Dar cu toate astea, as putea spune că Moscova a fost destinaţia turistică care m-a impresionat într-un mod aparte, din tot ce am văzut până acum. Am ajuns [...]citește review

Salutare tuturor! Am revenit! Cu o destul de mare întârziere, a venit momentul să povestesc şi eu despre unul dintre cele mai cunoscute locuri din România (şi nu numai), loc despre care s-au scris şi cu siguranţă se vor mai scrie nenumărate rânduri (nu mă refer doar la ce este scris aici, pe sait, ci în general) unde s-au realizat o mulţime de documentare sau alte filmări, obiectiv ce atrage de la an la an din ce în ce mai mulţi vizitatori. Ei bine, am putea spune că şi [...]citește review

Yes! Sau ies la munte! Indraznesc a incepe acest articol. Sincer, am ezitat mult in scrierea acestui review. Nu in a il scrie, ci in privinta continutul sau. Povestea seaca suna cam asa: Denisa, Emi, Ema si Dan au petrecut Craciunul 2014 la Hotel Pestera (vezi impresii) in Muntii Bucegi. Aveam de gand sa scriu doua articole – unul despre cazare si pachetul de servicii achizitionat – altul despre Pestera Ialomicioarei, pe care ne-am dorit mult sa o putem vizita in special pentru copii. [...]citește review

Motto:La mer a bercé mon coeur pour la vie.Marea inima mi-a mângâiat pe viaţă. Charles Trenet, „La Mer” (1946)”   Case albe profilându-se pe cerul nepătat de nori, aer înmiresmat de parfumul iasomiei, plaje lungi şi pini umbroşi – Coasta de Azur pare să întruchipeze sentimentul în căutarea căruia alergăm cu toţii, de când ne naştem şi până murim: fericirea. Fericirea de a fi liber şi una cu natura, care pe aceste ţărmuri s-a învăluit într-o unică şi [...]citește review

Municipiul Botoșani este orașul meu de suflet. Un orășel de provincie, capitală de județ, situat aproape la capătul țării. Înainte de 1989 parcurgeam cei aproximativ 500 km cu trenul personal în 13 ore. Rapidul ori acceleratul plecau noaptea din București cu călători urcându-se pe ferestre, cu bagaje peste bagaje, cu certuri în compartimente privind bilete duble eliberate pe aceleași locuri, etc. cu toate acestea abia așteptam să ajungem dimineața în orașul titanilor [...]citește review

Am recunoscut că pentru mine cea mai mare plăcere a excursiei în Provence a constituit-o descoperirea zonelor rurale, care dintotdeauna mi s-au părut cele mai autentice, indiferent de popor. Provence are însă şi oraşe, şi în cele ce urmează vă voi prezenta o parte din ele, începând cu cel mai important, al doilea ca număr de locuitori din Franţa şi totodată capitala regiunii Provence-Alpes-Côte d’Azur – MARSILIA. Mi-am dorit să ne cazăm câteva nopţi în Marsilia, [...]citește review

După ce ne-am lăsat copleşiţi de admiraţie pentru ingeniozitatea de care au dat dovadă inginerii romani la construcţia podului peste Gardon, să ne tragem un pic sufletul înainte de a porni în explorarea zonei rurale situate la nord de Arles. Să purcedem aşadar la drum. Deocamdată străbatem un ţinut plat, împânzit cu vii, livezi de măslini şi cireşi şi câmpuri de floarea-soarelui. Şi la numai 5 kilometri de Arles ne întâmpină magnifica ABBAYE DE MONTMAJOUR, aflată [...]citește review

Bun, după ce am aruncat o privire de ansamblu asupra regiunii, e timpul să o luăm, aşa cum v-am promis, la pas. Să revenim deci asupra celor văzute şi povestite, căci ne aflăm – pentru a-l cita pe Mayle – «Din nou în Provence». Şi voi începe cu gazda noastră timp de 10 zile: ARLES. Alegerea sa în chip de „cartier general” nu a fost întâmplătoare, căci Arles este convenabil situat atât pentru explorarea departamentului Bouches-du-Rhône, cu frumoasele şi [...]citește review

Motto:Provençaux, veici la coupoQue nous vèn di CatalanAderèng beguen en troupoLou vin pur de nostre plant. Provensali, aici e cupaCe de la catalani ne vineSă bem dar dimpreunăVinul cel pur din viile noastre. Frédéric Mistral, „Coupo Santo”   Désolée, chers amis AFA-işti: titlul e înşelător. Şi nici nu-mi aparţine; l-am „furat”. Adevărul e că nu am petrecut un an în Provence (şi pe Coasta de Azur), ci numai trei săptămâni. Cum de am ajuns acolo? [...]citește review

Ei, da... Pentru că asta mi-am propus, să îmi umplu cu realitate acel vast teren viran născut din imaginația unui copil care citea, fiindcă altceva nu putea face, într-un timp desuet, unde chiar și imaginația era interzisă. Și acum, mai bine de trei decenii după, turul de forță pe coasta atlantică a acelei țări pe care eu, de la înălțimea acelor visuri, coroborate cu experiența unei realități mature, afirm că este regina Europei, fără de care Europa însăși nu ar fi [...]citește review