GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Popas la Venetia
TIPĂREȘTEEu si Venetia
De ce-mi place mie Venetia? , apoi cum sa nu-mi placa acest oras cand uneori in serile romantice de vara, de pe la etajele superioare ale caselor pline cu ghirlande de flori multicolore si inmiresmate ce strajuiesc canalele se mai deschide cate o fereastra si mai vezi cate un batranel somnoros si inocent ca-si goleste in apa olitza de noapte uitata pe sub pat de cateva zile, intrerupand adesea sarutul fara de sfarsit al unor indragostiti ce-si petrec luna de miere intr-o gondola cu lampion pentru care au dat bani grei, iar doua strazi mai incolo, mai vezi si cate-o harnica gospodina care arunca de la etajul unu tot in canal, cate o galeata plina cu apa menajera plina cu bulbuci in care si-a spalat hainele si vesela intregii sale familii dupa care se-apuca sa povesteasca o jumatate de ora cu vecina de pe celalalt mal, tot de la etajul unu, de care n-o despart decat vreo 10 metri, injurand intr-una ca Primaria le-a interzis sa-si usuce rufele pe franghii intinse de la un geam la altul, deasupra canalelor, pentru c-ar strica "faciesul turistic" al lagunei.
In Venetia n-ai nevoie de telefon si ziare, ca auzi tot ce s-a mai intamplat prin urbe, fara sa vrei iar daca vara vrei sa faci aici avere nu trebuie decat sa vinzi turistilor cate o pereche de clesti de rufe cu care sa-si prinda nasul si sa nu mai simta parfumul emanat de apa ce circula prin zecile de canale in care plutesc dejectiile unui intreg oras.
Asadar, frumoasa Venetie, oras al indragostitilor, vara, pute rau! Cam asa era prin secolul al XVI-lea si in superba cetate a Sighisoarei, in care vedeai elegante domnisoare in rochii de bal ce "sareau" cu batistele la nas peste siroaie maronii-galbui, ce se scurgea printr-un lung sant in mijlocul fiecarei strazi. Si apoi imi mai plac si porumbeii aia grasi din Piata San Marco, ce stau gata sa plezneasca si care parca au uitat sa mai zboare si care te pateaza cu guano gri pe camasa alba proaspat scrobita si calcata sau cu guano alb daca ai cumva un costum negru, in semn de multumire pentru ca te-ai oprit si le-ai dat cateva grauntze din palma, tocmai cand te duci la o importanta intalnire de afaceri sau sa-ti inviti logodnica sa-si aleaga un colier dintr-unul din magazine de bijuterii din aceeasi frumoasa piata San Marco.
Si cu toate astea, dincolo de canale, exista si o sumedenie de stradute inguste, intortocheate si romantice, poduri si poduletze, piatzetele pe care le descoperi cu greu si dupa multe cautari printre case si vile elegante, marele Pod Rialto de unde vezi intreg Canale Grande in toata splendoare lui, festivalul mastilor din februarie care aduce turisti intr-o perioada non-turistica, festivalul turnirurilor gondolierilor din august, insula Burano cu casele ei multicolore, insula Murano cu secretele ei de cristal aparate timp de un mileniu atat de bine incat tradatorii erau executati pe loc, cu insasi aprobarea Dogelui (primarul acelor vremi apuse), prin aruncarea unui bolovan intr-un canal, bolovan de care era legata o funie mai scurta decat adancimea apei si la capatul careia se afla gatul tradatorului. Tradatorul disparea in adancuri, ducand cu el secretul fabricarii celebrului cristal de Murano. Procesiunea se petrecea la prima ora a diminetii, in prezenta unui preot, a unui calau si a unui vaslas.
M-a fascinat mereu frumusetea mereu actuala a celor cateva palate de marmura alba spalate de apa verde si mereu miscatoare a marelui canal sau palatul Dogilor a caror arcade adormite mai sunt tulburate astazi doar de galagia turistilor si zgomotele clopotnitei de cupru inverzit de vreme de pe bazilica San Pietro.
Superba e si legenda mereu vie a formarii acestui oras ciudat situat pe cateva sute de insule si a carei populatie s-a format din fugarii italieni alugati printre mlastini de catre hunii lui Attila ce-au ingrozit o Europa intreaga, din Dacia si pana-n Pirinei, dar ai caror cai n-au mai putut inainta prin noroiul plin de tzantari ai lagunei. Fugarii au fost nevoiti sa-si croiasca acolo un alt destin, construind o asezare noua, precum castorii, din nuiele, lemn, pamant si lut.
Si mai e si povestea fascinanta a infloririi Venetiei, a puterii comerciale a negustorilor si armatorilor acestei mici republici independente sau a "vedetelor" sale, Marco Polo ce a descoperit cu fii sai, intr-o zi Chipai-ul, China de azi sau a preotului violonist Vivaldi din cauza caruia avem astazi, 4 anotimpuri.
Dorgo
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Frumos review. Felicitari.
Cand voi avea ceva timp voi scrie si eu experienta mea din timpul Carnavalului.
Rog așteptați...
Intr-adevar frumos, chiar deosebit review, multumiri din nou, dorgo, pentru timpul pe care l-ai alocat sa ne impartasesti impresiile.
---
Mutat review-ul la rubrica "Descopera Venezia"
Dorgo, mi-a placut si acest review al tau, frumos povestit, doar ca, eu as fi creionat, vizavi de Vivalidi, ca, "datorita" lui avem cele patru anotimpuri...
Si de la mine aveti punctaj maxim, imi place cum ati descris frumoasa Venetie.
Murano este format din cateva insulite legate intre ele prin poduri si la care se ajunge din Venetia cu vaporetto. Am vizitat muzeul Vetrario din Murano, amplasat intr-un palazo. Fabricarea sticlei a inceput in sec. XII in fabricute carora nu li s-a pemis sa fie amplasate in oras din cauza pericolului de incendiu cauzat de cuptoarele de topit. In muzeu pe langa exponatele de mare valoare istorica, artistica si materiala sunt proiectate filme despre tehnologia de fabricare a a diverselot tipuri de cristale. Am cumparat cateva fructe din sticla de Murano autentica si un colier de margele la preturi foarte rezonabile.
Am mai vizitat o catedrala din sec. XII care are un paviment bizantin. Murano este format din cateva insulite legate intre ele prin poduri si la care se ajunge din Venetia cu vaporetto.
Cum sa nu-ti placa Venetia?? Dincolo de trimiterile deja clasice, literare si filmografice, de presupusul romantism recomandat de toate agentiile, Venetia ramane o incursiune in istoria vie, un periplu in orasul care arata ca acum 3-400 de ani, magia si farmecul ei dovedindu-se irezistibile. Am poposit si eu in Venetia intr-o dimineata de august, dupa scurta calatorie cu vaporasul, leganata nu numai de valuri dar si de iluzia ca ceva miraculos urmeaza sa mi se intample, ca sufletul meu va fi zguduit si marcat. A fost si nu prea asa... Mi-am propus, asa cum fac peste tot, sa hoinaresc, sa descopar orasul si oamenii sai dincolo de ghiduri si recomandari, sa ma impregnez cat se poate cu spiritul locului. Asa ca am pornit pe stradute din ce in ce mai serpuite si mai dosnice, mai inguste si adeseori sfarsind in apa. Am trecut poduri nenumarate, in arce frante de trepte, privind la coloratii gondolieri (pe vremea aceea 80euro jumatatea de ora de plimbare pe canale, 4 persoane se pot bucura si imparti placerea si costul). Am intrat chiar in curticica unei case, imbracata toata in verdeata, un patio daca ma gandesc bine, am vazut o frantura din cotidianul venetian. Tot hoinarind am nimerit un magazin numit chiar Vivaldi, de unde am cumparat un cd cu concerte ptr violoncel, am conversat cu vanzatorul care mi-a spus ca e cel mai complet magazin de muzica din punctul de vedere al compozitiei vivaldiene. La fel, ceva mai incolo, o expozitie de costume de epoca din perioada glorioasa a republicii venetiene mi-a dezvaluit cateva secrete ale vestimentatiei timpului. De exemplu, pantalonii barbatesti, scurti si cu fioncuri de matase in culoarea catifelei din care erau facuti, aveau in fata un accesoriu falic, din aceeasi catifea, a carui marime era proportionala cu importanta sociala si aristocrata a purtatorului pantalonilor. Acest accesoriu, semanand mai degraba cu un corn de taur, m-a trimis cu gandul si la Casanova, la aventurile galante si la istoria amoroasa a Venetiei.
Am baut o cafea la piciorul podului Rialto, cum altfel, privind la luciul argintat al Canalului Grande, la multimea de vaporetto, gondole, barci cu motor sau salupe care-i brazdeaza undele. O plimbare cu vaporetto de o ora jumate costa doar 5 euro si merita toti banii! Am mancat la o trattoria minuscula, (cu cea mai mica toaleta din cate credeam ca exista) paste, doar ce altceva! ? desi preturile nu sunt tocmai mici si sa nu uitam ca daca nu te achiti "onorabil " la final lasi o impresie proasta...
Multitudinea de canale si canalase, lasand pe alocuri sa se vada trunchiurile de lemn de tisa pe care s-au ridicat casele, trotuarele si tot ce s-a construit in mirabila laguna acum multe sute de ani, verdele putrid, vegetalul ca o tencuiala al cladirilor cu fundatii scufundate (palate somptuoase la care generatiile au contribuit sporindu-le frumusetrea si valoarea), magazinele mici, strecurate in orice cotlon presupus vad comercial, de firma si cu preturi pe masura dar si sute de locuri cu suveniruri specifice - masti, gablonzuri, figurine si bijuterii din sticla de murano, esarfe si costume, tablouri si argintarie... totul mi-a lasat impresia unui muzeu viu, in care mii de turisti forfotesc zi de zi cautand sa patrunda sufletul ascuns al Venetiei. Am convingerea ca putini reusesc, ca Venetia, din ce in ce mai depopulata de venetieni autentici, din ce in ce mai scumpa imobiliar si scufundandu-se lent dar perpetuu, in ciuda eforturilor si inventiilor ingineresti, isi conserva si ascunde fragilitatea, te cucereste si te lasa indragostit fara speranta, este la fel de fluida si de inselatoarea ca apa din care miraculos se ridica si care sistematic, in lunile de iarna spre primavara, ii scalda si spala pietele si stradutele.
Sa ma straduiesc sa pun si fotografii...
@Tora Ingrid si @dorgo, mi-ati facut o "pofta" de Venetia...
Unul dintre orasele pe care mi-am dorit sa le vad in timpul Carnavalului, asa cum imi doresc sa ajung la Viena de un Craciun si la un Rio de Janiero tot la un Carnaval!!!
N-am fost de Carnaval la Venetia , dar daca am timp poate povestesc cum e de carnaval la Rio. Nu seamana cu ce vezi la televizor unde imaginile luate regizoral de sus ascund nebunia carnavalului, mizeria de culise si pericolul situatiei...
@Dorgo,
Ai aratat aici o alta fata a Venetiei, pe care multi nu o stiau! Ai aratat cum ai perceput tu, un crampei dintr-o zi, in care ochiul tau de fin observator, a fost foarte vigilent la ceea ce se intampla, dincolo de asteptarile noastre, privind Venetia.
Si eu sunt indragostita de Venetia!
Am vizitat-o de 2 ori si m-as intoarce oricand, in ciuda mirosului greu de canal, proverbial, pe care va marturisesc cu mana pe inima, ca niciodata nu l-am simtit!
Sa fie indragostitii ''orbi si muti'', cum e proverbul??? dar nici macar - miros sa n-aiba??? !!!
Am vizitat si insulele Murano si Burano, am asistat chiar si intr-o fabrica la fabricarea cristalului de Murano si mi-am cumparat suveniruri dantelate din Burano.
Un lucru e cert- acela care merge la Venetia si nu ramane impresionat-are sufletul de piatra!
Un vot, cu drag, cel de-al 7 lea, aducator de superbonus, pentru ineditul surprins in randurile tale!
Nikul tau nu ma lamureste daca ar fi trebuit sa ma adresez la feminin, sau masculin!
Ma poti lamuri? !
Nu de alta, dar chiar mi-ar place sa stiu Cine a vazut asa-Venetia!
''ca-si goleste in apa olitza de noapte uitata pe sub pat de cateva zile''
''cate o galeata plina cu apa menajera plina cu bulbuci in care si-a spalat hainele''
''prinda nasul si sa nu mai simta parfumul emanat de apa ce circula prin zecile de canale in care plutesc dejectiile unui intreg oras''
o descriere care ma face sa nu imi doresc sa ajung vreodata la Venetia
@Tora_Ingrid
Felicitari pentru ecou un adevarat review despre care te unge la suflet
pt Georgiana....Magdalena are dreptate, sunt unul din nenumaratii admiratoiri ai naturii tarii noastre si in week end, cand am timp ceva mai mult va trimit voua si tuturor, ceva despre natura regiunii mele...sau preferati un text gen" Cum sa te descurci la Paris cu bani putini?"
cu stima
Dorgo
pt. magdalena...coincidenta!...exact la schimbarea aceasta m-am gandit dupa ce am recitit finalul textului...
Dorgo
pt Tora Ingrid
E BINE TOTUSI CA NE-AM NASCUT INTR-O PERIOADA CAND INCA VENETIA NU S-A SCUFUNDAT... ai scris un comentariu foarte poetic, felicitari, mai lipsesc doar versurile mele ce le mazgaleam din mers cu un creion tocit pe-un petec de hartie la Venetia cu riscul de-a ajunge intr-un canal.
"In Venetia o gondola legata de un lampion Cunoaste... toate aventurile mele de-amor
Surasul tau strucura in mine un Napoleon
Lacrimile tale ma aruncau la Pearl Harbor!
Dar orasul-laguna se va scufunda-ntr-o zi
Palatele lui vor zace in namolul din canale
San Marco va deveni imperiul crabilor gri
Ce isi vor disputa resturile iubirilor mele! "
Dorgo
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2024 Veneția mirobolantă — scris în 26.02.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Feb.2024 Veneția unică — scris în 25.02.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Feb.2024 Veneția impresionantă — scris în 24.02.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Venetia, mini vacanta superba — scris în 26.12.23 de Nina1909 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Perfect pentru familie cu copii și la pachet obligatoriu cu vizitarea Veneției! — scris în 23.07.23 de vali65 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2023 Veneția, la pas ???? — scris în 18.03.23 de Daniela H din ARAD - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Veneția cea prețioasă — scris în 05.12.22 de Mirinda din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată