O zi la Plevna şi Lovech ca test

TIPĂREȘTE

Cu vreo trei ani în urmă, întrebându-l pe Cornel câte persoane sunt înscrise pe AFA, mi-a răspuns: vreo 70000. De atunci, zilnic se înscriu alţii noi. Cum majoritatea nu sunt activi şi s-au înscris numai pentru a culege informaţii gratuite despre destinaţia la care vor să ajungă, mă limitez la cei 500 participanţi la competiţiile anuale. Unii dintre ei sunt muşcaţi de morbul AFA şi călătoresc pentru a avea ce posta, alţii scriu de plăcere rar şi bine, unii descriu trasee, alţii preţuri, unii dau la nivel academic detaliile operelor de artă, unii laudă sau critică restaurante sau hotelurile- este clar că citind ce s-a scris despre X locaţie, ştii la ce să te aştepti, cum se spune biblic ˝la bine şi la rău˝.

Cine sunt aceşti competitori? Oameni tineri până de vârsta a treia, femei sau bărbaţi, familii cu copii, grup de prieteni sau persoane singure. Participând în marea familie AFA ani la rândul, li se pot întâmpla multe – Doamne Fereşte! dar e posibil, -începând cu o banală entorsă de gleznă abia vindecată dar şubrezită sau picioare grele din cauza circulaţiei sângelui sau un gips scos după o fractură ca să nu mai vorbesc de convalescenţii de după operaţii. Pe lângă suferinţa fizică prin care au trecut, aceşti oameni pentru care drumeţiile deveniseră o raţiune a existenţei şi nu ratau un WE sau concediu fără să meargă undeva şi apoi să scrie despre locul vizitat, suferă din cauză că nu ştiu dacă mai pot merge şi cât, dacă mai pot face faţă unui teren accidentat, cât de repede obosesc şi dacă starea lor fizică nu deranjează grupul cu care pornesc la drum. Lor le recomand un test de o zi într-o excursie uşoară pe un teren prietenos- singuri sau în grup. La sfârşitul testului, te poti evalua singur dacă şi unde mai poti pleca în curând. Dacă nu-ţi iese din prima şi eşti în general sănătos şi relativ tânăr, poţi repeta testul cu alte destinaţii uşoare. Unul, două, trei teste şi mai departe, cu condiţia fizică refăcută, zările albastre îţi aparţin.

Ţi se dă ceva, un timp eşti fericit, apoi uiţi şi nu mai apreciezi darul. Aşa e natura umană şi nu am pretenţie ca eu să fac excepţie. După ce m-am restabilit după o operaţie grea au început să-mi lipsească vechile obiceiuri, respectiv plimbările, drumeţiile şi excursiile.

Eram conştientă că se schimbaseră condiţiile: în primul rând rămăsesem singură, nu mai aveam maşină, de la fumatul timp de 50 ani din tinereţe m-am ales cu emfizem pulmonar dar şi un început de arterită din cauza cărora mai gâfâi şi îmi obosesc uşor picioarele, şederea în casă de aproape 6 luni mi-a slăbit muşchii gambelor şi nu în ultimul rând cei 85 de ani pe care urmează să-i împlinesc- cu ajutorul lui Dzeu peste câteva luni, - îşi spun cuvântul. Nu mai aveam pretenţia să străbat lumea în lung şi în lat cum făceam cu soţul acum câţiva ani dar m-am rugat bunului Dzeu să mă ajute să capăt curaj măcar pentru ieşiri scurte şi uşoare. Cunosc relativ bine România, cele 280 reviewuri din ţară dintr-un total de 540 îmi sunt martore. Excursiile în România cu autocarul afişate de agenţii, pe lângă durata destul de lungă de 4-5 nopţi, cuprind multe obiective cunoscute şi paracunoscute iar cele neştiute sunt greu de accesat pentru mine.

Am ales o excursie organizată de o zi la Plevna şi Lovech, localităţi pe care nu le vizitasem. Trebuia să văd dacă pot face faţă. Am parcurs mai multe oferte, am citit reviewurile scrise de Iulianic, Crismis şi alţii, am dat telefoane la agenţii. Am găsit una care organiza o excursie pe 14iulie, dată până la care mai rămăseseră doar câteva zile. Era afişat pe net că nu mai erau locuri. Am rugat operatoarea poate mai găseşte ceva şi a doua zi deşi se anunţa una de foc, cu temperatură resimţită în Bucureşti de 45 de grade, la ora 9 eram la uşa agenţiei, cu suma de 80 lei în buzunar (ca pentru seniori), pălăria pe cap şi sticlele de apă în poşetă. La ora 10 aveam biletul. Done! Cum Dumnezeu face cuib la barza chioară, la întâlnirea pe care am avut-o cu fostele colege la Casa Soare, una din fete, ceva mai tânără şi oricum mai sănătoasă decât mine, s-a arătat amatoare să meargă şi ea. Bingo! Nu mai mergeam singură.

Ba da, dus-întors din Grecia, Turcia, Serbia, Macedonia. Odată în drum spre Grecia am zăbovit jumătate de zi la Veliko Târnovo, am vizitat mănăstirea Rila perla ortodoxiei bulgare şi altădată câteva ore în Sofia la catedrala Al. Nevski. Atât. Citisem şi eu pe AFA că bulgarii oferă condiţii bune, că sunt mai puţin hoţi decât vecinii lor de la nord de Dunăre, că preţurile sunt mai mici decât la noi. Cum nu eram amatori de plajă n-am făcut niciun sejur în Bulgaria la mare, onorând în ultimii 30 de ani alte provocări (mă simt obligată să repet că am început turismul înafara ţării aproape de 60 de ani pentru că înainte de ´90 nu ni s-a dat voie).

Cu două zile înainte de plecare, imediat după ciclonul din Halkidiki, la TV directoarea IMNH a anunţat că duminică 14 iulie- ziua plecării noastre în Bulgaria- va fi urgie cu vijelii şi ploi torenţiale în sudul ţării. Am verificat pe saiturile meteo ale Bucureştiului, Plevnei şi Lovicek. Da, va ploua aproape toată ziua şi mai mult, în dreptul informaţiilor meteorologice pentru aceste localităţi din Bulgaria scria mare în chenar ˝avertizare severă˝ Întreaga excursie părea compromisă şi deplasările grupului prin parcul Kaylaka din Plevna şi fortăreaţa din vârful dealului Hisarya din Lovech păreau compromise. Nu spun cum ne imaginam întoarcerea noaptea în Bucureşti şi căutarea unui taxi pe furtună şi vijelie. Eram gata –gata să renunţăm dar buletinele meteo de sâmbătă seara erau ceva mai puţin înfricoşătoare. Ca urmare n-am renunţat ci am plecat duminică dimineaţă în plină aventură echipate cu pelerină şi pălărie de ploaie plus umbrelă şi pantofi rezistenţi la apă.Această introducere fiind făcută, hai la drum sau mai pe româneşte, let´s go!

Aşa cum veţi vedea în poze, după ce am plecat la ora 7 din parcarea din faţa Academiei Militare sub un cer întunecat dar pe uscat, pe la Călugăreni a început o ploaie densă şi când am traversat Dunărea aproape n-am văzut-o din cauza şiroaielor de pe geamuri. La 9.30 am oprit la modestul bar Baical unde am servit cafeaua (4 lei) afară pentru că nici măcar nu mai picura. La Plevna ploua dar nu cine ştie ce şi de unde a oprit autocarul până la monumentul Panorama nu au fost mai mult de 100m.Intarea 6 leva/ persoană.

Cei 5 km până la Muzeul Vinului -( intrarea 12 leva / pers)-din sălbatecul parc Kaylakai-am străbătut pe uscat, bucurându-ne de stâncile care parcă străpungeau cerul şi de lacul în care înnotau peşti. Mai departe în cei 35 km până la Lovech soarele timid alterna cu cerul întunecat aşa că după ce am traversat Podul Acoperit unde fiind duminică multe buticuri erau închise, am servit masa pe terasa restaurantului Drakota. Mâncare delicioasă, servire exemplară 25 leva/ pers.La Fortăreaţa Lovech aflată sus pe deal nici nu mi-am propus să ajung pentru că déjà mă dureau picioarele deşi nu mersesem cu totul mai mult de 1.5 -2 km dar urcasem şi coborâsem patru etaje înalte cu foarte multe trepte în muzeul Panorama.

Am plecat din Lovech la 17.30 şi ne-am întors în România prin Ruse. Tot drumul n-a mai plouat dar şoseaua era umedă în timp ce pe cer, soarele se căznea să ne ofere printre nori un apus spectaculos. La vamă, coada a fost aproape de o oră din cauză că fiind duminică drumeţii se întorceau acasă. Am ajuns în Bucureşti după ora 22 şi şoferul a fost amabil şi a oprit în parcarea de la Bellu unde am găsit imediat un taxi să ne ducă acasă.

- A fost o plimbare uşoară şi pentru cei mai mulţi, neobositoare.

- Am rămas cu amintirea tablourilor şi în special a panoramei de la Plevna, cu mult mai reuşită faţă de cea de la Borodino din apropierea Moscovei, de unde pentru comparaţie voi pune nişte poze.

- N-am trecut testul în sensul că nu m-am încumetat să merg la cetate şi chiar pe o distanţă mică sub Podul Acoperit am rămas în urma grupului. Nu cred că dat fiind încărcătura vârstei şi a bolilor pe care le am, prin exerciţiu îmi voi îmbunătăţi performanţa, dar:

Doar n-o să rămân, cât mă va mai ţine pe aici Dumnezeu, în fotoliu la TV la seriale. Sunt oraşe mari în ţară prin care doar am trecut câteva ore, fără să le fi cunoscut cu adevărat. Idem staţiuni. N-ar fi o problemă să merg chiar singură. Nu mai e timp suficient pentru cât ar mai fi de călătorit în România, aşa că anul ăsta voi mai face una-două ieşiri. Doamne Ajută!

---

VIZUALIZĂRI: 1931 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI