Splendoare în Kalymnos

TIPĂREȘTE

Splendoare în Kalymnos

Una din cele mai frumoase zile din concediul de anul acesta a fost o zi petrecută pe mare, urmată de vizitarea unei insule mici, dar de o mare frumusețe.

Este vorba de insula Kalymnos. V-am mai spus în articolele precedente, că încă din prima seară a sejurului din Kos am achiziționat bilete pentru două excursii. Una a fost în insula Nysiros, despre care am scris aici, apoi cea de-a doua despre care vă voi povesti acum, în insula Kalymnos.

Insula Kalymnos este parte din Insulele Dodecaneze, a treia ca populație, este situată în Marea Egee, la vest de Bodrum, între insulele Kos și Leros. Forma insulei este aproape dreptunghiulară, cu o mică peninsulă în nord, cu o lungime de 21 km și o lățime de doar 13 km. Insula este predominat montană și aridă, cu stânci numai bune pentru cățărat, renumite pentru alpinism, dar are văi fertile, unde se cultivă viță de vie, citrice în special, portocali, măsline. Pe crestele montane vom simți miresmele de cimbru, salvie sau oregano. Întâlnim și tuf vulcanic, insula are activitate seismică, prin legăturile cu alte insule vulcanice, iar ultimul cutremur din 2017, a produs câteva daune.

Telendos este o mică insulă cândva parte din Kalymnos, acum separată în urma unui cutremur, printr-un canal de apă de cca 800 m lățime.

Istoria Kalymnos-ului este strâns legată de Kos, în evul mediu fiind sub influența Imperiului Bizantin, în 1330 Cavalerii Ioaniți din Rhodos, au preluat controlul și aici, apoi otomanii au cucerit-o în 1522. În urma războiului italo-turc, în 1912, italienii preiau conducerea, pentru ca mai apoi în 1947, alături de celelalte insule Dodecaneze, se alătură și Kalymnos statului grec.

Mereu a fost considerată o insulă bogată, una din cele mai căutate din Grecia. De aceea și locuitorii se spune că sunt înstăriți, lucru ce se poate vedea prin casele frumoase, neoclasice, mari, parcă niște conace boierești, pe care le-am întâlnit și pe drumul spre castel. O insulă bogată, poate pentru bureții de mare, pentru care scufundătorii explorau marea în căutarea lor, sau pentru calcar. Pentru a „omagia” bureții de mare, considerat „aurul kalymnian” anual, se ține Sărbătoarea Sponge, o săptămână după Paște.

Insula Kalymnos oferă multe posibilități iubitorilor de munte, de alpinism sportiv, cu nu mai puțin de 2500 de trasee de cățărat de la cele mai ușoare, la grade înalte de dificultate. Anual se organizează Festivalul de alpinism, unul dintre sponsori fiind The North Face. Există pe insulă instructori care vă pot oferi lecții și îndrumare.

Capitala insulei este Pothia, principalul port din insulă, acolo unde am ajuns și noi, iar acum vă invit să mă urmați.

Pe la ora 9 și un pic dimineață, eram prezenți în portul din Kos Town, pentru a ne îmbarca pe vaporaș, dar nu înainte de a alege din cele cinci feluri de mâncare prezentate, unul ce avea să ne aștepte în insula Kalymnos, la una din tavernele de lângă mare. Așadar aveam asigurat și prânzul în prețul biletului, 45 euro pentru două persoane și un tur de trei insule. Cele trei au fost de fapt numai două, întrucât după plecare, undeva pe la 10, pe o mare foarte agitată, cu valuri imense, cu niște legănări serioase, de unde veneau și valuri mari de apă, căpitanul vasului, a hotărât să mergem numai în două din insule, începând cu Kalymnos. Astfel și timpul alocat acesteia devenea mai mare. Ne-am bucurat pentru că insula „sărită” era Plati, pe lângă care am trecut, dar nu ne-am apropiat din motive de siguranță. Aici urma să facem doar plajă și baie.

După un drum aventuros, cu mulți stropi de apă, bineveniți pe un soare arzător, :) după cca două ore și ceva, ne apropiam de țărmurile insulei care ne va găzdui pentru câteva ore. Pe măsură ce vasul își croia drum până la mal, puteam să admirăm dealurile golașe, aride din jur, cu câte o biserică în vârf, cu case răsfirate pe dealuri, case frumos colorate, ce-mi aduceau cu plăcere aminte de pitorescul Symi. Nu conteneam să fac poze roată privind în jur, mi se părea atât de frumos, iar vasul își făcea așa de ușor intrarea în port, parcă special pentru a putea surprinde cât mai bine în cât mai multe imagini, frumusețea portului și a zonei.

O faleză largă, aerisită, primitoare, cu mulți palmieri și terase aliniate frumos, parcă așteptau turiștii care coborau nerăbdători din vaporașe. Unul dintre marinari, ne-a rugat să așteptăm până debarcă toți, ca să putem merge împreună la terasa care ne aștepta cu mesele puse. O, ce bine, parcă mi-era și foame, după toată zbenguiala de pe vapor!

Am pornit așadar după însoțitorul și ghidul nostru, care ne-a condus, la una din tavernele aflate în partea cealaltă a portului, imediat după clădirea unde este și autoritatea portuară. O tavernă mare, simplă, Omilos, cu multe mese, o parte fiind deja ocupată, o alta, ne aștepta pe noi. Felurile de mâncare aveau să sosească peste cca 10 minute, un bărbat bine trecut de prima tinerețe, dar de un farmec debordant, striga unei doamne de la bucătărie ce meniu să pregătească, iar el doar le aducea, împărțindu-le rapid clienților înfometați. A fost un prânz pe cinste foarte bun, gustos și sățios. Un prânz ce a intrat în costul biletului. Noi ne-am terminat destul de rapid porția, cu gândul la a cutreiera zona cât mai repede și mai mult.

Am cerut ceva informații marinarului-ghid, despre un castel pe care ne doream a-l vizita. După spusele lui nu aveam nici o șansă, pentru că era destul de departe, la cca 3-4 km, pe un deal, unde era de urcat serios. Bun, ce facem?

Am plecat de la tavernă, ne-am învârtit în zona portului, când apare un taxi, care parcă ne-a ghicit doleanța și l-am rugat pe șofer să ne ducă la castel, el singur apoi s-a oferit să ne aștepte și să ne și aducă înapoi. Super!

Am urcat în taxiul luxos, iar în cca 10 minute coboram în mica parcare de la poalele castelului.

Ne-a spus că vreo 20 minute ar trebui să ne ajungă.

Și am pornit în recunoaștere. Am urcat rapid scările, multe de altfel, iar pe măsură ce urcam, imagini tot mai frumoase aveam în fața ochilor, marea pe de o parte, cu casele frumos înșirate, iar pe celelalte părți, alte case răsfirate pe dealurile aride din jur. Peste deal de castel era un ansamblu mânăstiresc, cu o biserică frumoasă.

Castelul Chrisocheria, sau Pera, situat la jumătatea distanței dintre Chora, vechea capitală a insulei Kalymnos și Pothia, pe vârful unui deal, într-o poziție strategică, ce permitea locuitorilor insulei să monitorizeze suficient de bine toată zona spre mare, Pothia dar și spre Chora, în special împotriva atacurilor piraților.

Castelul a fost construit în timpul Cavalerilor Sfântului Ioan, iar locuitorii au fost oarecum obligați să construiască castelul pentru a fi reședință pentru guvernatorul insulelor Kalymnos, Nysiros, Kos și Leros, Fantino Querini (1436-1453).

Între zidurile destul de degradate ale castelului mai putem vedea astăzi, o magazie și două biserici, una închinată Sfântului Gheorghe, alta mai veche închinată Fecioarei Maria.

Pentru că era totuși de dimensiuni mai mici, pentru că nu proteja pe deplin împotriva atacurilor turcilor, castelul este abandonat pe la sfârșitul sec. XV, o dată ce apare în peisaj, castelul din Chora, terminat undeva prin 1495.

De pe ziduri putem vedea în zare cele trei mori de vânt, construite din piatră, după 1522, ce sunt ca o marcă pentru insula Kalymnos. Ele sunt vizibile și din portul din Pothia și au fost folosite chiar și pentru apărare.

După ce am văzut tot ce se putea, după ce ne-am plimbat prin interiorul zidurilor, după ce ne-am cățărat pe bolovani, după ședința foto, ne-am întors la mașina care ne aștepta, iar peste alte 10 minute eram din nou în port. Plimbarea noastră ne-a costat 24 euro, dar am fost foarte mulțumiți iar acum mai aveam și timp suficient pentru a ne putea plimba în voie prin frumosul oraș-capitală.

Prima dată am mers la biserica Agios Nikolaos, situată pe un deal, mai sus de Căpitănia Portului, o zărisem încă de când ne duceam la masă. Se urcă câteva trepte de marmură pentru a ajunge în scuarul unde tronează frumoasa și marea biserică. O înconjurăm, iar în fața intrării, decor este o barcă sprijinită pe niște lemne, mică și frumoasă, cu același nume. Pe ușa bisericii citim câteva date despre biserică, astfel aflu că este construită între anii 1860-1880, ca urmare a donației unor scufundători, căutători de bureți de mare. Ei au hotărât ca Sfântul Patron al insulei să fie Sfântul Nicolae, așa că au dedicat biserica Lui, iar celebrarea se face anual la 6 decembrie. Renumiți pictori, născuți aici pe insulă au pictat interiorul bisericii, George Economou și Michael Alahouzos. Biserica este cu adevărat mare, are 22 m înălțime, 22 lungime, 21 m lățime.

Ne-am plimbat apoi de-alungul falezei, de aici din partea sudică a portului, ocolind golful în care este așezat așa de frumos pitorescul oraș Pothia. Casele sunt poziționate ca într-un amfiteatru, cele mai multe sunt clădiri neoclasice, frumos colorate. Palmieri bogați, luxurianți, decorează faleza, alături de statui sau grupuri statuare. Vase mai mici sau mai mari sunt aliniate în port, multe cu bureți de mare. Se spune că aici sunt cei mai experimentați scufundători, chiar și marinarul care ne însoțea, ghidul, la masă, era din tată în fiu scufundător, el în timpul liber. Cam pe la mijlocul falezei, Statuia Victoriei, maiestuoasă, simbolizând libertatea.

Mergem mai departe spre cealaltă latură a portului, acolo unde deja de la sosire mi-au fugit ochii, pentru că am zărit o clădire superbă, Eparhia Kalymnos, pe care am înconjurat-o, să o putem vedea bine din toate părțile, atât era de frumoasă, ajungând apoi într-o minunată piațetă cu Catedrala Schimbarea la Față, Metamorfosi Sotiros.

Pe o parte era clădirea galbenă cu arhitectura dantelată a eparhiei, în mijloc un șir de palmieri, apoi în dreapta catedrala, care avea în față un covor dintr-un mozaic superb. Am dat un ocol catedralei, minunată lucrare, parțial din marmură, ca și turnul clopotniță cu ceas. Am ieșit pe străduța următoare, ajungând din nou pe faleză, trecând prin fața Primăriei pe stânga și Muzeul de Arheologie și Muzeul Nautic pe dreapta.

Adevărul e, că nici nu știam ce să admir mai întâi, clădirile, stilul arhitectural absolut special, culorile, mozaicurile de pe jos din piațete, marea albastră și cuminte aici la mal, sau terasele care se înșirau una după alta, între ramurile copacilor, printre perdele de flori și miresme aromate.

Doar că timpul se scurgea, ceea ce ne-a condus înapoi spre port, unde ne aștepta vasul nostru Sevimar L. Pentru că mai aveam câteva minute, ne-am oprit la o terasă fix peste drum de Sevimar, ca să ne răcorim nițel, să bem și o cafea.

La 15.20 urcam la bordul vaporașului ducând mai departe dorul și neașteptarea de a mai vedea încă o insulă, poate mai frumoasă?

Continuarea într-un alt articol.

Acum vă invit să vedeți pozele, vă invit așadar în Pothia, Kalymnos.

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/BxGUFjBoY7k - pentru a vedea una din „laturile” insulei Kalymnos.

Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2376 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI