Port Said

TIPĂREȘTE

Port Said

La Bur Zaid, pronunta un egiptean de pe vapor, ori de cate ori aducea aminte de casa lui.

Acest review este inedit pentru mine, incerc a descrie pentru prima data lumea islamului si Port Said ca oras, incercand a fi impartial si cat pot eu de obiectiv in ceea ce priveste descrierea orasului Port Said. Prima impresie conteaza, dar in cazul meu a fost una mai neplacuta, de la prima mea iesire si primul contact cu Egiptul sau lumea araba am fost neimpresionat de ce am gasit in acele locuri. Am iesit direct in centrul orasului Port Said unde este si orasul vechi. Pentru a cunoaste un popor si pentru a le intelege civilizatia, trebuie sa le cunosti mai intai istoria, spun marii filozofi ai lumii.

Istoria orasului Port Said este in acelasi timp si a Canalul Suez, dar in primul rand a Egiptului. La fel sunt si orasele mai mari care isi datoreaza existenta intru totul acestui canal, Ismailia dar si Port Suez descris foarte frumos si captivant, de @pepsi70.ro

Istoria egiptenilor este una fascinanta si misterioasa. O istorie zbuciumata, controversata dar frumoasa si captivanta. Confruntarea mitca dintre Moise si Ramses o stim. Lupta pentru putere a faraonilor, crimele si asasinatele din timpul lui Tutankamon repetandu-se dupa milenii. Lovitura de stat data de Nasser care preia puterea de la regele Farouk. Dezastrele naturale, schimabarile de clima, parasirea unor orase si ocuparea altora, o stim, dar se repeta si in zilele in care Port Said a fost abandonat de egpiteni in urma distrugerilor facute de armata israelitilor in ’67. Istoria se repeta si parca o revedem si in istoria orasului de la malul Marii Mediterane. Blestemele lui Moise dainuind parca pana tarziu in vreme. O istorie impartita intre civilzatia faraonilor, crestinism imbratisat prima oara in Egipt, numele de Egipt in araba veche insemnand, crestin.

Acceptarea profetului Mahomed si a isalmului in ultima faza ca religie predominanta de egipteni.

Port Said este orasul port la marea Mediterana si primul oras la intrarea in Canalul Suez. La mjlocul anilor 1800 statul egiptean si tarile dezvoltate, cu putere econmica la acea vreme incep lucrarile la canalul Suez. Mana de lucru fiind din abudenta si ieftina incep prin a ridica case din lemn si birouri langa marginea canalului, in timp devenind un oras, Port Said. Cu trecerea anilor si economia egiptenilor incepe a se ridica incet si vizibil. La la sfarsitul anilor 1920, cand in Europa vapoarele de lux translatlantice erau la moda si in plina glorie, orasul se extinde si trece de cealalata parte (Asia) a Suezului. Alte locuinte prind a se ridica, cei care lucrau la canal isi ridica si ei case din lemn, la moda ape atunci si incep a prinde forma pe celalalt mal al canalului, din Asia. Egiptenii, iubitori de tara, au numit acel cartier Port Fouad, dupa numele unui sultan egiptean devenit rege. Intre timp orasul Port Said si cartierele crescute din te miri ce, devine un oras al celor doua lumii Africa si Asia. Orasul distrus, casele distruse si una cu pamantul, foametea si boala domnind in Port Said, la un moment dat fiind chiar si parasit de locuitori, evacuat in urma razboiului. Fara ajutor si cu economia la pamant, populatia in stare de foamete, mandrii ca o natie invingatoare si autoputernica, apar rusii si tarile socialiste pentru a-i ajuta. Nasser revenit in conducerea tarii dupa ce a renuntat la presedentie. Asa a venit ajutorul comunstilor pentru constructia de la Aswan. Dupa Nasser o alta epoca de aur pentru Egipt si implicit pentru Port Said este venirea lui Mubark la putere in anii’80. Cu politica sa Mubarak a facut ca Port Said sa semene cu un oras din Romania sau Bulgaria, prin blocurile si fabricile ridicate si de romani. Largirea canalului si ridicarea de noi cartiere pentru populatie si o zona pentru strainii veniti cu afaceri in Port Said este opera grandioasa a tovarasului Mubarak, dar binevenita pentru toti deopotriva. Port Said este un oras de tranzit, un oras greu incercat la fel si ai sai locuitori. Nu este un oras unde domneste luxul, nu este si nu va asteptati a fi in genul Cairo sau orasele de la Marea Rosie. Mai nou au inceput si ei o reconstructie si o renovare a cladirilor vechi si ramase din timpul razboaielor si a nasterii canalului. Autoritatile, vazand fluxul de turisti veniti la piramide si banii castigati de pe urma lor si-au dat seama ca totusi le trebuie o schimbare la fata a orasului.

Economia orasului Port Said a inceput a se dezvolta masiv in Port Fouad, cartierul aflat in Asia. Port Said impartit intre nationalistii lui Nasser si cei cu vederi occidentale mai nou, nu au reusit sa ridice un pod prin care sa uneasca cele doua continente. Traficul si traversarea in zona economica facandu-se cu barca, bacul sau taxiul…pe apa. Malurile canalului fiind instabile, solul in zona foarte nisipos si mlastinos este imposibila ridicarea unei constructii de o asa amploare in zona, poduri sunt, dar mult mai departe zeci de kilometri buni in sus pe canal, unde solul este mai solid.

Port Said, un oras aglomerat, veti observa tot felul de egipteni, de la crestini pana la musulmani. In cartierul de pe malul peninsulei Sinai (Port Fouad) s-au dezvoltat fabricile de textile, chimica si santierele navale ale egiptenilor si nu numai. Traficul in aceea zona este foarte aglomerat. Uneori risti sa dai de vreun barcagiu care vinde ceva si care nu se da la o parte din fata navei. Pilotul care este la randul sau egiptean spune sa mergi fara a schimba cursul. Crezi ca intra sub etruva navei, dar el trece la centimetrul de nava si te injura pe limba lui de ce nu te dai tu la o parte. De asemenea, s-a dezvoltat in Port Said (Africa) portul de marfuri si un terminal pentru petroliere si o rafinarie din zona. Au fost ridicate blocuri in genul celor din Navodari in zona portului de marfuri. Mergand la pas prin acel acel cartier am avut o nostalgie a anilor’80. Magazine la parterul blocurilor si mai nimic prin ele, lumea toata in fata blocului si adunati in fata scarilor. Eram priviti de cate ori treceam pe acolo, eram stiuti ca fiind cei care le aducem cate ceva, eram marinarii care vin la ei sa le aduca produse. Mergeam trecand prin fata blocurilor inspre zona unde ne strangeam majoritatea vaporenilor ajunsi in Port Said. Trecand dintr-un cartier in altul ajungeam vizibil in…

Centrul, orasului vechi. Cladirile sunt ramase parca din timpul constructiei canalului. Majoritatea din lemn, ajuns putred si mancat de carii in unele locuri. Miros a lemn umed si a mucegai, gunoi aruncat la colt de strada, balega de cal si de oi pe unde calcai, piete ad-hoc si vanzatori ambulanti. Cafenele si egipteni nationalisti convinsti, stand fara a face nimic pentru ca asa cred ei mai bine, unii duc acel islam pana la extrem. In centrul orasului acei locuitori imbracati in panze murdare si slinoase, turbane transiprate si pline de praf stau la narghilea si ceai uitandu-se dupa tine si comentand. Magazine ieftine la parterul caselor vechi, egipteni care au o singura fraza, “Giv mi za dolar Vasile”. Trecand printre casele darapanate, am observat, la un moment dat, o haita de caini in gunoaie apropiindu-ne am observat ca, de fapt, erau capre si oi pascand in gunoiul aruncat in spatele caselor. Orasul vechi este tipic tarilor arabe. Tarabe ambulante trase de magari pe strada, fructe intinse pe jos sau pe navete de plastic la vanzare, femei in nagib uitandu-se curios la noi. La cateva ceainarii cu scaune rupte si mese stand sa cada stau egipteni uitandu-se agresiv si incruntand din sprancene la vederea ta pe acolo, auzi in spatele tau cate un apelativ la adresa ta; Charmuta sau Haras Christians. Moscheile sunt locul unde se strang si privindu-te ca treci prin acele locuri cred ca esti dusmanul lor. Un oras ramas in timp si unde intalnesti arabi batrani care nu ies dintre acele strazi, au lumea lor si nu vor sub nici o forma sa accepte realitatea si deschiderea la nou, tragand dupa ei si tinerii. In acel oras vechi se pare ca domneste doar lenea si placerea de a nu face nimic. Se poate evita aceasta zona foarte bine mergand pe faleza Canalului. Poate nu ar fi bine de amintit dar totusi este interesant de vazut lumea araba in mijlocul ei. De pe faleza se observa foarte bine cladirile centrului vechi. Patrule de politie pe bicicleta in trecut, in zilele de azi sunt in uniforme noi si curate, sau la costum impanzind zona noua a portului oferind un plus de siguranta pe aceea faleza. Veti observa foarte multi egipteni care dau la peste. Mancarea lor este pestele si orezul. Nu intelegeam eu la un moment dat de unde egiptenii de pe vapor sunt innebuniti dupa acesta mancare, cum ar fi la noi cartofii prafiti cu friptura. Farul vechi din Port Said este ca un punct de reper al orasului vechi. La cateva strazi departare incepi a intra in lumea noua a orasului. In centru orasului veti gasi magazine cu bijuterii din aur ieftin, dughene cu produse din piele, la fel de ieftine. Am ajuns in 1995 prima data cu o nava de pasageri; in acei ani cheiul nu era construit. Navele ancorau direct pe cursul canalului unde erau trase pontoane plutitoare pana la nava. Paseai pe ele cu grija si tinandu-te de balustrada. Imediat erau ocupate de vanzatorii ambulanti cu de toate. Trebuia sa iti faci loc printre ei si sa nu le dai atentie. Ajungeai pe mal si te opinteai in tarabe acoperite cu carpe sau plastic rupt. Nu aveai loc sa treci unul langa altul si inevitabil stateai prin fata cate unui vanzator. Daca te vedea ca incerci sa te uiti la un produs, numai scapai de el. Era un egipten pe acolo care se uita in crucis si vindea pietre, cica de la piramide. Le lua de pe plaja de la Helnan Hotel, le vopsea cu acuarela, umplea o punga de plastic, dupa care tragea de turisti pentru 5$ bucata de piatra, cica erau de la piramide. Il vedeam mereu pe plaja si ori de cate ori ne strangeam la Helanan. Ne intalneam cu el in fata navei si ne vedea, ducea degetul murdar in dreptul gurii, ne facea semn sa tacem si ne spunea, , , Vasile No sbik, nasing’’. Niciodata nu stiam la cine se uita si cu cine vorbeste.

O singura intrebare pusa si nu mai scapai de ei pana in cabina. Cativa mai tupeisti chiar intrau pe vapor. Locul de unde plecai la piramide prin anii’95 era in dreptul orasului vechi in zona farului. Mergand inspre intrarea in Canal la margine de Port Said, iesi din centrul vechi. Vei traversa un bulevard nou, mare, cu palmieri pe mijloc, curat si Politie multa vei intra in …

Zona Turistica, a orasului este recent construita daca tinem cont de istoria Port Saidului.

In anii 2000 statul a inceput constructia pentru noul port turistic si din nevoia de a face loc navelor de pasageri din ce in ce mai mari care veneau in aceasta zona. In 2005 fiind dat deja in folosiinta. Navele de pasageri cu tonaj mare, pot sa traga la noul chei fara probleme de a atinge fundul canalului. Se vede o diferenta majora intre portul turstic cel nou si cel vechi. Am sa va postez niste poze din ani diferiti, unde puteti vedea schimbarile. O diferenta vizibila si cu deschidere la modern si nou. Multi egipteni adaptandu-se din mers la noile cerinte si o acceptare a strainilor in acea zona. Si Port Said incearca a schimba ceva in infatisare si a incerca a fi un oras modern. Biserica ortodoxa isi are lacasul ei in Port Said, pazita de soldatii egipteni, pe o strada laturalnica; o veti gasi la umbra si surprinzator, deschisa iar egiptenii crestini participand la slujba. Un oras impartit intre vechi si nou. Locuitorii cu deschidere la occident, din ce in ce mai multi, imbracati dupa ultima moda fac din acesta zona un oras deschis, creat special pentru cei veniti cu vapoarele si cativa rataciti in tranzitul catre piramide. Sa va faceti o impresie mai exacta la cum arata pe dinafara zona turistica? orasul Pireus. La Bur Said nu stiu sa fie ceva de vazut sau de vizitat. Lumea araba inchisa si de neinteles pentru mine a ramas la marginea bulevardului pe care il traversati. In schimb, la intrarea in portul turistic nou construit pentru navele de pasageri sunt cateva hoteluri, printre ele sunt Sonesta Hotel si Helnan Hotel, restaurante, McDonals, Pizza Pino, Restaurantul Korean si magazine cautate in Europa pentru renumele lor. In zona turstica cladirile sunt noi, curate si linistite, forfota strazilor arabe ramanand in urma. Nu am vazut turisti veniti pentru a sta special in sejur la aceste doua hoteluri. Majoritatea celor de pe acolo eram vaporeni, fiecare impartiti intre cele doua stabilimente. Sonesta Hotel sau se mai numeste si Resta Hotel, are o piscina micuta, ziduri inalte pentru a nu se vedea din afara. Terasa cu vedere inspre Marea Mediterana si a intrarii in canalul Suez. Intrarea era 10$ din care primeai un sezlong, un prosop si o limonada.

Aici doar stateam la plaja si nimic altceva. Dormeam precum soparlele la soare si locul cel mai bun pentru a sta linistiti. Nu mergeam des in acest hotel, foarte rar. Nu ca nu ar fi fost frumos. Eu unul nu preferam sa stau aici, distractia era la celalalat stabiliment. Daca tot nu ai ce face in Port Said nu se potrivea a sta singur pe acolo.

Helnan Hotel este hotelul frecventat de majoritatea dintre vaporeni. In camere nu am intrat niciodata. Acest hotel are o piscina mare care creste de la 1. 20m pana la 2. 20m. Pentru a avea acces la baza hotelului se platea 20$, piscina, sezlong+1prosop, acces la sala de fitness, terenul de squash, terenuri (2) de fotbal cu iarba naturala, un cocktail, o limonada sau o bere (Stela, urata rau). Aveau un bufet pe durata intregii zile in holul mare al hotelului. Pentru 10$ puteai alege din oferta lor. Un pret corect din punctul meu de vedere. Nici aici nu intra egipteanul de rand. Si aici este foarte multa liniste. In unele zile navele de pasageri veniti in vizita la piramide ocupau tot portul turistic, cate 2-3-4 Navele comerciale asteptand pentru intrarea la descarcat si cate o zi, baza hotelului era plina de straini. In incinta bazei de la Helnan Hotel, separate de cladirea hotelului mai exista si un complex de vile cu iesire la plaja Marii Mediterana. Plaja intodeauna am vazut-o pustie si murdara. Nu am facut nicodata baie in Mediterana de la Port Said. In zona nu sunt blocuri sau case. Zona tursitica este izolata de restul orasului. Mai nou a fost ridicat si Grand Albatros Hotel, dar nu am fost niciodata. Acesta este nou construit, in 2004 a fost deschiderea, imi pare rau dar nu va pot da realtii utile despre acesta din urma, doar sa il mentionez ca exista si se pare ca este cel mai la moda si mai luxos decat Helnan si Sonesta. Intrarea din Marea Mediterana in Suez, prima oprire in portul turistic nou, cladiri si blocuri stil european (Grecia). Este o zona deschisa fara egipteni insistenti, mirosul strazilor din orasul vechi nu il simti, iar blocurile comuniste nu le vezi. Daca imi permiteti am sa fac si o prezentare a unui Port Said in imagini, de la cele de pe hartie fotografica si decolorate de trecerea anilor, la cele facute cu aparate digitale mai moderne. Anii in care am ajuns sa cunosc oamenii Port Saidului si strazile pe unde mergeam odinioara au trecut. Magazinele de unde cumparam suveniruri si amintiri de pus in vitrine poate s-au inchis intre timp, egiptenii in imbracamintea lor traditioanala si injurandu-ne trecand prin fata lor, or fi pe la Mahomed acum sau imbracati dupa ultima moda.

Egipteanul spanke de ochi si care vroia sa ne vanda pietre colorate o mai prostii si acum pe vreun turist ratacit, cine stie. Cu siguranta amintirea unui oras impartit intre cele doua lumi imi va ramane mereu in suflet. Nu va spun, Mergeti si vizitati Port Said, dar este bine de stiut daca va pierdeti de grup si veti ramane in oras pana la intoarcerea autocarelor de la piramide. Rog retragarea punctelor deoarece nu cred ca aceste impresii mai sunt de actualitate trecand ani buni, in plus nu am folosit camerele de hotel. Review-ul fiind mai mult o descriere a orasului Port Said care si el a luat numele dupa un rege egiptean, Said Pasa. Din civilizatia infloritoare si respectata a faraonilor au ramas doar ruinele, maretele piramde, Luxorul si valea regilor, praf mult si un canal care imparte doua continente. O natie care lupta sa supravietuasca cu bune si rele, saracie si lux, vechi si nou. Parea mea despre Bur Zaid? Un oras impartit intre Nostalgia anilor’80… Islam…Adaptarea orasului la nou si la arhitectonica moderna a zilelor in care traim.

---

VIZUALIZĂRI: 3770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI