Baile Tusnad - o oaza de verdeata si aer curat

TIPĂREȘTE

Sunt multe locuri frumoase in tara noastra, iar la Baile Tusnad am avut un weekend de neuitat. Ca intotdeauna, inainte de a merge undeva, ma interesez cat mai mult, pe internet, despre locatia respectiva. Si asa m-am decis sa vin la Pensiunea Transilvania, am facut rezervare pe mail, am achitat un avans si in data stabilita, vineri dupa-masa, am plecat din Brasov spre Tusnad. Desi cerusem indicatii privind localizarea, am gasit cu greu straduta de acces, si am identificat casa datorita pozelor vazute pe net, pentru ca nu exista niciun indicator sau inscriptie cu denumirea. Am parcat in partea de sus a curtii, amenajata cu pietris, unde incap 5-6 masini, restul trebuie sa ramana pe straduta de langa, la cheremul ursilor despre care un panou avertiza ca misuna prin imprejurimi. Si cum sa nu fie ursi, cand in jur era plin de paduri verzi, de o minunatie de culori. Pensiunea este in capatul opus al intrarii dinspre Brasov, ferita de agitatie si soseaua principala, dar totodata cam departe de mers pe jos pana in centrul statiunii, mai ales ca aveam de urcat un delusor, cu o nazbatie de copil de 1 an jumate pe umeri. De asemenea, din curte uneori se auzeau trenuri care circulau pe linia ferata situata in vale, langa rau, dar in niciun caz deranjant, cat mai degraba te faceau curios. Eu am ochit din prima zi piscinuta amplasata pe iarba, unde am si reusit sa fac o baie scurta, desi apa era foarte rece si soarele... cam inexistent... Pentru copii, intr-un colt era amplasat un balansoar si un calut de lemn cam imbatranit, pe care o eventuala tava de jaratic l-ar fi mistuit imediat, in loc sa-i dea aripi, ca deh, de la umezeala din jur, lemnul era cam putred.

Dar sa trecem la aspecte concrete. Langa pensiune este construita sala de mese/restaurantul, unde incap cateva zeci de persoane, cu mobilier rustic din lemn, dar si o masa de tenis si una de minifotbal. Televizorul montat pe perete nu prea prindea programe, asadar ascultam mai mult paraituri si vedeam purici. Am ales sa mancam 3 mese la pensiune, pentru care am platit la fata locului imediat ce am sosit (ca de altfel si restul de pret pentru cazare). Administratorul (nu patronul cu care vorbisem pe mail, pe care nu l-am vazut deloc), care vorbea, desigur, mai stricat romaneste si cu accent, ne-a condus la camera rezervata si a dat cateva detalii, dar nu prea multe, pentru ca tot el era cel care facea si pe ospatarul, si avea omul clienti care asteptau la masa... si am aflat si noi ce inseamna sa astepti dupa mancare. La prima vedere, camera ne-a cam speriat, pentru ca mobilierul si podeaua erau din lemn vopsit negru, camera era destul de mica, incat aveai senzatia ca te-ai cazat intr-un coparseu. Dar ne-am obisnuit si acest aspect n-a mai contat. Patul era mare si confortabil, apa calda venea imediat, peisajul din balcon facea toti banii, asadar am fost multumit de ce am gasit. Televizor in camera nu am avut, nici nu ne-a trebuit de fapt, in schimb a fost bun minibarul... unde tineam, desigur, laptele pt. copil. Flamanzi, am coborat sa luam masa de seara, ne-am pus la masa si am stat... si am stat, si am tot stat... pana pe la ora 21, aprox. 1 ora, cand in sfarsit a venit mancarea. A 2-a zi iar am mai stat la pranz, dar numai 30 minute. Din pacate, vremea nu ne-a permis in acel weekend sa mancam afara pe terasa, era frig si cam ploua (dar baie in piscina am facut, printre picaturi, sic). In schimb am facut excursii in imprejurimi si la pensiune veneam doar sa mancam, sa doarma la pranz ala micu' si seara, sa dormim. Duminica, la pranz, am plecat multumiti ca nu ne-au papat ursii nici macar capacele de la roti.

---

VIZUALIZĂRI: 2981 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI