Larnaca, „cea de toate zilele” vacanţei noastre cipriote

TIPĂREȘTE

M-am uitat pe sait şi am văzut că despre Larnaca s-a scris mult şi bine, de aceea am cam stat în cumpănă dacă să mai scriu şi eu ceva, dar vorba reclamei „nu mă pot abţine! ”

Larnaca a fost cartierul general al vacanţei noastre din Insula Afroditei şi cum cred că am „lipici” la a scrie despre „cel mai vechi oraş din... ”, aşa cum a fost cazul Histriei (cel mai vechi oraş din România) sau Argos-ului (cel mai vechi oraş din Grecia), iată că a venit şi rândul Larnacăi, cea mai de demult urbe din insula iubirii, fondată de fenicieni cu peste 13.000 de ani Î. C. Pe atunci se numea Kition sau Citium în latină, din care, astăzi, au rămas câteva vestigii în partea de nord a oraşului constituite în sit-ul arheologic propriu-zis, deschis publicului (2,5 €/persoană intrarea), la care încă se mai lucrează şi din ruine aflate în spatele Muzeului de Arheologie ştiute drept Kition Bamboula sau rămăşiţele fostului port, căci marea se întindea până acolo în acele vremuri. Pe atunci, zeiţele Afrodita şi Astarte erau aici venerate de muritori.

Larnaca e, mai înainte de toate, un oraş aerisit, elegant, sistematic, relativ liniştit în care mi-ar plăcea să trăiesc în viaţa de zi cu zi, doar că traiul nu e prea ieftin. În acelaşi timp, e plină de istorie, purtând urme din toate stăpânirile care au trecut peste ea (feniciană, elenistică, romană, bizantină, lusigniană, veneţiană, otomană, britanică) şi, cred eu, împletitura reuşită „din toate”: vestigii antice, edificii medievale, clădiri istorice, altele moderne, plaje frumoase şi îngrijite, muzee şi biserici vestite, dar şi magazine, prăvălii, restaurante, cafenele, hoteluri moderne şi pline de nou. De aceea, am încercat să combinăm câte puţin din fiecare: ne-am plimbat agale pe bulevardele mai largi, pe străzile şi străduţele ceva mai înghesuite din centrul vechi, pe Promenada cu Palmieri, ne-am încărcat bateriile la soare, la plajă şi la baie în mare, am vizitat muzee şi alte obiective. Pe scurt, am bătut Larnaca în lung şi-n lat în zilele în care nu am fost plecaţi în exterior, că am îndrăgit-o imediat şi iremediabil, un oraş pe care-l înveţi repede pe dinafară şi-n care te acomodezi imediat, că ai impresia că eşti de când lumea pe-acolo!

Este locul în care au trăit în perioade diferite câteva mari personalităţi ce şi-au legat numele de urbea pomenită: generalul atenian controversat Kimon, luptător pentru eliberarea insulei de sub perşi ce şi-a găsit sfârşitul în Cipru în anul 450 Î. C., marele filosof Zenon din Kition, fondatorul stoicismului, născut în 334 Î. C., cel ce a împărţit filosofia în trei părţi: logică, fizică şi etică, medicul antic Apollonius ce a trăit în jurul anilor 60 D. C., privit ca cel mai de seamă dintre medicii Kitionului şi Sfântul Lazăr, cel înviat din morţi de Hristos, devenit ulterior primul episcop de Kittium. Dacă în cinstea primilor trei am găsit ridicate statui sau busturi, în cinstea Sfântului Lazăr, a fost construită pe mormântul acestuia biserica ce-i poartă numele, prima dată în jurul anilor 900, considerată a fi cel mai important monument bizantin din Cipru ce a dăinuit în timp, o emblemă clară a oraşului. Lângă aceasta se află Muzeul Ecleziastic păstrând multe obiecte ce amintesc de sfânt. Nu e de mirare că acest complex reprezintă, în general, principalul punct de atracţie pentru turişti şi, în special, pentru cei ortodocşi. Foarte aproape şi musulmanii au propriul lor lăcaş de cult la Moscheea Büyük Kebir, chiar dacă era la origine o biserică catolică, la sud de care se întinde Piale Pasha, vechiul cartier turcesc cu case scunde şi vetuste, parcă piese de decor dintr-un film vechi alb-negru.

Alt punct major de reper al Larnacăi care încântă ochii privitorului este Castelul sau Fortul Medieval, situat central, cu faţa la mare ce găzduieşte în incinta sa Muzeul Medieval (2,5 € bilet/persoană) şi un teatru de vară. Castelul şi Fortul, în prezent în stare foarte bună, dăinuie din secolul al XII-lea când a fost ridicat de bizantini, mai apoi, întărit rând pe rând, de lusignieni, veneţieni, turci şi englezi. De la acesta se poate admira o frumoasă perspectivă asupra portului pescarilor din apropiere, în timp ce tunurile imense şi ruginite din creneluri păzesc promontoriul.

De la Fortul Medieval şi până la cocheta Marina (portul de ambarcaţiuni mici şi mijlocii cu al său ponton din lemn construit prima dată în perioada colonială) se întinde pe o distanţă de circa 500 m Promenada cu Palmieri de-a lungul bulevardului Athena, pe malul mării. Palmierii, numiţi în cipriota greacă foinikoudes φοινικούδες, vor împlini în curând 100 de ani, fiind plantaţi în anii'20 ai secolului trecut, mărginesc de-o parte şi de alta bulevardul ce noaptea căpătă un aspect spectaculos datorită multitudinii globurilor cu care este intens luminat până dimineaţa şi a furnicarului de oameni ce-l animă plimbându-se. Pe partea cealaltă se înşiră o pleiadă de hoteluri înalte, terase, restaurante şi cafenele, care de care mai moderne ce ţin turiştii treji şi într-o distracţie continuă. Chiar şi primăria oraşului îşi are sediul într-un edificiu, modern, înalt de pe bulevard, că în orice moment poate fi uşor confundată cu un hotel datorită asemănării, noroc că scrie pe clădire ce reprezintă. Este, după părerea mea, cea mai frumoasă şi mai vie parte a oraşului ce pulsează în ritmul muzicii ce răzbate de la terasele pline-ochi de turişti.

La capătul celălalt al promenadei, vizavi de Marina se află Piaţa Europa, cea mai largă deschidere a oraşului, o altă etichetă a acestuia, în mijlocul căreia tronează Monumentul închinat Genocidului Armenilor, ce este mărginită de construcţii din perioada colonială precum: Galeriile de Artă Municipale, Muzeul Municipal de Paleontologie, Muzeul Arhivelor Naţionale. E un soi de inimă a urbei din care pornesc toate activităţile marcante pentru comunitatea locală cipriotă. Numai noi am prins trei evenimente, o întrecere de maşini de curse ce-a avut finalul şi, apoi, premierea în piaţă, un concurs de tinere talente (pentru copii) organizat de Şcoala Medicală din Larnaca, acestea două fiind premergătoare marelui festival anual Kataklysmos ce avea să înceapă în 17 iunie şi să dureze până pe 22 iunie. Cu ocazia lui, de-a lungul întregului bulevard Athena, pe ambele părţi au fost presărate chioşcuri cu tot felul de mărfuri, tradiţionale sau nu, suveniruri, etc.

Dacă Muzeul de Arheologie e musai de vizitat (2,5 € bilet/persoană) adăpostind colecţii de obiecte şi vase, bine organizate şi aşezate începând din epoca neolitică, până în perioada modernă, cu prisosinţă merită o raită şi la Muzeul Pierides, cel mai faimos din Larnaca. Acesta dispune de o suită impresionantă de exponate vechi, dintre care două fiind celebre: „Omul care urlă” cu o gură largă în care dacă i se toarnă apă, îi iese prin penis şi Zeiţa Arsante, zeiţa fertilităţii. Intrarea costă 3 € biletul/persoană... Este un muzeu privat, fondat de membrii familiei Pierides la sfârşitul secolului al XIX-lea în conacul propriu. Dimitrios Pierides, iniţiatorul, era un bogat comerciant care şi-a început colecţia privată în 1839, în încercarea de a salva ce mai putea din mâinile hoţilor de morminte, sătul să mai vadă cum în acea perioadă descoperirile luau drumul Angliei şi de a păstra comorile în Cipru. Urmaşii lui i-au continuat munca, lărgind colecţia.

În plimbările noastre am găsit şi admirat multe piaţete, clădiri din diverse perioade istorice cu arhitectură demnă de remarcat, precum Banca Otomană, Poşta, Colegiul de Artă din Cipru, Mousio Theasis un muzeu ciudat dedicat bufniţei, Grădinile Publice, Biblioteca Municipală cu Statuia Libertăţii şi cea de marmură a lui Zenon plasată acolo în 1920, Teatrul Municipal, chiar şi Poliţia având un sediu interesant. La distanţă nu prea mare, se află şi statuia primului preşedinte al statului cipriot: Arhiepiscopul Macarios al III-lea. Ne-am pierdut pe străduţele înguste pietonale din centrul vechi cu case tradiţionale numit Laiki Geitonia, am luat pulsul pieţei de legume şi fructe lângă care am găsit Muzeul Medical Kyriazis, ne-am amestecat printre localnicii ce stăteau la cafenele în Plateia Ermou, răcorindu-ne la un frappé.

În Larnaca am întâlnit şi câteva biserici, de culte diferite, care mi-au reţinut atenţia şi le-am admirat îndelung, majoritatea fiind vechi de câteva secole şi de o arhitectură care te lasă mut de uimire: Biserica Sfintei Fecioare Chrysopolitissa poziţionată aproape de Kition, într-adevăr de o frumuseţe rară, Biserica Evanghelică, Biserica Armenească „Sfântul Apostol Ştefan”, Biserica Anglicană la parterul unui bloc de locuinţe şi nu în ultimul rând, vizavi de Muzeul de Arheologie, distinsa Mănăstire St. Joseph. Aceasta din urmă are o poveste tulburătoare, şi anume: a fost fondată de patru călugăriţe misionare franceze în 1844 după ce au fost trimise în Larnaca pentru a-i ajuta pe cei bolnavi şi nevoiaşi în mijlocul focarelor de tifos, holeră şi dizenterie, toate cele patru călugăriţe, însele, căzând victime bolilor. În faţa mănăstirii există un monument închinat sorei medicale Sophie Gambon care a urmat munca celor patru predecesoare şi a murit în 1894 de epuizare, sfârşind pe altarul datoriei. De aceea, statuia din faţa mănăstirii întruchipează o fântână şi un pelican, cunoscut fiind altruismul acestei păsări pentru puii săi pe care îi hrăneşte cu propriul sânge dacă nu le-a găsit ceva de mâncare, nepregetând să-şi pună, astfel, viaţa în pericol.

În fine, punctul de atracţie cel mai căutat din Larnaca îl reprezintă plaja, iar oraşul excelează la acest capitol prin existenţa a trei plaje superbe: Finikoudes, Kastella, mai mică, imediat după portul pescăresc şi în continuarea ei, Mackenzie ce ţine până la aeroport. Toate trei sunt organizate exemplar (cu multe rânduri de şezlonguri bine aliniate) şi patronate de primărie, fiind publice. Tariful: 2,5 € şezlong sau umbrelă toată ziua, pentru două persoane însemnând 7,5 € pe zi. Am frecventat numai plaja Finikoudes, deoarece era destul de aproape de locul nostru de cazare. Esta premiată cu Blue Flag de mai mulţi ani datorită amenajării ireproşabile şi multelor facilităţi, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi, de care dispune: wc, duşuri (contra cost 0,50 €, asta nu mi-a prea plăcut), cabine de schimb, robinet separat de spălat pe picioare, îndemnul de a le spăla la ieşire, fiind chiar şi în limba noastră.

Plaja Finikoudes, împărţită în două (I şi II de postul înalt de salvamar şi de prim-ajutor) este de nisip foarte fin, aproape de pământ mâlos, de culoare închisă, foarte lată în zona de nord, locul de desfăşurare al campionatului mondial de volei pe plajă U19, de regulă la final de iulie, îngustându-se spre fort. Apa mării are un albastru intens, deşi fundul este tot din nisip pământiu care, de obicei, nu susţine o culoare prea deschisă a apei, fiind foarte limpede şi curată. De asemenea, este foarte mică la intrare, te duceai 50-100 m în larg, de te plictiseai, ca să-ţi vină până la brâu, ceea ce o face foarte căutată de familiile cu copii mici.

Un fenomen ce m-a uimit la plaja Finikoudes a fost să constat într-o după amiază refluxul când am găsit marea (care, oricum nu era nici până la glezne la intrare) mai retrasă cu vreo 6-7 m. A doua zi de dimineaţă îşi revenise la dimensiunea ştiută datorită fluxului, dar fenomenul se repeta ciclic, spre bucuria copiilor ce vedeau „micşorarea” mării ca pe o distracţie.

Nu în ultimul rând vreau să ating puţin subiectul magazinelor şi al cumpărăturilor. Ce să spun?! Larnaca este şi, eminamente, oraşul magazinelor şi prăvăliilor: de la cele moderne, cu mărfuri de firmă (marochinărie, încăţăminte, îmbrăcăminte, bijuterii şi ochelari), foarte scumpe, la cele de imitaţii reuşite, ceva mai ieftine, la cele de fake-uri mai puţin reuşite, nu cine ştie ce ieftine. De fapt, în Larnaca nu am întâlnit chilipiruri, cu toate acestea Larnaca este raiul amatorilor de cumpărături.

În altă ordine de idei, fiind un oraş mare, Larnaca dispune de Lidl, Carrefour, dar şi de Micro, o reţea locală cu magazine mai mici, de cartier. Acolo, în prima zi, când am ieşit după mărfuri de bază, l-am întâlnit pe Sebi (aşa s-a prezentat), un român tinerel din Piatra Neamţ stabilit de nouă ani în insulă care a intrat în vorbă cu noi şi s-a oferit să ne ducă la hotel cu tot cu cumpărături. Ba, la final, ne-a „cinstit” cu un bax de bere Leon: am rămas mască pentru că de la conaţionali mai rar aşa gesturi mărinimoase. Apropo de români, Larnanca este locul unde lucrează foarte mulţi de-ai noştri şi sunt mulţumiţi, în general, cel puţin aşa ne-au declarat. Există, pe lângă comunitatea de seamă de români şi magazine cu produse româneşti sau specifice altor ţări, semn că oamenii îşi aduc aproape ceea ce le place în orice condiţii.

Larnaca modernă, capitala districtului omonim şi al treilea oraş din Cipru, cu aproximativ 70.000 locuitori în prezent, a căpătat numeroase valenţe odată cu construirea aeroportului internaţional (cel mai mare din insulă) la 5-6 km de centru, în urmă cu 41 ani pentru a-l suplini pe cel din Nicosia, aducându-i o mulţime de beneficii. Şi portul din Larnaca, al doilea din insulă, a contribuit la dezvoltarea urbei ce se dovedeşte pe zi ce trece o tot mai bună opţiune de vacanţă, semn că turismul de oraş l-a eclipsat aici pe cel de resort.

Dacă vreţi să trăiţi o vreme în ritmul vieţii semenilor locului, să socializaţi şi să interacţionaţi cu aceştia, aţi putea alege Larnaca, urbea mângâiată zi de zi de soarele ce devine uneori fierbinte, răcorită, totuşi, de briza mării. Aerul său mediteranean cu bogate influenţe orientale, cu peisaje când idilice, când pitoreşti sau moderne, îi conferă un farmec aparte ce o fac să intre repede la sufletul oricui.

Vă rog ataşaţi următorul videoclip care, deşi e mai vechi, redă foarte bine principalele obiective:

https://www.youtube.com/watch?v=hOWnhL-iotA

---

VIZUALIZĂRI: 6837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI