Acoperământul Maicii Domnului – mânăstire cu pensiune și bază de tratament

TIPĂREȘTE

Adevărul e că, trebuie să recunosc, din proprie inițiativă și în deplasări personale, nu aș alege o locație monahală pentru cazare.

Îmi place să vizitez, să admir, să mă reculeg în astfel de așezăminte, dar nu se potrivesc stilului meu activ și lumesc de petrecere a vacanțelor.

Totuși, pentru cei interesați, Casa Pelerinului de la Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna Arini, poate fi o opțiune plăcută și convenabilă ca preț.

Am ajuns în luna septembrie anul ăsta, într-un context profesional. Fiind zonă de munte, am prins zile însorite printre nori, răcoroase, iar serile și diminețile ca înainte și după nopți cu 4-5 grade Celsius.

Locația e minunată, izolată, pe malul Bistriței. Accesul se face pe un drum forestier. (indicatorul spre Broșteni înainte de intrarea în Vatra Dornei). Ceva mai încolo e satul Dorna Arini, la care se ajunge trecând niște punți mobile peste Bistrița.

Ce să vă zic? Poziționare frumoasă, construcții mari, de lemn bușteni sau cu dantelărie decupată sau sculptată. Biserica relativ mică, de lemn, amintește mai degrabă de bisericile din Maramureș. In curte s-a început construcție unei noi biserici care se întrevede a fi mai mare și de ciment.

Biserica e flancată, aproape acoperită, de clădiri imense imense destinate turiștilor. În dreapta Casa Pelerinului, cu intrare prin laterală pentru Sala de conferință și spațiile de cazare. La parter cu intrarea prin față, restaurantul sau sala de mese. În stânga bisericii sunt două clădiri. Acum, în timp ce scriu îmi dau seama că nu știu dacă prima sau a doua e baza de tratament, la care n-am avut acces. În fapt, nici n-am încercat, ocupată fiind cu treburile pentru care eram venită.

Casa Pelerinului cum spuneam, imensă cu 4 etaje.

Noi am fost un grup de vreo 55 de persoane.

Nu știu să vă spun dacă sunt și camere cu baie proprie. Cele mai multe sunt gen – apartament cu un hol și baie comune. Camerele spațioase, la primele două nivele situate pe niste coridoare lungi și extrem de largi. Si baia ce mi-a revenit era foarte mare. Cabina de duș generoasă, cred că încăpeau 3 nu 2 persoane. Chiuveta și wc-ul de dimensiuni normale.

Am fost cazată undeva la etajul 4. Ultimele două nivele se urcă pe o scară de lemn în spirală. Ajungi cam fără suflu sus. Asta te face să te asiguri foarte bine că n-ai uitat nimic înainte de a coborî din cameră.

Balcoanele îți oferă, în funcție de poziționarea camerei, vedere asupra bisericii și curții din față, dar și a peisajului din jur. Eu am avut noroc de o deschidere splendidă. Fotgrafiile P11, P12, P13, luate de pe balcon stau mărturie.

Au și o sală de conferințe măricică, dotată cu ce trebuie (videoproiector, ecran) pentru seminarii, training-uri, tabere pentru copii sau chiar teambuilding-uri. Are pe mijloc niște stâlpi de susținere sculptați în lemn, care mi-au plăcut mult dar m-au cam încurcat în desfășurarea activităților pentru care eram acolo.

Masa se ia la parter, într-o sală de mese cu picturi și decorații care îți amintesc unde te afli. Mâncarea foarte gustoasă, pe alocuri cam sărată pentru gustul meu. Joi ne-au dat măicuțele carne de dimineață până seară, să ne sature și pentru cele două zile de post, miercuri și vineri, prinse în programul nostru.

În curte sunt niște cotețe cu găini. Poate că ouăle de la ele le-am mâncat. Au și niște țarcuri cu un struț, un ponei și un căprior. Măicuțele au o stână undeva pe deal, în spatele Mânăstirii. Se vede din curte. Dar nu știu să vă spun dacă untul era producție proprie, deși mie mi s-a părut a fi. Cașcavalul de la micul dejun era sigur cumpărat și nu era asortat cu niscaiva caș sau alte brânzeturi de casă.

Deserturile, indiferent de zi, de post sau de frupt, un deliciu pentru papile, un supliciu pentru valorile colesterolului și ale cântarului.

Ca în orice Mânăstire – curtea e un rai cu verdeață, pomi și flori. O măicuță a robotit două zile la rând plivind, săpând, plantând, fără mănuși, cu mâinile și tenul alb de parcă n-ar fi stat în soare și cu o liniște pe chip de parcă nimic nu o tulbura. Nici măcar prezența noastră.

Maica care se ocupă de cazări e mititică-mitică, o fărâmă de om, dar spirt în organizare. La bucătărie cred că sunt angajate din sat. La masă servesc tot călugărițe, liniștite, discrete, zâmbitoare și îndatoritoare dacă ai nevoie de ceva.

Nu știu să vă spun câte maici trăiesc în această mânăstire. Nici n-am reușit să-mi dau seama unde locuiesc. Pot să vă spun că miercuri, la slujba de Sfântu Maslu, care a ținut toată noaptea, s-au adunat mulți oameni și multe mașini în parcarea din fața porții. Slujba răsună, grație stației de amplificare, în toată curtea și dincolo de poartă.

Tot în curtea mânăstirii se află și Baza de Odihnă și Tratament Procopie și Elisabeta – pentru tratament reumatismal și refacere spirituală.

Magazinul cu obiecte bisericești și suveniruri mai mult sau mai puțin chinezești este chiar la intrare, în dreapta.

Porțile și turnul Clopotniței sunt impresionante prin dimensiuni, aspect și decorații. Mi-ar fi plăcut să le aud răsunând, însoțite de sunetul bătutului în toacă. Dar cred că doar duminica sau la cine știe ce sărbători se întâmplă asta.

Îmi dau seama că am scris cam de-a valma, așa cum mi-au revenit în memorie impresiile. Informații istorice sau religioase, date legate de cele două hramuri ale mânăstirii puteți afla de pe site-urile lor. Sau din impresiile postate pe afa amfostacolo.ro/hotel.php? ... ovinei&id=14790.

Eu am vrut doar să vă atrag atenția asupra unui posibil loc de cazare și sejur pentru cei care vor un loc retras, într-o locație frumoasă, fie pentru momente de odihnă, reculegere sau tratament, dar, de ce nu și un cazare cu accesul facil la importantele obiective turstice din zonă.

Apusul de soare spectaculos prins îmi va rămâne pe retină. (oricum cât am reușit să prind cu telefonul e doar o mică parte din spectacolul de care am avut parte - P 15, P16)

---

VIZUALIZĂRI: 9413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI