Londra a vrut sa ne imprietenim... altfel! :)

TIPĂREȘTE

Am asteptat cu multa nerabdare (junioara) si curiozitate (eu) intalnirea cu Londra! De cateva luni, de cand am luat biletele de avion, am urmarit cu atentie toate postarile AFA, plus de pe alte bloguri si site-uri despre Londra... asa ca de data asta m-am dus cu temele facute- as zice.

Am plecat cu Blue Air marti dimineata din Bucuresti. Pentru prima data cu low cost- motiv pentru care am avut un oarecare stres legat de bagajele de mana si de strictetea controlului (motivul dovedindu-se intemeiat doar la intoarcere). Am aterizat pe Luton iar de aici am ales varianta cu trenul pana in oras, mai mult pentru ca la intoarcere ne-a fost teama ca sa nu fie probleme cu intarzieri in trafic si sa nu ajungem la timp la avion. Biletele le-am procurat de la automatele pe care le-am gasit inainte de iesirea din aeroport. Ne-a ajutat un angajat de la Caile Ferate care, intamplator, era un fost student in Romania, in Constanta, de origine araba. Pentru un bilet de adult am platit 27 lire iar pentru copil sub 16 ani 13.50 lire. Biletele erau dus intors, valabile pentru 5 zile. De la aeroport se ia un shuttle bus, al carui cost este inclus in biletul de tren. Cu el se merge pana la gara propriu-zisa; drumul dureaza cam 5 minute. Autobuzul si trenul sunt usor de recunoscut dupa culoarea mov, pe care o regasesti si la uniformele angajatilor. In statia de autobuze sunt foarte multe firme de transport, fiecare dintre ele avand culori si logo-uri specifice. Trenul parcurge 35-50 minute (depinde de numarul de statii) pana in statia St. Pancras, care este o gara internationala si, de asemenea, asigura legatura cu numeroase linii de metrou.

Ajungand in statia St. Pancras, am fost fascinate de imensitatea si arhitectura acesteia. In plus, o acustica deosebita punea in valoare interpretarea la pian a unor partituri cunoscute de catre calatori aflati in tranzit!

In gara, spre iesirea in strada, nu cea spre metrou se gaseste un centru de informatii al cailor ferate de la care ne-am procurat Travel card-urile (nu este vorba despre centrul turistic din interior- acesta este marcat cu roz si aici se gasesc London Pass, Oyster si alte servicii turistice!).

Ne-am luat Travel Card pentru 7 zile, asa fiind mai rentabil dupa toate calculele noastre. Acesta este pe suport de carton si este necesara si o fotografie mica, pe care o plastifiaza. In felul acesta ne-am luat de-o grija cu perioadele peak off, cu limitarea numarului de calatorii samd... Un adult si un copil- 48 lire.

De la statia St Pancras am luat linia Piccadilly (albastra) pana aproape de locul unde am avut cazarea, si despre care voi posta separat: Beit Hall- Imperial College of London; statia de metrou South Kensington/ zona 1. De la metrou pana la hotel am mai facut inca 10 minute pe jos. Exista si un autobuz 360 care ne-ar fi putut duce inca doua statii dar avea o ritmicitate cam la 12-15 minute, asa ca am preferat sa mergem pe jos. In felul acesta am luat contact cu primele "imagini"londoneze.

Drumul nostru zilnic de la metrou la hotel trecea pe langa Muzeul Albert si Victoria, Muzeul de Istorie Naturala si Muzeul de Stiinta.

Intrucat am ajuns mai devreme decat ora de check-in, ne-am lasat bagajele la hotel si am pornit prin imprejurimi. Cum oboseala dupa un drum la care plecasem de la 3 dimineata se facea simtita, ne-am oprit in vizita la Muzeul de Stiinta. Teoretic intrarea este gratuita, practic ti se recomada sa faci "azi" o donatie de cate 5 lire. Ma rog, fiecare face ce simte si cum simte. Muzeul are 4 niveluri. La parter sunt expuse motoare, mijloace de transport in evolutia lor istorica... Etajul 1 ni s-a parut cel mai interesant : Who Am I? - genetica, anatomie, psihologie. Etajul 2 este despre atmosfera iar etajul 3 despre vehiculele viitorului...

Treaba e ca dupa ce am terminat de vizitat ne-am dat seama ca eram extrem de obosite, ca vizitarea ne obosise enorm si ca se cerea un somn... asa ca am dat o fuga, ne-am cazat, am tras un pui de somn iar seara am plecat in plimbare din nou. Ca doar nu am venit la Londra ca sa dormim!!

Asa ca am pornit la drum. Am luat metroul de la South Kensigton, de data asta pe linia verde District si am coborat la Tower Hill. Este fascinant sa vizitezi Londra noaptea, e cu totul altceva decat iti poti imagina in timpul zilei. De altfel, majoritatea locatiilor am preferat sa le vizitam si ziua si noaptea pentru comparatie... fiindca e minunat ceea ce vezi!

Ne-am dus catre Tower Bridge, ne-am luat cate un Meal Deal de la un Tesco (solutia cea mai convenabila financiar si totodata placuta: 3 lire pt 2 sandwich-uri, 1 juice si un snack sau fructe sau prajitura) si am stat pe o banca si am admirat Tamisa, cladirile luminate si vaporasele!

Minunea s-a prefigurat la orizont: in Londra a aparut soarele! Si a tinut-o tot asa pana am plecat acasa sambata. 4 zile! Asta contravine cu orice teorie depre vremea londoneza: soare, lumina, cer senin, niciun nor, nu tu ceata, nu tu burnita... ce minune! Mie asta mi s-a parut un semn de prietenie... si de schimbare de macaz! Din acel moment am hotarat ca trebuie sa ne imprietenim cu Londra ALTFEL! Asa ca am renuntat sa ne mai ascundem fata in muzee sau la cozi si am lasat soarele londonez sa ne mangaie cat de mult si in ce fel si-a dorit! ;)

De dimineata, dupa micul dejun, am plecat catre Greenwich. Din nou cu metroul District pana la Tower Hill, apoi am iesit la suprafata si am traversat pana la gara de DLR Tower Gateway. Travel Cardul este valabil si aici. Am schimbat DLR la WestFerry. Am trecut prin zona de zgarie-nori de la Canary Wharf, apoi prin zona de tunel. Fascinant cum DLR circula fara conductor propriu zis, doar cu insotitor de drum. Ne-am simtit ca in Montagne Ruse!

In Greenwich am vizitat Observatorul, pentru a putea vedea celebrul Meridian Zero si istoricul masurarii timpului, longitudinii etc. Parcul de la Muzeul Maritim este grozav! A fost momentul in care ne-am indragostit de parcurile englezesti...

Nu ne mai dadeam plecate... dar aveam rezervate bilete la London Eye si la croaziera pe Tamisa si a trebuit sa ne intoarcem pentru a ne incadra in timp. oricum, a fost singura zi in care am mai depins de vreo ora! La intoarcere, am coborat la Tower Gateway si am luat din nou metroul District/verde sau Circle/ galben, coborand la St James Park. Nu prea stiam noi cat de departe sau de aproape suntem de obiectivele dorite, dar am pornit cu entuziasm. Spre marele nostru noroc, la 16.55 ne-am nimerit in fata Westminster Abbey unde era anuntata o slujba pentru ora 17, in onoarea reginei, pentru cea mai lunga perioada de domnie, la care intrarea era gratuita. Am intrat si noi, am primit brosuri cu continutul slujbei. A fost intr-adevar impresionant. A durat jumatate de ora. Din nou, am considerat un noroc neprevazut faptul ca am ajuns acolo, la fel ca si vremea, care continua sa fie minunata!

Dupa ce am trecut pe langa faimosul Big-Ben, am ajuns la London Eye, ne-am ridicat biletele de la casa si a trebuit sa ne organizam intrucat rezervarea cuprindea: o tura cu roata, filmul 4D si croaziera Coca-Cola London Eye, pe care o rezervasem pentru ultima cursa, cea de la 19.45 (inspirata alegere!). Am inceput cu filmuletul. Sincer, slabut tare, vreo 5 minute, de umplutura... se putea si fara el. Dupa ce fusesem fascinata de filmul de la Heinneken Experience Amsterdam, asta mi s-a parut o mica minciunica...

Am continuat apoi cu tura in roata mileniului, pana aproape de apusul soarelui. De acolo, am plecat in croaziera pe Tamisa. Aceasta a fost de nota 20, cu un comentariu profesional de neuitat. Si uite asa s-a mai dus inca o zi frumoasa in Londra!

Dupa micul dejun, vrand-nevrand a trebuit sa ajungem la... magazine. Asta pentru ca dupa cele cate 10 ore in medie pe care le-am parcurs in zilele anterioare in principal pe jos, incaltarile mele au zis... pas! Si cum Londra nu e tocmai ca acasa sa poti merge la primul magazin sa iti cumperi niste incaltari sport, a trebuit sa ne orientam sa gasim Primark. Si... l-am gasit. E drept, sunt 4 in Londra, dar noi am gasit unul mai aproape. Pe linia Piccadilly la statia Hammersmith. Aici am dat de un mall in care exista Primark. Toate povestile despre Primark au devenit in acel moment realitate! Imi venea sa plang cu gandul la limita de bagaj pe care ti-o impun zborurile low-cost! Data viitoare nu mai venim asa, venim apte sa ne luam bagaj mare! Surprinzator a fost numarul mare de produse de calitate de provenienta romaneasca din magazin, produse pe care la noi nu le gasesti (culmea, produse pt Marks & Spencer am gasit chiar azi in magazin la noi... dar Primark nu).

Nu ne-am pierdut prea mult timp prin magazin fiindca ne-am promis ca stam cat mai mult la soare... asa ca am plecat mai departe, de data asta spre nordul Londrei. Cu linia Northern/negru am pornit catre Camden Town. E adevarat, vazusem cateva poze, citisem ceva prin comentarii... dar nu ne-am imaginat nicicand care este adevarata atmosfera. Cred ca nici nu as putea sa o descriu in cuvinte ca sa pot cuprinde tot farmecul exotic al acelei zonei. Dincolo de partea de bazar, care ne amintea pe alocuri de Istanbul, zona are un ceva-al-ei-aparte care te face sa te simti intr-o lume exotica sau ca parte a unui film (coproductie internationala!). Am ajuns si in renumita zona a mancarurilor traditionale si pentru ca deja se facuse ora pranzului, am mancat acolo. Mirosurile imbietoare veneau din toate partile si cu greu te hotari care va fi aroma care va linisti dorinta papilelor tale. Oameni din toate partile globului se confruntau cu aceleasi dileme si cu aceeasi foame... dupa toate aparentele. Finalitatea: la mese de lemn, pe buturugi sau chiar pe borduri fiecare isi savura cuminte specialitatea preferata, bucuros ca foamea ii fusese potolita pana la final!

De aici am plecat catre Notting Hill - din curiozitatea de a vedea locurile unde s-a filmat faimosul film. O cu totul alta Londra! Tot iuresul din Camden amutea acum pe stradute tacute, cu cladiri albe si caramizii, cu flori la ferestre.

Calatoria continua: din nou in metrou pentru cateva minute spre Hyde Park Corner. De aici incepe un episod minunat: un parc imens, cu alei largi bordate de gazon impecabil pe care alergau nestingherite veveritele. Ne-am oprit pentru o sedinta foto in gradina de trandafiri... chiar daca nu mai erau in plin sezon, aratau minunat! Apoi am mers o tura in jurul lacului Serpentine si am prins un apus minunat! Plin de energie pozitiva totul... practic am uitat de oboseala. Asa ca am gasit resursele necesare ca sa plecam spre Piccadilly Circus si Leicester Square, unde viata de noapte de abia incepuse... iar luminile straluceau mai tare ca oricand!

A mai trecut o zi!

Practic ultima zi plina... si disperarea de a putea cuprinde cat mai mult din ceea ce mai era de vazut.

Dimineata am luat hotararea de a-mi indeplini o dorinta mai veche : de a vizita cate un stadion de fotbal in fiecare oras/tara unde ajung. Aveam mustrari de constiinta ca in Belgia si Olanda nu apucasem sa imi indeplinesc dorinta- in Belgia din lipsa de timp, in Olanda din cauza vremii incredibil de proaste. Asa ca de data asta m-am urnit. Am optat pentru Arsenal (recunosc, pe criterii de accesibilitate). Am beneficiat aici de oferta 2in1 pe care mi-o dadea Travel Cardul pe suport de carton, asa ca am platit numai 20 de lire. La asta s-au mai adaugat 5 lire un album al clubului. In pret a intrat turul cu audio ghid al stadionului si anexelor, plus muzeul. La plecare am primit fiecare cate un certificat/ atestat nominal de participare la Experienta Arsenal. In topul stadioanelor vizitate pe locul I conduce detasat Santiago Bernabeu... dar nu mi-a displacut nici aici.

Fiindca ieri ne-a fascinat atat Hyde Park, am continuat cu Green Park si Saint James Park. Intre cele doua, am trecut pe la Buckingham Palace. Ne-a parut rau ca nu am reusit sa vizitam palatul pe interior, dar erau sold-out biletele pe net cu mult timp inainte.

Ne-am dorit apoi sa vedem Bond Street iar de acolo am pornit catre London Bridge. Inainte de a traversa Tamisa, am trecut prin faimoasa Borough Market despre care mai citisem in postari. E impresionant conceptul de natural, de bio si de specific zonal (pentru diferite regiuni).

Timpul se scurgea... si nu in favoarea noastra. Am revazut inca odata Piccadilly Circus, Trafalgar Square iar apoi din nou catre South Kensington si... la hotel.

A doua zi deja venea spre casa.

Mi-a fost teama intr-un fel de Londra si poate din acest motiv am tot amanat pana acum sa ajung sa o vad. Mi-era teama de "scortosenia" britanica, de preturi exagerate, de vreme urata, de muzee cu cozi interminabile, de parerea proasta pe care au lasat-o unii conationali ai nostri acolo. Daca fiica-mea nu si-ar fi dorit cu atata ardoare sa ajungem acolo, poate si azi nu as fi ajuns sa o vad.

Modul in care am ajuns sa o cunosc a fost unul mult mai prietenos, mai familiar... si e clar ca vremea a fost factorul primordial in acest sens. Am vazut si am perceput totul cu mult mai mult drag. M-am simtit iubita, protejata, acceptata... nu stiu exact cine si-a dat girul in chestia asta, dar a fost o vacanta super!

---

VIZUALIZĂRI: 5750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI