Istorie şi actualitate în capitala Uniunii Europene

TIPĂREȘTE

Ultimul obiectiv pe care ni l-am propus a-l vizita în sejurul la Bruxelles a fost tot unul tematic: Cartierul European şi Palatul Regal.

Pentru aceasta, am început, cum se putea altfel, din rondul Schuman, ce poartă numele unuia din „părinţii” Uniunii Europene.

Am ajuns aici cu metroul (linia 1 sau 5) şi ieşind la suprafaţă în soarele strălucitor al unei dimineţi de august, privirea ne-a fost atrasă de clădirile imense din zonă. Acestea sunt plasate de o parte şi de alta a străzii Legii (Rue de la Loi). Privind spre vest, spre centrul oraşului, la dreapta se află celebra clădire Berlaymont, ca o caracatiţă cu (doar) patru braţe. Ea este sediul Cartierului General al Comisiei Europene, adăpostind biroul Preşedintelui Comisiei Europene, cele ale comisarilor, sala de şedinţe, Secretariatul General, Serviciul Legal şi alte servicii ale Comisiei Europene.

În continuare, de aceeaşi parte este clădirea Charlemagne, un zgârie-nori care adăposteşte birourile Comisiei Europene pentru dezvoltare, traducere şi comerţ.

De-a lungul întregii străzi, până la Avenue des Arts şi Parc de Bruxelles se află alte clădiri ale Uniunii Europene, adăpostind diferite servicii şi directorate generale.

Pe partea stângă a Rue de la Loi, vizavi de clădirea Berlaymont, se află clădirea Juste Lipse, sediul principal al Consiliului Uniunii Europene. Clădirea se numeşte aşa în onoarea unui filolog belgian din secolul al XVI-lea şi este, de fapt, un complex format din mai multe clădiri de 6-8 etaje, legate între ele, cu o suprafaţă totală de peste 200. 000 mp, în care se află centrul de conferinţe, secretariatul şi infrastructura.

Mai departe, urmează Résidence Palace, sediul Centrului Internaţional de Presă şi, în continuare, clădirea Lex, o anexă a Résidence Palace, construită în 2006 ca urmare lărgirii Uniunii Europene şi a necesităţii unor noi spaţii pentru birouri.

Din rondul Schuman, drumul către clădirile Parlamentului European cel mai direct (şi cel mai frumos) este pe Rue Froissart, Rue Belliard, de unde se intră în parcul Leopold (de la Leopold I, primul rege al Belgiei, 1790-1865), o zonă frumoasă, unde poţi face o plimbare de plăcere, admirând lacul şi clădirile cu o arhitectură şi istorie deosebite.

Prima de care dăm, de la intrarea în parc din Piaţa Jean Rey, este clădirea Eastman, fostul Institut Dentar George Eastman, acualmente utilizată de Parlamentul European.

Urmează apoi Liceul Emile Jacqmain, cu trei clădiri, dintre care una celebră, fostul institut de fiziologie în care au avut loc mai multe Congrese Solvay, la care au participat fizicieni de renume mondial, ca Albert Einstein, Marie Curie, Max Planck, Henri Poincaré, H. Lorentz, Niels Bohr, sau Erwin Schrödinger.

Alături se află Biblioteca Solvay şi, ceva mai departe, L'Institut Royal des Sciences Naturelles de Belgique (Institutul Regal de Ştiinţe Naturale al Belgiei) şi Musée Royal des Sciences Naturelles (Muzeul Regal de Ştiinţe Naturale).

Dându-i ocol, intrăm pe strada Vautier, unde, pe dreapta, domină priveliştea clădirea Paul-Henri Spaak, adică sediul Parlamentului European. Clădirea poartă numele fostului preşedinte, Paul-Henri Spaak şi găzduieşte hemiciclul în care se desfăşoară sesiunile plenare.

Parlamentul european este principalul organ parlamentar al Uniunii Europene şi singurul ales prin vot direct. Împreună cu Consiliul Uniunii Europene (adunarea şefilor de stat), el formează ramura legislativă bicamerală a instituţiilor europene.

În faţa clădirii Paul-Henri Spaak se află un complex arhitectonic în sticlă şi oţel, Espace Léopold, care cuprinde la mijloc, într-un spaţiu circular, o zonă largă, deschisă, Esplanada şi integrează gara Bruxelles-Luxembourg, una din cele mai vechi gări din Europa. În prezent, gara este subterană, singura parte a ei rămasă la suprafaţă fiind faţada originală, clasată ca monument istoric. De aici ieşim spre Place du Luxembourg, care are în centru statuia lui John Cockerill, un industriaş anglo-belgian din secolul al XIX-lea, sprijinindu-se pe o nicovală şi având în jurul său un sticlar, un mecanic, un oţelar şi un miner. Pe soclu este gravat motto-ul lui Cockerill, „Muncă şi Inteligenţă”.

Piaţa, de formă dreptunghiulară, are pe laturile sale multe restaurante, motiv pentru care, probabil, când am ajuns noi acolo, la amiază, întreg locul era plin de pahare de plastic şi alte resturi rămase de la cheful din seara anterioară, sau, cine ştie, de luna trecută.

Ne continuăm drumul pe Rue du Luxembourg, traversăm Square de Meeûs şi ajungem în Piaţa Tronului, de unde, pe Rue Ducale, pe lângă Palais des Académies, intrăm în Place des Palais. În stânga este Palais Royal de Bruxelles, locul activităţilor oficiale ale regelui belgian, iar în dreapta Parc de Bruxelles.

Admirăm Palatul Regal la exterior şi renunţăm la vizita în interior pentru că era o coadă prea mare.

De aici ar fi două posibilităţi de a continua vizita: una spre scuarul Mont des Arts şi, mai departe spre Grand-Place, sau, aşa cum am făcut noi, prin Parc de Bruxelles, spre Rue de la Loi. La Ieşirea din parc, pe cealaltă parte a străzii, se află sediile Senatului şi Camerei Reprezentanţilor, precum şi sediile altor instituţii, precum Cancelaria Primului Ministru. De asemenea, în colţul parcului se află Théâtre Royal du Parc.

De aici, nu sunt decât câţiva paşi până la staţia de metrou Arts-Loi, de pe Mica Centură, numai bine pentru a încheia acest circuit de o zi, pe care l-am numit ca în titlu.

---

VIZUALIZĂRI: 2661 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI