Am fost la vila Iris din pacate :(

Statiunea Costinesti (“unde sunt zapezile de altadata? ”) era candva statiunea studentimii, a tineretului in genere… Tin minte ca veneam aici plin de speranta, petreceam zile lumina, noptile practic le bifam vorba „chansonetei” contemporane „Eu vara nu dorm, nu am somn..., etc. ”. Juvenilitatea era plina de „dezavantaje”, ca sa le zic asa, de pilda nici nu remarcam „tarantulele” de pe sub paturi, praful nesters de pe mobila, gresia nici nu exista, era ceva mozaic, atat eram de preocupati de sejurul la mare. Singurul lucru care conta era distractia, prietenii, nisipul si valurile. Firele de par cu aspect buclat dintre asternuturi erau la ordinea zilei, iar daca ar fi lipsit, abia atunci ne-am fi facut griji... Ale tineretii valuri...

De parcare nici nu aveam nevoie, masini nu aveam, la mare se venea grupat cu CFR-ul, alte aventuri prin compartimente... Muzica era din era goldies, anii '60 - '70, manelele erau utopii. Detaliile care contau nu tineau de parteneri, ci de epoca in care ne „zbenguiam”. Chiar si asa, azi m-as „deda” la vila Iris la ceva distractie, cu tot tacamul descris de dvs., numai anii tai sa-i mai am si prietenii mei de atunci...

Cu stima,

Z.