Dupa aproape un deceniu

TIPĂREȘTE

Dupa 9 ani am revenit in Istanbul. Vizitele anterioare ma facusera sa cred cu tarie ca oricand e bine sa mergi la Istanbul. Acolo unde incepe Orientul si se sfarseste Europa. In lumea sultanilor, a cadanelor, a palatelor, a sfarsitului tragic al Constantinopolului, ultima frontiera a crestinatatii.

Istanbulul nu se schimbase prea mult desi timpul trecuse aproape cat un deceniu. Acelasi Istanbul fermecator, mangaiat de lumina tomnatica a soarelui. Carucioarele rosii cu covrigi cu susan si oameni in costume traditionale ce le imping agale pe trotuare. ,,Artisti'' vanzatori de inghetata. Vanzatorii de castane coapte. Mirosul irezistibil de macrou prajit pe tava in ritmul barcilor leganate la chei. Acelasi bazar cu de toate, cu aur si lampi multicolore, cu matasuri si esarfe colorate, cu pufoase si nesfarsite covoare, cu toate imbracamintile pamantului. Vanzatori ambulanti de sucuri naturale. Comercianti ce isi castiga existenta intr-un vartej ametitor de argumente pentru a te convinge sa cumperi de la ei, la pretul ce ti-l ofera. Bazarul ceaiurilor multe, purtate in paharele mici pe tavi rotunde, in adevarate demonstratii de iscusinta printre furnicarul de vizitatori, cu sau fara de treaba pe acolo. Bazarul innebunitor al simturilor cu mirodenii, baclavale, alune, fistic, migdale, cafea, rahat turces in arome si culori. Stradute inguste unde fiecare vinde cate ceva si care iti dau sesnzatia ca nimic din ceea ce mana omenasca produce nu poate sa nu se gasesca de vanzare acolo. Orice nimic la care nici nu te duce gandul pana nu il vezi expus. Frumusetea semeata, ,,ascutita'' a moscheilor din ale caror minarete se revarsa tanguitor chemarile la rugaciune. Frumusetea maiestoasa a Sfintei Sofia, frumusetea tacuta a bisericii Sf. Gheorghe, izolata in singuratatea semilunei. Inegalabilul mozaic al bisericii Chora. Pescarusii cu tipetele lor ascutite ce insotesc calatorul in plimbarea in Cornul de Aur si Bosfor.

Am adaugat amintirilor de ceva in urma lucruri noi: Palatul Dolmabahce, Moscheia Eyupe, Colina Pierre Lotti. Am incercat sa vad si fata moderna a Istanbulului, atat cat mi-a permis timpul dar mai ales cat m-au mai lasat picioarele obosite de umblat. Am facut o escala in prezentul modern si am fost la un mall. Mare, aglomerat, impersonal. Da, Istanbulul se schimba: plin de turci la restaurantele fast food americanesti.

Am plecat de acolo pentru a ma intoarce in Sultanahmet sa beau un ceai intr-un magazin cu obiecte ceramice in compania vanzatorului care imi rostogolea o avalansa de explicatii ca totul merita fiecare lira ceruta. Inevitabil conversatia a sfarsit cu clasicele intrebari ,,care este pretul tau’’, ,,sau ,,tu cat vrei sa cheltui pe produsul meu’’. Am descoperit si un oras cu o infrastructura de transport foarte bine pusa la punct, moderna, eficienta care ,,plimba” o populatie cat intreaga populatie a Romaniei.

Da, Istanbulul e locul unde poti reveni oricand pentru a trai o poveste frumoasa, de la inceputurile altei lumi.

Sper ca data viitoare sa reusesc sa trec si in Asia…

---

VIZUALIZĂRI: 2423 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI