Vulcanii noroiosi

TIPĂREȘTE

Pentru cei ce nu mi-au lecturat rw. -urile precedente, mai punctez faptul ca, in urma cu doi ani, am facut un circuit care a cuprins cateva locatii strategice unde doream sa ajungem. In finalul circuitului, am abandonat ideea celui mai scurt sau mai bun drum spre casa si ne-am intors de la Baile Tusnad la Constanta, prin jud. Buzau, urmarind scopul de a vizita barajul de la Siriu si vulcanii noroiosi. Drumul e destul deprost, cu gropi si serpentine, dar a meritat, am vazut si altceva, inedit si misterios, fata de ce vazusem pana-n prezent.

Cum spuneam, am putut admira maretia, grandoarea si forta cu care se impune barajul de la Siriu, pazit de muntii Buzaului, ce-si oglindesc mandrii chipurile in apele lacului de acumulare. Tot peisajul e destul de salbatic, de-a lungul drumului insotindu-ne raul Buzau. Din cate stiu pe acest rau se organizeaza si curse de rafting in lunile de vara, pentru amatorii de senzatii tari. Singurul regret pe care l-am avut a fost ca, datorita drumului impracticabil din punct de vedere auto, nu am putut vizita si Rezervatia Gura Teghii, situata la cativa km. distanta de sosea, intre Siriu si Nehoiu. Am urcat cu masina cat am putut pe un drum numai din piatra, destul de abrupt, insa pe masura ce urcam, drumul se ingusta si devenea tot mai abrupt, lucru ce ne-a determinat sa abandonam ideea, pentru a ajunge in timputil acasa, la Constanta. Cred ca se putea ajunge mai bine pe jos, poate alta data, oricum, am citit pe internet si cred ca e foarte frumoasa acea rezervatie.

In sfarsit, dupa ce am lasat in urma cu regrete si dorinte noi, muntii Harghitei si Covasnei, dupa ce am admirat naturaletea si puritatea comunei Intorsura Buzaului, care te face sa te infiori numai la gandul ca acolo e un mic pol al frigului, am vazut "Cat ii Siriul de mare", am admirat si salbatica, dar frumoasa localitate Nehoiu, ne-am indreptat spre ultimul reper al circuitului nostru si anume, Vulcanii noroiosi, situati pe raza comunelor Berca si Scoarta.

Vulcani noroioşi reprezintă formaţiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinaţie cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafaţă apa amestecată cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafaţă şi, în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând nişte structuri conice asemănătoare unor vulcani in miniatura. Nămolul ieşit la suprafaţă este rece, deoarece vine din straturile de argilă. In lume exista aproximativ 1.100 de vulcani noroioşi.

Si aici, locul pastreaza un farmec aparte, unic in tara noastra, care merita vazut. Cand pasesti pe solul sterp, ai senzatia ca visezi, parca esti pe alta lume, o lume pagana a pedepselor si a reculegerilor, unde esti trimis parca sa-ti analizezi pacatele pentru ca mai apoi, sa decizi daca se merita sa te intorci sau nu. E destul de sinistru la-nceput, dar pe masura ce inaintezi, te obisnuiesti cu ideea si cupeisajul, iar sentimentul de teama si infiorarea de la inceput, se estompeaza, incetul cu incetul, lasand loc curiozitatii, a descoperirii si dezlegarea misterelor neelucidate. Chiar daca am fost avertizati la intrare ca nu avem voie sa atingem solul, eu tot nu am rezistat si, in curiozitatea mea puerila de care dau dovada uneori, m-am urcat pe un micut vulcan, de unde am alunecat si m-am pictat putin. Apoi ne-am distrat pandind bulele de gaz care se mareu, cresteau din ce in ce mai mult, pentru ca, in final, sa se sparga ca niste baloane de sapun.

Ne-am terminat si aceasta incursiune, admirand in continuare, ciudatenia locurilor, pe cat de bogate, pe atat de sarace. Cand vezi cat de frumoasa si de generoasa a fost natura cu noi, iar oamenii din multe sate din jurul Buzaului nu au o sursa de apa, carandu-o cu galeata, din departare, nu poti sa nu te duci cu gandul la poezia lui Octavian Goga si sa-ti amintesti ca "Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta"

---

VIZUALIZĂRI: 2209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI