Hotel Melody Oradea - o poarta catre Vest

TIPĂREȘTE

Sunt un admirator declarat al oraselor ardelene si al ardelenilor, in general. Orasele au ceva deosebit, un suflu occidental ce parca aici s-a simtit dintotdeauna, iar oamenii sunt calzi si primitori, gata oricand sa dea o mana de ajutor si parca un pic mai seriosi ca noi, sudistii. Pun foarte mare pret pe cuvantul dat, daca s-au angajat la o treaba, “apai” cu siguranta o vor duce la bun sfarsit. Am vazut Oradea prima data in 1997 si am fost impresionat de frumusetea orasului, de arhitectura deosebita a cladirilor sale. Barocul este omniprezent in centru, culorile ce imbraca fatadele cladirilor sunt calde, inspirat imbinate intr-un peisaj urban unic. Biserica Reformata este o bijuterie ahitectonica, dar nici Palatul Primariei parca n-ar fi mai prejos. Renovarile facute in ultimii ani incearca (si reusesc, dupa parerea mea) sa-i redea stralucirea de odinioara.

Am ajuns la Hotel Melody indrumat de fratele meu, pentru ca a avut o perioada in care a calatorit mult prin Ardeal si chiar a batut ruta pe-aproape de frontiera, de la Arad si pana la Satu-Mare, asa ca avea ceva informatii mai actuale decat ale mele. Unde am stat eu cu multi ani in urma nu puteam reveni (si nici nu pot spune ca m-ar fi atras in mod deosebit perspectiva).

Asa ca, in ajun de Craciun iata-ne din nou pe drum, in interes, cum altfel?, de serviciu. Am plecat in jurul pranzului din Bucuresti, pe ruta Brasov-Tg-Mures-Cluj-Napoca-Oradea. Pe Valea Oltului exista pericol de caderi de pietre sau de blocaj al drumului, mai ales pe timp de iarna, asa ca mai bine evit. Dupa un drum istovitor, de circa 8 ore si jumatate, din care sa zicem 6,5-7 ore de condus efectiv, am ajuns la destinatie. Toate bune, numai ca ne-a prins noaptea. Pot spune ca ma descurc in Oradea satisfacator (daca-mi dai repere generoase, vizibile si din spatiu - gen Primaria, Cetatea sau Gara, nu si pe stradutele mai mici, din cartierele mai noi ale orasului), dar macar sa beneficiez de lumina naturala. Desi mai fusesem cu un an inainte, “frecventa” deplasarilor mele in Oradea nu m-a ajutat sa ajung direct la hotel, asa ca in zona Garii am intrebat un taximetrist cum ajung pe Strada Transilvaniei (la nr. 5), la hotel Melody... din doua stangi si inca vreo trei drepte - iata-ma in fata hotelului. Rezervarea o facusem pe site-ul lor, astfel ca am beneficiat si de o reducere de 10% din tariful de cazare, asa era politica de promovare online. Am platit pentru o camera dubla in jur de 200 lei, cam scump, dar tarifele actuale se pot verifica foarte usor pe site-ul lor, vezi aici. Hotelul se adreseaza, cu precadere, celor care vin in interes de serviciu in orasul de pe Crisul Repede.

Camera in care am stat era destul de generoasa ca spatiu, mobilierul era nou, de culoarea lemnului de cires: un sifonier mare si incapator, o masa de lucru deasupra careia era asezata si o oglinda, pat matrimonial foarte larg (acoperit cu o lenjerie alba, placut parfumata). Rosul era culoarea predominanta a camerei - mocheta, draperiile si un panou de rigips decorativ in spatele patului in care erau amplasate cateva spoturi luminoase - toate erau in aceasta nuanta. Sub tv era mascat si minibarul de la care am luat apa minerala, peste noapte fiind extrem de cald. Camera dispune si de instalatie de AC. Baia era mare, dotata cu cabina de dus (etansa), cu instalatii sanitare in perfecta stare de functionare. Nu lipseau evident, si cele necesare confortului si igienei personale: prosoape, sapun, sampon, casca de dus, uscator de par.

Restaurantul este situat la parter, dispune de spatiu suficient astfel incat sa nu simti aglomeratia, daca hotelul ar fi ocupat la capacitate maxima. La micul dejun servit a doua zi dimineata nu a fost cazul, n-a fost prea multa lume cazata in hotel in acea noapte (sau poate n-au coborat asa devreme, noi la 7,30 eram jos, trebuia sa ajungem si la Rosiori in acea zi). Mai exista si o terasa exterioara, banuiesc ca pe timp de vara este foarte cautata, dar atunci in decembrie, cand am fost noi, era inchisa. Micul dejun a fost in sistem bufet suedez, nu foarte variat, cateva mezeluri, oua fierte, zacusca de legume/ciuperci, iaurt; cafeaua (espresso), iti era adusa la cerere, de la bar, de catre unul din ospatari. Am cerut si-un ceai si, surpriza, nu a fost cazul sa-l platesc. Ceea ce denota ca managementul nu e pus pe capatuiala rapida... Oricum, nu am suferit de foame, masa ne-a satisfacut in cele din urma, pot spune ca ne-a tinut pana spre seara tarziu.

O apreciere deosebita am pentru amabilitatea personalului de la Melody, de la receptie si pana la cameristele de pe etaj, lucru mai putin intalnit intr-un hotel situat in marile noastre orase, unde, sa fim cinstiti, personalul nu-i asa saritor la cerintele clientilor - cateodata pare usor plictisit, daca nu chiar agasat. Seara, dupa ce doamna de la receptie ne-a intampinat cu un “jo estet” (cand mi se intampla chestia asta mereu ma gandesc ca ceva din fizionomia mea le inspira acest lucru persoanelor din fata mea :)), iar eu am raspuns cu un “Buna seara! ” raspicat, totul a decurs foarte rapid (in romana, evident), check-in-ul a durat cam 5 minute, dupa care am luat cartela si telecomanda tv si-am ajuns in camera, la etajul 1, n-am urcat nici prea mult pe scari.

Cu un alt prilej, am mai petrecut o zi in Oradea pe timp de vara si atunci l-am luat cu noi si pe fiul meu, ca tot era in vacanta, cu gandul sa-l duc macar pana la cetate, daca nu cumva vom avea timp si de alte obiective (n-am avut). A fost foarte incantat de “pentagonul” oradean, ca si noi adultii, de altfel. Dimineata, am plecat sa rezolvam ce-aveam pe “ordinea de zi” si am spus la receptie ca s-ar putea sa intarziem peste ora 12, daca e vreo problema sa ma sune si vin repede sa fac check-out-ul. Si pentru ca fiul meu ramasese in camera, i-am rugat sa nu-l streseze inutil, ca nu va deschide usa, fiindca asa l-am instruit (ma gandeam la servicul de cleaning). Am rugat pe doamna de la receptie sa ma sune pe mine, daca e cazul, si eu il voi apela, ii lasasem un mobil, pentru orice eventualitate. Am fost asigurat ca nu va fi nicio problema, sa stau linistit ca pot intarzia si peste 12, iar baiatul meu va fi in siguranta la hotel. Chiar asa a si fost, am ajuns la hotel pe la ora 13,00; insa, la un moment dat, cand am vazut ca telefonul suna, mi-a sarit inima un pic... numai ca el se plictisise cam tare, saracutul - “cand vii, tati? ” M-am revansat insa, cu o vizita la Cetatea Oradei, lucru care l-a facut sa ma ierte pentru intarzierea (ne) prevazuta...

Si pentru ca dimineata am intrebat de niste adrese din oras, de la receptie oamenii mi-au dat o harta, ca sa ma descurc mai usor. La intoarcere, cand am vrut s-o returnez, mi-au spus simplu si din toata inima: “ - Pastrati-o dvs. , sa ne gasiti mai usor cand veti veni data viitoare in Oradea! ”

Cele bune tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI