Zborul Nostru Inaugural: O Experiență de Debut Memorabilă

TIPĂREȘTE

Intro...

După atâta timp, după atâta vreme, am reușit să ne îndeplinim un vis. Acela de a zbura cu avionul și de a vizita o țară prin conceptul City-Break.  😁

Motivele întârzierii au fost mai mult sau mai puțin justificate, poate mai mult subiective decât obiective sau pur și simplu frica de... ceva nou. Am găsit mereu mai ușoară planificarea unui circuit terestru, cu cazări, obiective, opriri, etc față de planificarea unui sejur folosind ca mijloc de transport, avionul.

De menționat că organizarea aceasta de plecat cu avionul a prezentat multe necunoscute pentru mine, care nu mai zburasem niciodată! Cu bagajele, cu lichidele, cu check-in-ul cu orele, cu întârzierile dar și cu posibilitatea de anulare a cursei. Multe multe multe necunoscute care au prezentat o reală provocare pentru mine deși am mai organizat multe alte sejururi/circuite atât pentru mine cât și pentru alte rude/prieteni de familie care au fost foarte mulțumiți de ajutorul acordat... Viniete, taxe de drum, cazări, obiective, toate mergeau ca unse dar acolo era vorba de mers cu mașina, aici cu avionul...

Una dintre cele mai mari provocări a fost reprezentată de organizarea bagajului. Închipuiți-vă ce greu ne-a fost nouă care mereu am mers cu mașina prin concedii sau sejururi. De la loc aproape nelimitat cu mașina, la un GHIOZDAN de căciulă! De la 3-4 genți la un GHIOZDAN. Groaznic, groaznic de greu! Am limitat la maxim accesoriile vestimentare. Am cumpărat periuță de dinți, pastă, recipiente, etc pentru călătorie, toate cât mai mici să ocupe cât mai puțin loc și să fie cât mai ușoare. 

Provocarea a ajuns la apogeu la retur😬, noi dorind să cumpărăm suveniruri, mici obiecte ce puteau fi puse în ghiozdan, ușoare dar și micuțe din punct de vedere volumetric. Ghiozdanele erau aproape pline cu hainele de la dus așadar locul a fost limitat în continuare dar spațiile rămase de prin ghiozdane au fost burdușite la maxim.

De la portbagajul cu care ne întorceam plin de prin sejururile din Turcia, la ghiozdanul burdușit, a fost cale lungă dar a avut și un beneficiu. Nu am mai cheltuit mult pe cadouri... 😁

Revenind... eu personal nu am avut niciodată o temere de aeronave sau frică de a zbura dar soția a simțit dintodeauna o reticență, o temere față de acest mijoc de transport. Dar de data aceasta impulsul plecării a venit tocmai de la ea, hotărâtă să-și învingă fricile față de acest mijloc de transport atât de uzual, atât de comun și atât de folosit în zilele noastre.

Premeditarea... 🧐

Gândurile plecării au fost declanșate la începutul anului, chiar în luna ianuarie la 1-2 săptămâni după anul nou. Am dorit un zbor scurt spre o destinație populară unde să avem ce face, ce vizita, ce experimenta atât din punct de vedere gastronomic cât și din punct de vedere cultural.

După discuții cu persoane apropiate, care au mai vizitat câteva țări prin Europa, am hotărât să mergem în Italia. Primul pas a fost făcut, am ales țara dar nu este mică. În ce oraș mergem?

Aici din nou discuții, păreri diferite atât cu cunoștințele dar și citind diverse articole de pe internet. Unii recomandau X, Y, Z oraș alții alt oraș și tot așa. Una peste alta am tras linie și am ales Milano, deși nici aici părerile nu erau în totalitate pozitive.  

Apoi a venit o nouă provocare, ce perioadă alegem? Ce weekend? Ce zile? Primordială a fost alegerea unui luni mai prietenoase din punct de vedere climatic. Lunile iernii au fost excluse din start pentru a nu ne căra cu bagaje multe sau haine groase cu noi, fapt ce ar fi constituit un impediment ce putea fi evitat.

După mai bine de o săptămână am restrâns căutarea undeva în martie-aprilie. Am luat în calcul excluderea weekendului cu întâlnirea AFA plus excluderea altor weekenduri cu diverse alte evenimente personale.

Am ajuns până la urmă la luna aprilie, unde se anunțau temperaturi medii de 19-22 de grade. Rețineți că eu căutam transport în Aprilie dar eram în Ianuarie. A fost și aici un risc... puteam să fi nimerit perioade ploioase sau valuri de aer mai rece care ar fi stricat planurile. Un lucru care sincer mi-a fost peste mână, fiind prima dată când fac asta, evident fără posibilitate de a putea anula sau modifica ceva ulterior.

Am căutat cea mai bună variantă de combinație de zile pentru a minimiza tariful... dacă puteam face asta doar jucându-mă cu zilele, de ce nu? Am hotârât că 2 nopți de cazare sunt insuficiente pentru multitudinea de obiective ce aveam să le vizităm, Milano fiind foarte ofertant din acest punct de vedere, așadar am mers fără a sta prea mult pe gânduri pe varianta de 3 nopți, adică 2 zile PLINE la prima strigare.

Am început să caut folosind mai multe motoare de căutare, zboruri cu plecare joi - retur duminică, plecare vineri – retur luni, plecare sâmbătă – retur marți. Am dorit ca weekendul să fie inclus în acest City break pentru a reduce numărul de zile de concediu necesare completării.

Varianta câștigătoare a fost cu plecare sâmbătă și retur marți, aceasta fiind varianta cu cel mai mic preț. Am tot căutat și căutat și am găsit cel mai bun preț direct pe site-ul celor de la Wizz Air unde mi-am făcut cont. Pentru a beneficia de cel mai bun preț am achiziționat și pachetul Wizz Club pentru 2 persoane, prețul fiind mai mic chiar și cu acest abonament ce urma să-l plătesc, față de prețul normal fără abonament.

Practic mi-am scos banii din primul zbor (nu mult, 20-30 de lei) dar cum avem de gând să mai zburăm pe viitor, cheltuiala se va amortiza și mai mult.

De menționat că aeroportul pe care urma să aterizăm era cel din Bergamo. La momentul căutării, Wizz avea zboruri dus fie dimineața la 06:15 sau 20:10 și retur cu plecare la 08:20 sau 22:35, ulterior adăugând și o plecare din Bergamo, la prânz la 15:05.

Am ales plecare dimineața la prima oră și returul... noaptea cu avionul de 22:35 (ora locală IT = UTC+2). Prin acest artificiu am reușit ca din 2 zile pline să avem aproape 4 zile pline, un lucru binevenit, ce ne-a permis timpi mari de vizitare și o relaxare în plimbările dintre obiective.

Costuri/Detalii Suplimentare... 🤔

Biletele au costat (pentru 2 x persoane) 396 RON la dus și 156 la întors + abonamentul de 183 RON, adică un total de 735 RON sau 147 euro. Practic biletele au fost doar 110 euro (fără Wizz Club), un preț pe care eu l-am considerat mic și extrem de accesibil.

Așa cum scriam sus, Wizz a introdus ulterior (la 2-3 săptămâni după ce rezervasem și plătisem deja) și o cursă pentru retur, cu plecare la prânz la 15:05 pe care sincer cred că aș fi ales-o în detrimentul celei de la 22:35 dar nu aveam cum să mai modific cea așadar ce este, este!

La momentul rezervării nu am dorit să aleg scaune, 💺locuri desemnate, din pricina prețului care ajungea aproape la cel al biletelor de zbor. Așa cum probabil voi știți iar eu abia ce aflasem, companiile acestea low-cost te taxează pentru orice.  

Nu am dorit nici bagaje suplimentare, mai mult din pricina dificultății ce s-ar fi creat atunci când făceam naveta de la Bergamo în Milano și retur. Am mers pe un fel de travel-light cum zic americanii.

Referitor la check in, mai exista posibilitatea de a plăti 15 lei/pers/sens pentru check in automat cu 50 ore înainte de zbor pe care l-am refuzat. Nu am găsit un motiv bun pentru care aș mai plăti 60 de lei pentru un lucru pe care îl pot face singur, gratuit, de acasă.

Cei care nu doresc 💺locuri plătite/selectate, pot face check-in online, gratuit, cu 24 ore înainte de zbor și li se vor aloca 💺locuri aleatorii. Așadar mi-am pus ceasul să sune cu 24 ore înainte și am făcut check-in online, care a durat 2 minute. Nu mi-au fost cerute alte date din buletin/pașaport ci doar re-confirmarea pasagerilor și câteva clickuri de luare la cunoștință a regulilor din timpul zborului.

La câteva ore de la check-in am primit un mail de la Wizz Air în care eram informați că zborul va fi operat de SkyUp. Am verificat compania și se pare că are originile în Ucraina, fiind un low-cost care a preluat încă din 2023, mai multe curse charter pe patru aeroporturi românești, printre care și acesta din București. Compania nu este mare, are doar 10 aeronave care au fost scoase din Ucraina din cauza conflictului de acolo și sub-închiriate altor firme cu care colaborează.

Vremea timp de 2-3 săptămâni de când am început să verific activ starea ei, era neprietenoasă. A plouat... la greu! Mă cam mohorâsem și eu. Cum aveam să vizităm, cum aveam să mergem de colo colo dacă ploua? Erau 13-15 grade ziua, cer noros și ploaie de dimineața până seara. Cu 6-8 zile înainte de plecare deja vedeam prognoza din perioada șederii noastre. Începuse să se îndrepte, fix din sâmbăta în care ajungeam, ploaia se oprea! Mai bine nici că se putea. Apoi duminică și luni soare soare și chiar a fost cald, foarte cald. Vreme de papuci și pantaloni scurți și nu glumesc. Marți fix când am plecat se înnorase din nou dar nu a plouat.

Sâmbătă 6 aprilie – București – Milano (Bergamo) ✈️

A venit și ziua mult așteptată!

Fiind primul zbor, având și ceva emoții cu bagajele, cu lichidele cu cu cu... am plecat de acasă cu noaptea-n cap și eram în aeroport la ora 04:00, cu 2 ore și 15 minute înainte de decolare.

Ne-am deplasat spre Security Check, locul temut de noi unde se verificau bagajele, desi eram în regulă cu toate, lichidele fiind toate în pungi zip așa cum știam că trebuie să fie, aveam evident emoții, având suficiente peripeții pe la vămile terestre.

Aici era agitație mare, toată lumea doritoare să ia o tavă mare să-și pună lucrurile personale, etc. Am întrebat și noi în stânga dreapta cum se face, fiind la botezul zborului. Am pus tot ce aveam prin buzunare în tava minune… chei, telefoane, ceasuri, etc.

Soția a trecut bine, eu nu. A bipăit detectorul din cauza curelei de la pantaloni… na că după atâta planificare tot mi-a scăpat ceva! Am scos repede cureaua (fără să-mi cadă pantalonii :)), am pus-o în tavă și am trecut imediat fără probleme. Personalul de la Security Check era foarte ok, amabil, prietenos, totul fiind pe relaxare, făceau glume între ei, nici vorbă de căutat sau scormonit prin bagaje cum am mai auzit și cum mă așteptam eu. Așadar o primă experiență pozitivă.

Toată trecerea cu tot cu coadă a durat câteva minute și nu am ce să reproșez. Mai departe am verificat din nou ce poartă ne-a fost alocată. Am identificat poarta trecând până acolo pe lângă magazinele din aeroport. Senvișul cu 60 de lei sau apa de 10-15 lei se pare că nu erau doar un mit, ci realitate… Un Covrig 10-15 lei, un suc 15 lei, am aterizat într-o țară scumpă? Ah nu, eram tot în România. Am cumpărat o apă de la unul din tonomatele de pe holuri, unde prețul a fost ceva mai mic plus ceva de ronțăit pentru că mai aveam de stat aproape 2 ore. Cele 2 ore au trecut totuși surprinzător de repede.

Pe la 5:30 au deschis îmbarcarea spre aeronavă. Aici ne-a fost scanat boarding-passul. Unii îl printaseră, alții în aveau în telefon, format electronic. Oricare dintre variante a fost ok. Se formaseră 2 cozi distincte. Una pentru cei care plătiseră pentru serviciul Wizz Priority, alta pentru cei fără acest serviciu.

Așa cum anticipasem, au fentat ce-i drept coada inițială dar după îmbarcarea celor cu Priority, pe aceeași poartă de prioritate, am intrat și noi, cei care nu plătisem pentru acest serviciu iar la final, ne-am întâlnit cu toții la următoarele cozi...

Au venit 2-3 busuri care ne-au dus unde era parcat avionul, la marginea acestuia și am ales ușa din spate, locurile noastre fiind în jumătatea din spate. Asta se întâmpla undeva pe la ora 05:55. Procesul de urcare în aeronavă a fost unul rapid din punctul meu de vedere, îmbarcarea realizându-se într-un timp scurt. Aeronava celor de la SkyUp a fost un Boeing 737-8Bk.

Referitor la repartiția locurilor. Primisem 23D și 27 C. Am întrebat doamna de la 27A dacă știe cine stă la B... a zis că nu știe și nu voia nici să se mute. Soția a întrebat și ea domnul de lângă ea dacă vrea să facă schimb. Nici el nu voia pentru că voia să stea cu soția lui. L-a întrebat unde este soția lui și el i-a zis... acolo la 27A... adică fix doamna de lângă mine!

Mai bine nu se putea. Am făcut schimb de locuri rapid și ne-am așezat și unul lângă celălalt, doamna de la B a fost de acord să se mute la C, pe margine, așadar am stat lângă fereastră și am putut admira procesul de decolare și aterizare, plus priveliștea spectaculoasă din punctul meu de vedere.

Decolarea a fost foarte lină, fără smucituri sau alte probleme similare. Echipajul era format din stewardese ucrainience, probabil și pilotul și copilotul. Așadar nava a fost sub-închiriată cu tot cu echipaj.

Am decolat la ora 06:21, având o întârziere de doar 6 minute. Pe parcursul drumului nu am avut parte de turbulențe sau alte probleme, întreagul zbor fiind unul lin din punctul meu de vedere. Deși aterizarea era programată la 7:40, am aterizat la ora locală 7:20, așadar un zbor de 2 ore.

La aeroportul din Bergamo am fost redirecționați spre porțile Schengen unde mai departe nu am mai fost verificați absolut deloc și am putut ieși direct în zona aglomerată din față, unde sunt bus-urile autocar ce pleacă spre Milano.

Transfer Bergamo – Milano 🚎

De la aeroport poți ajunge relativ repede spre Gara Centrală din Milano, folosind autocarele din parcare. Spun autocare pentru că erau... autocare nu autobuze. Acestea pleacă frecvent, la 10-15 minute. Mai multe firme operează aici, iar noi la dus am folosit autocarul de la firma Flibco. Am cumpărat bilete din interiorul aeroportului unde se vindeau la un ghișeu. Un bilet a costat 12 euro dar se pot achiziționa și online la prețul de 9 euro/sens cu condiția să achiziționati bilete dus-întors. Se pot achiziționa la ofertă, de aici https://www.flibco.com/

 Nu am rezervat/plătit nimic pentru că nu știam exact la ce oră ajungem și am mers pe ideea că luăm busul de la prima firma care pleacă spre Bergamo... așa că am mers cu Flibco.

Drumul spre Milano a fost destul de rapid, fiind o distanță de 50 de km. Am fost familiarizați și noi cu autostrăzile italienești care ne-au impresionat, mergând pe unele care aveau 4 benzi/sens + banda de urgență. Autocarul avea și prize USB așadar ne-am putut încărca puțin telefoanele mobile.

Autocarul a plecat la ora 8 de la aeroport iar la ora 8:55 eram deja la Gara Centrală din Milano. O zonă foarte populată, aglomerată dar cu multe conexiuni. Metrou, tramvaie, autobuze plus... tren.

Zona era militarizată, fiind prezente forțe de ordine la toate ieșirile mari. De la forțe terestre ale armatei, la Carabinieri și până la poliția lor locală. Ne-am simțit mereu în siguranță deși am dat la fiecare pas de persoane mai dubioase care încercau să ne vândă diverse produse sau obiecte.

Bagajale... operațiune scapă de ele (temporar)

Cum am ajuns în Milano la 9 dimineața iar check-inul se făcea la clasica oră 14:00 (am întrebat dacă ne primesc mai devreme și mi-au zis că nu), aveam de rezolvat o altă problemă. Cele 2 ghiozdane care deși nu erau foarte foarte grele, prezentau un surplus de greutate inutilă, ce trebuia debarasată temporar. Plus de asta afară se făcea cald, foarte cald iar noi aveam pe noi bluze + veste (când am plecat noi dimineață, era răcoare).

Știam că sunt multe lockere disponibile prin tot orașul. Instalasem deja aplicația celor de la Bounce care au spații de depozitare prin multe magazine, contra unei sume de 5 euro pentru 24 de ore.

Totuși în scurta noastră vizită de prin gară, am identificat o altă companie care oferea acest serviciu. Am intrat, am întrebat și am aflat că tariful este de 6 euro pentru 4 ore apoi 1 euro pentru fiecare oră în care depășești. Nici nu am stat pe gânduri și am lăsat aici ghiozdanele, am primit un bon cu toate detaliile și a rămas să revenim și să plătim în funcție de cât vom fi lăsat bagajele.

Am vizitat câteva obiective despre care voi scrie separat și apoi am revenit la locație. Ne-am încadrat în cele 4 ore așadar am plătit în total doar 12 euro. Mie mi s-a părut un preț chiar bun ținând cont că locația era în drumul nostru spre cazare, atunci când ne întorceam.

Marți 9 aprilie – Milano (Bergamo) - București = returul ✈️

Zborul de retur avea să fie operat chiar de o aeronavă Wizz Air. Cei de la Wizz operează 207 aeronave și au curse spre peste 190 de destinații din 53 de țări. Au 33 de baze în 16 țări și rulează în peste 780 de rute având un personal de peste 8000 de angajați și peste 60 milioane de pasageri care au folosit serviciile lor.

Am ajuns înapoi de la cazare, la gara centrală din Milano. Undeva la ora 10:00 deja aveam biletele cumpărate și eram îmbarcați în autocarul ce avea să ne ducă înapoi la aeroportul din bergamo. Am dat tot 12 euro de persoană dar de data aceasta am mers cu Orio Shuttle, un alt operator. L-am ales pe acesta pentru că era primul care urma să plece spre aeroport. L-am luat de pe aceeași parte de unde ne și lăsase în urmă cu 3 zile.

La ora 11:00 eram deja în parcarea aeroportului din Bergamo. Dar evident nu aveam de gând să stăm aici în aeroport preț de... 12 ore, zborul de plecare fiind anunțat la 23:05 după ultimele modificări.

Am ales și de data aceasta o soluție utilă referitoare la bagaje. Chiar dacă erau doar 2 ghiozdane, căratul lor preț de multe ore, nu ne surâdea, fiind simțitor mai grele decât erau la plecare pentru că mai luasem mici cadouri pentru acasă.

🧳Am ales spațiul de depozitare care era situat în parcarea aeroportului. Acesta era semnalizat prin toată parcarea cu panouri informative (Deposito bagagli/ Left Luggage). O mică clădire cu un singur nivel. Era practic o încăpere cu mai multe rafturi, aflată sub același acoperiș cu automatele pentru plata parcării din cadrul aeroportului.

Deposito bagagli/ Left Luggage Autostradale 🧳 era scris pe geamul spațiului de lăsare al bagajelor. Prețul a fost unul competitiv, chiar dacă locația era în buricul parcării aeroportului... am plătit doar 5 euro/ghiozdan pentru 24 ore.  

Aveam așadar 12 ore de stat în Bergamo. Am ales varianta aceasta în detrimentul celei de a mai sta în Milano pentru că deja vizitasem cam tot ce ne propusesem acolo plus că planul a fost de la început, acela de a vizita ȘI Bergamo la întoarcere. Am achiziționat așadar 2x bilete pentru transportul în comun din Bergamo, bilete ce au costat în total 17 euro (2 x 8,5 E). Biletele erau valabile 24 ore și includeau toate mijloacele de transport în comun din Bergamo + mersul cu Funicularul pe care îl ochisem încă de acasă.

De la aeroport spre Funicular am mers cu autobuzul 1. Apoi după ce am vizitat câteva obiective din Bergamo, ne-am întors cu autobuzul 1C la mallul de vis-a-vis de aeroport, OrioCenter. Am mai petrecut aici ultimele ore de dinaintea zborului și am mai făcut câteva cumpărături.

Cu 2 ore înainte de zbor am mers spre aeroport folosind un traseu pietonal marcat, de la mall pe sub autostrada dintre mall și aeroport, ce ducea până la trotuarul de lângă aeroport. Întâi de toate am mers spre centrul cu bagaje pentru a recupera ghiozdanele. Ușa era închisă pentru că era trecut de ora 20:00. Am sunat la numărul afișat și ne-a răspuns un domn. I-am spus că vrem să recuperăm bagajele și în 4-5 minute a venit cineva și ni le-a returnat.

Am mers apoi spre controlul bagajelor. Era foarte foarte aglomerat pentru că urmau să decoleze multe aeronave, dar fiind deschise multe ghișee, a mers repede. În nici 10-15 minute am trecut de control cu brio. De data aceasta știam că trebuie să dau jos cureaua ce conținea piese metalice, drept urmare nu a mai bipăit nimic. Aici polițiștii erau la fel de amabili și ok ca cei din RO. Nu ne-au mai făcut extra controale, nu ne-a mai cerut nimeni pașapoartele. Am scanat însă boarding passurile înainte de a trece de controlul bagajelor.  

Am mers apoi direct spre poarta de îmbarcare neputând să nu observ că prețurile pentru multe din produsele vândute aici (senvișuri, ape, sucuri) erau mai mici decât cele din Otopeni...

Am așteptat cuminți preț de aproape 2 ore în zona scaunelor de la poarta A10, de unde aveam să plecăm. Prin aeroport erau prezente și echipe mobile de la poliție care verificau aleatoriu persoane ce așteptau pe scaunele de lângă porțile de îmbarcare. La 2-3 scaune erau și prize USB unde își puteai încărca telefonul. De asemenea erau și automate cu plată cu încărcare rapidă unde puteai lăsa telefonul într-un mic locker. O soluție bună pentru urgențe sau pentru cei care nu au prins prize USB sau prize normale de 220. Toate prizele de la restaurantele din aeroport erau ocupate de călători ce așteptau să-ți încarce telefoanele. Apoi pe la ora 21.30... 22.00 deja se trăgeau porțile de la magazine pentru că se închiseseră. Eu credeam că sunt non stop dar se pare că nu era așa.

Pe la 22:10…. 22:15 s-a deschis îmbarcarea spre aeronavă. Nu ne-au măsurat/verificat ghiozdanele nici aici la întors nici la dus. Ne-au pus să scanăm boarding passul și am predat și pașapoartele pentru confirmarea identității.

Am așteptat apoi pe scările holului ce duceau jos spre piste, preț de 10 minute, unde am mers mai departe singuri, pe jos până la scările de lângă aeronavă, fiind parcată aproape. Aeronava a fost de data aceasta de la ✈️WizzAir, un Airbus A321-231.

Avionul a decolat la 23:23 ora locală și a aterizat în București la 2:10 ora locală, cu un timp de zbor mai scurt decât la dus, de doar 1 h și 47 minute. Aterizarea era programată inițial la 1:50 deci am întârziat doar 20 de minute.  

Zborul a decurs bine, nu am avut turbulențe mari, doar mici “hopuri” . Aterizarea a fost ceva mai antrenantă, când a început să frâneze a vibrat tot fuselajul și se auzea un zgomot puternic ca și cum ar fi fost grindină afară. Dar nu m-am speriat și chiar mi-a plăcut senzația generatoare de adrenalină.  

Am fost preluați apoi de autobuze și duși din nou la porți Schengen! Mai departe nu am avut nimic de declarat sau alte bageje de preluat așadar am ieșit direct afară la nivelul superior unde sunt taxiurile și unde este și parcarea.

Concluzii

Per total a fost o experiență frumoasă, un vis împlinit și ne-am bucurat amândoi că am putut depăși această barieră și să bifăm în sfârșit și mersul cu avionul.

Deși inițial experiența prezenta multe necunoscute pentru noi, multe chichițe și multe lucruri neclare... planificarea, căutările și discuțiile cu multe persoane ce mai zburaseră înainte, și-au dovedit eficiența în crearea unor amintiri plăcute dar și în ușurința parcurgerii pașilor necesari pentru a reduce orice fel de probleme ce ar fi putut să apară.

De asemenea m-au ajutat foarte mult și recenziile colegilor tata123🔱, Marius 72, Chloe plus cele ale altor colegi.

Planificarea de aproape 3 luni a fost un succes și a meritat din plin. Mă refer atât la cea referitoare la mersul cu avionul cât și la cea referitoare la obiectivele vizitate despre care voi scrie separat. Cum zborul de retur a fost fix de ziua mea, cadou mai bun nici că puteam să am... 

De asemenea, cu acest prilej, caseta mea cu REVS/Țări are acum pe filtrare această nouă țară, Italia.. 😌

---

VIZUALIZĂRI: 548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI