Restaurant Vatos, o variantă de rezervă care nouă ne-a plăcut

TIPĂREȘTE

Pentru masa de prânz din sâmbăta weekend-ului petrecut la noi la mare, aveam în minte să facem o scurtă plimbare până la Agigea, la “Pescăria lui Matei” , salivând precum câinele lui Pavlov, la un storceag şi nişte icre de ştiucă.

   Doar că am aflat, cu câteva zile înainte, că localul ar fi închis zilele acelea cu ocazia lucrărilor anuale de întreţinere/renovare. În atare situaţie, ne-am zis că ne reorientăm la faţa locului la “Golful Pescarilor” , celălalt restaurant renumit, aflat în vecinătate.

   Sâmbătă, după procedurile din program, se făcuse miezul zilei şi ne-am pornit spre oraş la plimbare. Vremea era nesperat de frumoasă şi caldă, aşa că o tură prin Eforie Nord a fost o reală plăcere. Pe urmă, am luat-o în sens invers, către Agigea, foamea făcând să ţintim zona restaurantelor pentru a ne-o potoli.

De pe ţărmul înalt de la Agigea ne atrage atenţia un panou ce ne arată că trebuie să coborâm mai multe trepte spre cele două localuri, le coborâm şi aflăm că, într-adevăr, Pescria lui Matei este închisă, apoi o luăm uşurel spre Golful Pescarilor.

Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, fiindcă, surpriză, odată ajunşi în faţa intrării aflăm că nu ne primesc fără rezervare! Adevărul este că puteam să ne gândim să facem rezervare, dar ne-am luat cu altele, şi am dat treaba asta de colo până dincolo, până ne-a scăpat din vedere.

Plecăm (nu numai noi) cu coada între picioare, şi soţul meu propune să revenim la noi la hotel, să mâncăm la restaurantul aferent, că sigur găsim ceva să mâncăm á-la-carte. Bună idee!

Însă, după ce am urcat aceleaşi scări, observăm o clădire modernă ce părea a fi tot un restaurant, apoi chiar vedem scris “Vatos Restaurant” . Îi dăm ocol un pic, ne place exteriorul, putem vedea prin terasă şi ceva din interior (destul de şic şi acesta) unde unele mese având o poziţie bună ce ne asigura că privim spre mare nu numai din rândul întâi, aşa că hai să încercăm şi aici!

Datele de identificare:

Adresă: Agigea, strada Emil Racoviță nr. 65, județul Constanța CP: 907015

Website: https://vatos-restaurant.ro/

Tel. : Telefon+4 (0770) 66 33 11

E-mail: vatosrestaurant@gmail.com

Intrăm şi ne întâmpină o tânără zâmbitoare care ne invită spre o masă de două persoane, după cum ceruserăm noi. Înăuntru nu era deloc aglomerat, erau mese libere, însă chiar în faţa noastră se eliberează o masă chiar în primul rând, cu vedere la mare, şi le luăm locul. Ne gândim, prin prisma faptului că mesele nu erau ocupate în totalitate, că s-ar putea să fie un local foarte scump sau foarte prost, însă ne-am asumat şi am rămas să ne convingem cum stă treaba.

Curioşi să aflăm câte ceva despre restaurant, intru din nou pe AFA unde nu-mi aminteam să se fi scris vreun review despre el, apoi caut câte ceva pe internet. Găsesc informaţii că este destul de recent, dar nu chiar nou, cu persoane controversate în spate, cu recenzii pe google de bine şi foarte bine,  însă nouă ne era foame, nu veniserăm să facem “analize pe text” .  

Ni se aduc meniurile tipărite, le răsfoim, şi ne hotărâm rapid în lipsa storceagului: o salată de icre de ştiucă cu ceapă (45 lei), un platou de peşte pentru două persoane (153 lei) şi o sticlă de vin alb, sec, la 0,75 l (90 lei).  

Restaurantul nu este specializat neapărat în bucate pescăreşti, ci are bucătărie extinsă, prezentând şi preparate din porc sau vită, însă ciorbă de peşte sau storceag nu, ci doar una din fructe de mare, dar nu o vream pe aceea. Altfel, ciorbe erau în meniu, dar le găseam la restaurant la cină fără probleme.

Prima oară soseşte vinul cu frapiera aferentă, însoţit de două cupe diferite, tânăra ce ne servea spunându-ne că vinul are gust diferit în fiecare dintre pahare, ceea ce mie nu mi s-a părut deloc a fi aşa, dar poate nu mă pricep! Cert este că am decis să păstrăm ambele cupe, neavând nicio problemă în a bea fiecare dintr-un alt tip de pahar la masă. Vinul, de altfel, s-a dovedit aromat, foarte bun, iar tânăra ne-a dezvăluit că este origine Murfatlar.

Apoi, a venit salata de icre de ştiucă (100 g) într-un vas ce semăna cu o ceaşcă, acompaniată pe un platou lunguieţ de şase felii de pâine prăjită şi un bol plin cu ceapă roşie tocată mărunt. Excelente, nimic de zis, adică scumpe, dar bune!

Nu după mult timp a venit şi platoul de peşte care ne-a impresionat vizual imediat, mai ales prin dimensiunile generoase, dar şi prin aspectul apetisant. Platoul (750 g) conţinea peşte la grătar precum lufar şi stavrid, peşte prăjit, adică hamsie, câte două felii de mămăligă coaptă pe plită de persoană, câte un bol de mujdei de usturoi, câte o jumătate de lămâie pentru asezonat. Totul a fost de-li-cios şi foarte greu de dovedit, deoarece cantitatea era vizibil însemnată, iar noi ne săturăm repede nepreafiind mâncăi. Dar nu ne-am lăsat până nu l-am devorat, deşi a durat ceva!

La final, desigur că nu mai încăpea vreun desert, doar am cerut nota. Am fost întrebaţi dacă achităm cu cardul, noi am confirmat, pe urmă a apărut o doamnă elegantă cu aparatul POS pentru a rezolva. Nota de plată (288 lei) avea deja şi trei variante în care bacşişul era de: 10%, 12% sau 15%. Am ales prima variantă achitând 317 lei.

Am dat o raită şi pe la grupul sanitar al restaurantului care mi-a făcut o bună părere, totul fiind foarte modern, curat, dotat cu săpun de calitate, cremă de mâini la lavoar.

Dacă ar fi să trag o concluzie, aceea ar fi că nouă ne-a fost pe plac toată experienţa: mâncare, serviciu, privelişte, decor, interior agreabil, iar în ceea ce priveşte preţurile şi mărimea notei de plată, pot să spun că nu mă mai surprinde nimic. Scump, dar asta e, cred că nici “dincolo” nu era mai ieftin!  

---

VIZUALIZĂRI: 549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI