Creta — povestea noastră

TIPĂREȘTE

Vacanța în Creta nu a fost deloc planificată pentru anul acesta, aveam deja cumpărate de la începutul anului biletele de avion pentru o altă insulă grecească și pentru Sicilia. Prin vară însă am văzut pe siteul agenției Am Fost Acolo Travel o ofertă foarte, dar foarte bună pentru o vacanță de șapte zile cu charter din Timișoara la mijloc de septembrie. Bineînțeles că nu puteam rezista tentației deși era foarte apropiată ca dată de vacanța in Sicilia.

Am rezervat o camera triplă la Vila Angelika în Ammoudara pentru trei persoane iar prețul mic al vacanței a devenit și mai mic grație scăderii din costul total al acesteia a valorii premiului obținut pe Am Fost Acolo, mulțumesc mult pentru premiu.

Pentru că nu prea găseam informații despre vilă iar suma plătită pentru vacanță era foarte mică am plecat de acasă cu așteptări nu prea mari discutând chiar cu soțul meu să ne căutăm o altă cazare dacă cea luată nu ne va plăcea.

Zborul Timișoara-Heraklion cu Aegean a decurs bine iar la ieșirea din aeroport am fost direcționați spre autocarele pentru transfer, fiecare în funcție de zona în care trebuia să ajungem.

Într-o jumătate de oră eram în fața vilei Angelika despre care o să scriu impresii mai amănunție ulterior. Pot însă să vă spun pe scurt că nouă ne-a plăcut mult această cazare chiar dacă este mai retrasă de restul localității avea tot ce îi trebuia, un magazin alimentar și de suveniruri lângă și un centru de închiriat mașini de unde am închiriat un Polo diesel pentru șase zile cu asigurare full la prețul de 220 Eur. Proprietara vilei a fost foarte drăguță cu noi și am primit nu o camera triplă așa cum era în rezervare ci un apartament cu două camere și un balcon superb.

Ne-am hotărât ca în fiecare zi să mergem la altă plajă iar seara să fie destinată plimbărilor prin Ammoudara și Heraklion.

În prima zi a vacanței noastre pe insulă deși era foarte cald bătea destul de tare vântul și cum știam că în Ammoudara plaja este lungă și cu deschidere largă la mare am început să căutăm plaje în golfuri iar prima plajă la care ne-am oprit a fost Lygaria de lângă localitatea Agia Pelagia la numai 10 Km de cazarea noastră.

Lygaria este într-un golf dar nu foarte bine protejat de vânt astfel că și aici erau valuri destul de mari iar intrarea în mare destul de anevoioasă pentru că in apă erau plăci mari de piatră însă peisajul a fost unul foarte frumos. Plaja este cu nisip iar trei sezlonguri și o umbrelă au costat 9 Eur. Mi-a plăcut aici foarte mult musacaua în vas de lut de la taverna Sirocco, dar despre mâncare în alte impresii.

A doua zi pentru că vântul nu s-a potolit am mers spre plajele din zona Bali despre care citisem că sunt mai protejate și foarte frumoase, prima la care am ajuns a fost Livadi. Plaja este într-un golf mărginit de stânci pe care stau cocoțate vilele, este nisipoasă, cu nisip fin pe plajă și în apă, noi am prins-o fără valuri mari. Este înconjurată de taverne iar un set de sezlonguri cu umbrele a costat aici 7 Eur iar pentru trei am plătit 10 Eur. Se putea însă ca spre capetele plajei să stai și pe propriul prosop.

A treia zi am plecat spre Agios Nikolaos, însă pentru că ne-am pornit destul de târziu de la vilă nu am mai ajuns acolo, ne-am oprit la plajă în Stalida. Aici a fost o întreagă aventură să găsim un loc de parcare pe străduțele aglomerate. Plaja este largă cu nisp fin pe plajă și în apă, amenajată cu sezlonguri și mărginită de baruri, taverne și palmieri. Vantul se mai potolise asa că deși deschiderea plajei era destul de mare valurile au fost foarte mici. Trei sezlonguri cu umbrelă au costat 12 Eur.

Pentru că am văzut în poze o plajă mica și exotica și auzisem că acolo la o tavernă se mănâncă ciorbă de pește foarte bună servită în două vase, adică într-un bol ciorba și pe o farfurie pestele intreg cu legume, în cea de a patra zi a șederii noastre pe insula am mers tot în zona Bali, in cel de al treilea golf la plaja Karavostasi. Am părăsit drumul expres si am intrat spre Bali, drumul merge prin localitate și apoi peste dealuri până la o parcare mica în care am lăsat mașina. De aici am putut zări plaja în toată spendoarea ei dar pentru a ajunge acolo am coborât pe jos câțiva metri iar apoi niște scări de piatră mărginite cu balustradă.

Plaja este foarte frumoasă, mică, înconjurată de dealuri, cu nisip pe plajă iar în apă cu pietricele mai mici sau mai mari iar din acestă cauză apa este foarte limpede. Am văzut mulți peștișori argintii foarte frumoși care din păcate din când în când dacă stăteai mai mult nemișcat în apă te pișcau de picioare.

Plaja dispune sezlonguri, pret 7 Eur setul, duș iar masa o puteți lua la una din cele două taverne, noi am preferat taverna cu același nume, Karavostasi unde mâncarea a fost delicioasă, prin urmare dacă ar fi să fac un clasament al tavernelor unde am luat masa aceasta ar fi pe primul loc.

În cea de a cincea zi ne-am gândit că dacă tot avem cazare în Ammoudara, este păcat să plecăm din insula fără să facem plajă și aici mai ales pentru că seara voiam să mergem in Heraklion iar de dimineață nu era deloc vânt. Plaja este lungă, lată, cu nisp, intrarea în mare nu foarte lină, în apă la început un metru de nisip cu pietrice apoi nisip. Sezlongurile la fel 7 Eur setul sau trei 10 Eur. Pe la ora prânzului a început să bată vântul deranjant de tare și să fie valuri mari făcându-și apariția și surferii.

Ziua a șasea am mers tot în Bali asezare aflată la 40 km de cazarea nostră și la 30 km de Rethymmo, la plaja Varkotopos pe care o văzusem în zilele anterioare.

Bali de Creta este o stațiune așezată într-un golf cu plaje calme protejate de vânt, construit pe locul orașului antic Astali, nume legat de gigantul legendar al Cretei, Talos, care s-a oprit aici în timpul călătoriei sale. Munții de sud ai localității se numesc astfel Muntii Talean după Talos. Se spune că numele Bali provine din limba turcă în care înseamnă miere, denumire dată asezării din cauza numeroșilor stupi.

Plaja Varkotopos se află la jumătate de kilometru de centrul Bali și este încojurată de stânci pe care stau cocoțate vile și restaurante. Acestă plajă fermecătoare este nisipoasă, nisipul fin se continuă și în apă. Unul din principalele atribute ale plajei este locația sa într-un golf retras motiv pentru care este lipsită de valuri mari oferind condiții bune pentru copii astfel că în ciuda dimensiunilor sale modeste este foarte populară în rândul turiștilor fiind înconjurată de restaurante. La Porto Paradiso unul dintre restaurantele aflate chiar lângă plajă am luat și noi prânzul.

Serile le-am petrecut în Ammoudania și Heraklion, făcând plimbări lungi sau stând la un restaurant.

Ammoudara este o staținune întinsă pe mai mulți kilometri cu vile, hoteluri și restaurante, multe magazine cu suveniruri de tot felul de la magneți de frigider la ceramică, tesături sau diferite statuete. Pentru cină am rămas fideli Grătarului Vamvoukaki descoperit întâmplător, loc unde mănâncă foarte mulți greci și care are servicii excelente și prețuri bune. Langă acesta este o patisserie cu același nume probabil având același proprietar, patiserie de la care am cumpărat baclavale foarte bune, gogoși si plăcintă cu brânză dulce.

Bineînțeles că nu puteam rata orașul Heraklion pe care l-am văzut seara când era mai răcoare. Am lăsat masina într-o parcare lângă port, cost 3 Eur pe zi și am mers apoi spre Fortăreața Koules a cărei prezență domină intrarea în portul vechi. Cetatea a fost construită de venețieni în secolul al XVI-lea și a servit drept adăpost pentru rezervele de apă și hrană ulterior având rol de apărare împotriva asediului turcesc. În timpul ocupației turcești în curtea fortăreței au fost construite două moschei. De fapt și numele actual al cetății, Koules, provine din turcă și înseamnă turn. Arhitectura fortăreței este uluitoare cu detalii meticulous sculptate, zidurile păstrând mărturii tăcute ale trecerii timpului. Se poate vizita in timpul verii în fiecare zi cu excepția zilei de marți, intre orele 08-20, costul unui bilet fiind de 4 Eur.

Centrul vechi al orașului cu piațete aglomerate, clădiri istorice, biserici și monumente păstrează aerul medieval iar farmecul acestuia sporește la lăsarea serii. Am ajuns în piața cunoscută ca Liontaria sau Piața Leilor, inima orașului Heraklion și locul preferat de întâlnire la localnicilor dar și al turiștilor. Am găsit la ceas de seară aglomerate până la refuz cafenelele ce încercuiesc această piață.

La câțiva pași se află Fontana Morosini sau Fântâna Leilor opera arhitectului Francesco Morosini ce a fost inaugurată în anul 1628 de sărbătoarea Sfântului Marcu, patronul Veneției. Destinată să satisfacă nevoia de apă a orașului fântâna se află la capătul unui apeduct subteran lung de 15km ce aduce apă de pe Muntele Juktas. Fantâna este decorată cu patru lei așezați pe un piedestal din gura cărora țâșneste apa. În apropiere se mai află Basilica San Marco, Primăria și Catedrala ortodoxă Sfântul Mina al cărei patron este așa cum îi spune și numele Sfântul Mina făcătorul de minuni, protectorul orașului sărbătorit la 11 noiembrie.

Heraklion este un oraș plin de viață și istorie care trebuie vizitat de cei care ajung în acestă parte a insulei.

Cam atât am putut vedea în cele șapte zile ale vacanței noastre în frumoasa insulă, au mai rămas multe locuri și plaje nevăzute motiv pentru a ne reîntoarce cândva în Creta cea minunată și cu un farmec aparte. Am plecat cu așteptări mici dar a fost o vacanță fabuloasă pentru că mereu Grecia ne oferă clipe de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 1358 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI