Salt în timp pe Litoral

TIPĂREȘTE

Şi pentru că astăzi am vreme berechet, am să vă mai spun o pveste trăită de IO.

Întâlnirea mea cu Litralul s-a petrecut în 1962. Atunci, pentru trei zile, am fost duşi cu Şcoala Soprtivă să vedem Marea. Am avut ceva rezultate şi am fost răsplătiţi.

Au trecut mulţi ani de atunci şi în 1980 am fost trimis pentru trei luni la un curs de reciclare ce s-a ţinut la Constanţa. Perioada: 1 aprilie – 1 iulie. Ce se putea mai frumos? Am aşteptat cu nerăbdare clipa startului şi în ziua sorocită am fost prezent. De fapt cu o zi înainte pentru a-mi rezolva cazarea. În rest, nu mă interesa.

Surpriza a fost mare. Cursul se ţinea într-o clădire nouă, ce nu avea mai mult de trei ani vechime. Poate nici atât. Era un minihotel cu trei paturi în cameră şi baie. Cantina era la parter, iar la nivelul unu erau sălile de curs şi aula, care era şi sală de festivităţi. Dormitoarele erau la nivelele doi, trei şi patru, toate cu vedere spre mare, care era foarte apropae de noi, dar plaja era la câteva sute de metri distanţă. Tot foarte apropae de noi era şi Sala Sporturilor.

Şi pentru că eram la un curs de reciclare, aveam un program foarte încărcat. Dimineaţa era program de predare şi după-masa program de studiu obligatoriu, în total şase ore zilnic. Între predare şi studiu aveam o pauză de trei ore.

Prezentarea fiind făcută, să trecem la treabă. Sub nicio formă nu se putea lipsi de la program. Doar eram salariaţi, şi la serviciu aveam program de opt ore. Aici doar de şase. De la bun început ni s-a spus că nu avem voie la plajă. Dar, cum vine şi asta? Să stai la mare fără plajă? Mai ales că luna mai a început cu zile senine. Era prea de tot. Şi uite aşa, după orele de curs fuga în sala de mese pentru a o prinde liberă şi apoi direct la plajă pe scurtătură. Nu erau prea mulţi care se încumetau să facă acest lucru, dar eu am făcut parte din grupul care nu s-a putut abţine. Şi după o săptămână am fost întrebat de ce sunt aşa bronzat? Dar răspunsul meu a fost promt: „pentru că joc volei dezbrăcat până la brâu”, iar explicaţia mea a prins. Dar, cu timpul, şi-au dat seama că mergeam şi la plajă, pentru că erau „observatori”, dar nimeni n-a mai zis nimic. Şi într-o duminică ne-am hotărât să mergem la plajă de la primele ore ale dimineţii. Unde? Taman la Mamaia. Zis şi făcut. Pe la opt dimineaţa eram deja pe plajă. După una-alta m-am tolănit pe nisip şi tolănit am rămas. Pe la ceasul amiezii m-am uitat cu un ochi la ceas. În jurul meu erau doar străini. Mi-am schimbat poziţia şi am adormit din nou. Spre seară vine un coleg la mine să vadă dacă mai respiram au ba. Ne-am înţeles să plecăm. Atunci, după atâtea ore de stat la soare mi s-a cojit puţin pielea. În rest nu am avut nimic, dar preventiv m-am uns cu un amestec de oţet şi ulei de păr. Probabil a fost folositor amestecul respectiv.

În afară de acest incident a mai fost unul. Jucând volei în mare, undeva aproape de o geamandură, cu apă până la subţiori, am sărit după o minge şi în cădere m-am dezechilibrat, astfel încât m-am trezit pe fundul mării. Cu acest prilej am reuşit să înghit şi nişte apă de mare, dar nu era o problemă pentru că-i ştiam gustul din altă ocazie, când tot aşa am ajuns pe fundul mării. Deşi nu ştiu să înot, nu mi-am pierdut firea şi am ieşit la suprafaţă fără ca cineva să bănuiască ceva. Doar unii se uitau la mine mai aparte. Probabil am stat cam mult sub apă.

Dar cu acel prilej am fost şi la un meci de volei disputat în Sala Sporturilor, am mai fost şi la trei operete în Sala Fntasio, am ajuns şi la Adam Klisi unde am vizitat monumentul şi Muzeul de Istorie, am mai fost şi la o Fabrică de Brânzeturi, dar şi la Triajul CFR Palas, căci fără nu se putea, ba am mai dat şi o mână de ajutor unui CAP pentru strângerea cocenilor de pe câmp. Am văzut de aproape Portul şi Cazinoul. Nu am apucat să văd Muzeul Marinei pentru că era în renovare.

Atunci, cu adevărat am petrecut mult timp pe malul mării.

Astăzi schimbările sunt mari. Ca peste tot predomină pensiunile. Sau împuţinat programele la „Fantasio”, dar au sporit cele de la discoteci, sau înmulţit competiţiile sportive, dar fără fotbal, care de ani buni se zbate prin „B”. Turiştii preferă tot mai mult Litoralul bulgăresc în dauna celui românesc, doar Costineştiul rămâne pe mai departe staţiunea tineretului care se descurcă cum poate şi ei i se adaugă mai nou Vama Veche.

---

VIZUALIZĂRI: 1517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI