Creta rurală: ținutul Archanes

TIPĂREȘTE

Azi vom porni într-o scurtă călătorie spre interiorul Cretei pentru a vedea unul dintre cele mai pitorești și mai frumoase sate ale insulei. Din Heraklion vom rula pe Epar. Od. Knossou-Charaka până la Patsides, apoi pe Epar. Od. Patsidon-Vathipetrou, și în total nu vom străbate mai mult de 20 km.

Părăsim capitala Cretei urmând indicatorul spre Knossos pe o bretea care trece pe sub New National Road, după care vom parcurge întreaga localitate. În capătul ei îndepărtat se află celebrul Palat din Knossos, cel mai vizitat obiectiv din Creta, excavat de la fel de celebrul Sir Arthur Evans.

Am explorat acest sit arheologic extrem de important în octombrie 2019 și am scris un review despre el vezi impresii, așa că nu voi reveni cu detalii. Menționez doar că am poposit din nou aici pentru vreo trei sferturi de oră, ocazie cu care am constatat că biletele se scumpiseră: cele pentru seniori (peste 65 de ani) au costat în 2022 în luna octombrie 8 euro/persoană față de 6 euro în 2019. Și la fel ca data trecută, am remarcat numărul mare de turiști, majoritatea veniți în grupuri organizate cu ghid.

După această scurtă dar plăcută oprire, ne-am continuat drumul. Și la foarte mică distanță de Knossos și cca. 10 km de Heraklion am avut surpriza de a descoperi un loc despre care nu aflasem până atunci.

Apeductul de la Spilia (Agia Irini) , sau mai corect spus, ceea ce a mai rămas din el, are o poveste lungă și interesantă. Construcția pe care o vedem acum datează din perioada 1830-1840, când, pe fondul Revoluției de Independență a Grecei, otomanii au cedat controlul insulei egiptenilor, însă pe acest loc au existat încă din perioada romană - mai precis din sec. II d. Hr. - un tunel subteran de peste un km și un apeduct ce aproviziona cu apă Knossos dintr-un izvor care curgea prin defileul învecinat.

Guvernatorul venețian Morosini, „vinovat” pentru multe dintre îmbunătățirile aduse vieții pe insulă, a fost cel care a ordonat refacerea acestuia. Apeductul construit la comanda sa măsura 15 km lungime și a fost inaugurat în 1628, pe data de 15 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Marcu, patronul spiritual al Republicii Venețiene.

După cucerirea otomană, apeductul a fost abandonat, fiind refăcut, așa cum arătam, de către egipteni. A funcționat până după Primul Război Mondial.

Nu puteam rata prilejul unei ședințe foto cu această ispravă inginerească de toată lauda, pusă și mai mult în valoare de vegetația bogată ce o înconjoară. Am pozat-o așadar de pe șosea, cu un ochi pe telefon și cu celălalt pe mașinile care treceau în viteză pe lângă mine.

Lăsăm în urmă Knossos și apeductul și pătrundem în ținutul Archanes, cunoscut în principal din două motive: 1) bogăția de vestigii istorice; 2) excelentele soiuri de struguri de masă Rosaka și Sultana, despre care grecii afirmă cu mare mândrie că ar fi cei mai buni din lume.

Într-adevăr, pe dealurile și în văile din Archanes se întind cât vezi cu ochii nu doar livezile de măslini cu care m-am obișnuit deja, ci și plantații de viță de vie ce par desenate cu rigla, atât de drepte sunt rânduite. În apropierea lor, casele cu etaj și acoperișuri din olane, alei pavate și curți spațioase înecate în bougainvillea dau mărturie prosperității fermierilor, creând o ambianță de seninătate și pace.

Prima localitate pe lângă care trecem, Patsides, situată la 250 m altitudine, e un cătun cu o mână de case împrăștiate printre culturi. La intersecția cu Epar. Od. Patsidon-Vathipetrou e un monument din sârmă care marchează locul unde, în data de 26 aprilie 1944, a fost răpit generalul Heinrich Kreipe (1895-1976).

Povestea sună așa: Kreipe, conducătorul forțelor armate naziste care ocupaseră Creta, a fost așteptat la plecarea din centrul de comandă din Archanes, în drum spre reședința sa, de doi ofițeri britanici ai SOE (Serviciul de Operațiuni Speciale) deghizați în membrii ai poliției militare germane. Mașina neescortată a fost oprită pentru un „control” de rutină iar răpitorii au scăpat de șofer și l-au ținut la respect pe general cu un pistol. Au plecat cu mașina și au reușit să treacă de mai multe puncte de control în drum spre Heraklion, dar hărțuiți de patrulele nemțești, au fost nevoiți să abandoneze vehiculul și să mărșăluiască spre sudul insulei, de unde au fost preluați pe 4 mai de un vas britanic și transportați în Egipt.

Kreipe a fost interogat și trimis ca prizonier de război în Canada, apoi în Țara Galilor, de unde a fost eliberat în 1947 drept mulțumire pentru buna colaborare... Detaliile acestei acțiuni spectaculoase au fost relatate de W. Stanley Moss, unul dintre cei doi ofițeri britanici responsabili de răpire, în cartea III Met by Moonlight, publicată în 1950 și ecranizată în 1957 sub titlul Night Ambush.

Ne îndreptăm acum spre ținta noastră finală, Archanes, un orășel cu o istorie de 5.000 de ani. Ne aflăm la cca. 17 km de Heraklion și la 350 m altitudine, la poalele Muntelui Juktas (Iuktas, Iouktas, Ioukhtas), traversat de multe pâraie, un loc cu mare semnificație religioasă în perioada minoică, când pe vârful său a fost înălțat un sanctuar, probabil cel mai mai important și mai vechi din istoria acestei civilizații, excavat pentru întâia oară de același Sir Arthur Evans. La baza muntelui, în situl numit Anemospilia Archanon, au fost descoperite artefacte, o parte din ele inscripționate cu texte în Linear A.

În valea închisă de pâraie s-au păstrat dovezi de viețuire datând de la finalul neoliticului (mileniile V-IV î. Hr.) iar la Fourni, lângă Kato Archanes, a fost excavat un cimitir proto-minoic (cca. 3000-1900 î. Hr.). Complexul palatal de la Archanes din zona numită „troullos” a fost construit în al doilea mileniu î. Hr., în același timp cu cele de la Knossos, Phaistos și Malia, artefactele găsite aici demonstrând bogăția rezidenților și o viață socială bine organizată, aflată în contact cu restul lumii grecești și cu cea egipteană.

Numele Archanes este menționat documentar pentru întâia oară în sec. V î. Hr. într-un tratat între Knossos și Tylissos în care se preciza că „Archos (un erou local) va primi sanctuarul din Archarna” .

După cucerirea romană, așezarea a continuat să înflorească și a rezistat și în perioada bizantină, când a fost ridicat castelul Rokkas, și în cea venețiană, din care s-a păstrat, printre altele, o fântână amenajată la porunca guvernatorului Morosini.

Otomanii au făcut din Archanes unul din sediile lor administrative de pe insulă. În sec. XIX, locuitorii au participat activ la revoltele anti-otomane, la fel și în Bătălia pentru Creta din al Doilea Război Mondial, când Archanes a găzduit comandamentul general al forțelor grecești, un spital de campanie și prima unitate de spionaj din Grecia, care a sprijinit operațiunile Rezistenței.

Cum arată azi Archanes?

E împărțit în două. Kato Archanes, situat la intrarea în valea fertilă, acoperită de culturi de viță de vie, își păstrează în mare măsură caracterul rural. În vecinătate se află pădurea de pe dealul Kze, unde am citit că s-a construit un teatru în aer liber.

Principala așezare, Eparno Archanes, un orășel cu 5.000 de locuitori aflat cu un kilometru spre sud, a devenit în ultimii ani o atracție turistică importantă, multe grupuri ajungând aici în excursii organizate.

Imediat ce am intrat în acesta din urmă, am oprit în fața unei biserici închinate Sfintei Fecioare (Panagia), străjuită de un turn-clopotniță. În curte se află și o capelă mică iar la umbra unor copaci au fost instalate bănci. Pătrundem în biserică și îmi dau seama imediat că numeroasele icoanele care împodobesc pereții și catapeteasma sunt nu numai frumoase, ci și vechi și valoroase.

Facem turul micului locaș și la plecare o femeie se apropie de noi și, fără un cuvânt, ne înmânează câte o broșurică în limba engleză despre biserică. Cele citite îmi confirmă prima impresie: sfântul lăcaș datează de la finele sec. XVII.

Ce aflu din broșură? Că biserica a fost ridicată la puțin timp după cucerirea otomană (1669), probabil între 1690-1707, iar despre originile sale circulă o legendă. Un păstor și-ar fi adus aici oile și noaptea a observat o lumină intensă venind dinspre tufișurile de rugi. Împreună cu tovarășii săi, a ajuns la concluzia că locul era sfânt, deci acolo trebuia construită o biserică.

Numai că otomanii interziceau înălțarea de noi biserici. Un eveniment i-a ajutat totuși pe săteni să-și împlinească dorința. Soția beyului care domnea peste ținut a rămas însărcinată după mulți ani de căsătorie iar moașa turcoaică venită să o asiste la naștere l-a informat pe bey că poziția fătului nu permitea decât salvarea unuia dintre ei: pruncul sau mama. Aflând de situație, sătenii l-au convins pe bey să apeleze la moașa lor, o tânără foarte pricepută, iar nașterea a decurs normal.

Fericit, beyul i-a promis moașei că-i va îndeplini orice dorință. Tânăra a cerut și primit permisiunea să ridice o biserică și, săpând, sătenii au descoperit o piatră pe care era gravată imaginea Fecioarei, care lumina noaptea. Ei i-au închinat lăcașul.

În 1866, în timpul revoluției cretane, otomanii au dat foc bisericii și unele icoane păstrează porțiuni arse. Biserica a fost refăcută în 1873-1880 și cea mai mare parte a icoanelor au putut fi restaurate. Multe din ele datează din a doua jumătate a sec. XVII, fiind realizate de meșteri locali, altele sunt mai noi - sec. XVIII-XIX.

După vizită, ne întremăm cu un frappé la Dream Coffee, apoi pornim în explorare. Ne abatem din loc în loc de la strada principală pentru a admira câteva clădiri vechi cu etaj și aspect de conac. Datează din a doua jumătate a sec. XIX și au fost construite în stilul neoclasic împrumutat de pe continent, cu coloane, portaluri și frontoane, expresie a dorinței cretanilor de a se uni cu Grecia eliberată. Mai mult decât atât, multe au fost zugrăvite, în semn de respect pentru istoria milenară a locurilor, în acea nuanță de vișiniu și alte culori pale, calde folosite la Palatul din Knossos, aflat, de altfel, în apropiere.

Ajungem în piața centrală a orășelului, unde se găsește și Muzeul de Arheologie, și observăm arhitectura tradițională excelent conservată, motiv pentru care Archanes a primit Premiul European pentru Restaurare. Din păcate, fiind octombrie, piața e aproape pustie, lipsită de forfotă turistică.

Parcurgem câteva străduțe pavate cu piatră, mărginite de case pline de flori, și ajungem la o capelă închinată Sfântului Nicolae, datată 1857, construită într-un stil combinat, otoman și venețian. În Archanes se găsesc mai multe biserici interesante; timp să ai ca să le vezi pe toate. Se mai pot vizita un atelier de țesut covoare, un altul de ceramică, o presă de ulei și o alta utilizată la zdrobirea strugurilor. De asemenea, sunt și câteva taverne unde se pot gusta specialități locale.

Ne întoarcem să luăm mașina și urcăm dealul dinspre palatul antic. Casele sunt aici amestecate, unele au tencuiala scorojită și par abandonate, iar străduțele sunt atât de înguste, încât abia reușim să ne strecurăm. Fac totuși câteva poze pentru a păstra amintirea florilor de bougainvillea, a micilor ateliere meșteșugărești și a unor simpatice desene murale. În plus, de sus beneficiem de panorame spectaculoase spre dealurile ce înconjoară muntele Juktas.

Părăsim Archanes încântați de descoperirea unei alte zone rurale din Creta în care frumusețea naturală a locurilor s-a îmbinat armonios cu vestigiile istorice și cu preocuparea pentru păstrarea tradițiilor.

Nu uitați ca odată ajunși pe insulă, să vă luați câte o pauză de la statul la soare și bălăceală pentru a vizita pitoreștile și autenticele sate din interior.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Zonă rurală pitorească, plină de livezi de măslini și plantații de viță de vie

Eparno Archanes - un orășel care atrage mulți turiști prin frumusețea arhitecturală

---

VIZUALIZĂRI: 1223 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI