Grădina zoologică din Budapesta

TIPĂREȘTE

Într-o zi de week-end de la sfârșitul lunii aprilie ne-am hotărât să petrecem o zi la Budapesta, pentru a revedea grădina zoologică. Sunt mai bine de 30 de ani de când am vizitat-o pentru prima dată așa că abia dacă mai îmi aminteam ceva, foarte vag.

Împreună cu verișorii noștri am pornit de dimineața, cu mașina, din Arad ca să fim acolo pe când deschide (la ora 9, ora Ungariei – cu o oră în urma orei României și de la ora 10 intrările în căsuțele animalelor). Drumul l-am parcurs destul de repede pentru că am fost pe autostradă (am ieșit pe la vama Nădlac – Mako, de unde am intrat pe autostradă, circa 265 km în total) iar GPS-ul ne-a ajutat să ajungem foarte ușor la grădina zoologică (drumul e destul de drept, nu întortocheat). Fiind sâmbătă am găsit cu greu un loc de parcare în parcul din apropierea obiectivului. În fața noastră ni s-a arătat o construcție mare, foarte veche dar impunătoare și îngrijită, destul de mult frecventată. Din păcate nu știm niciunul limba maghiară dar atât am priceput că ar fi baia orășenească care asigură și efectuarea de tratamente (poate să fi fost și vreo sală de fitness, că prea multă lume intra și ieșea?).

Pe aleile parcului, multă lume, agitație, parcă era sărbătoare. Unii împărțeau pliante, alții se plimbau, am văzut chiar și monocicluri. La fel ca și la noi, sunt fel de fel de tarabe cu chilipiruri, în special jucării, și mulți copii zglobii și bucuroși, de toate vârstele.

În apropierea grădinii zoologice era și circul iar un magician presta pe o scenă improvizată afară, în fața intrării, spre deliciul și atracția copiilor. Mai în dreapta puțin am descoperit și ,,Vidampark-ul” – parcul de distracții. ,,Állatkert”-ul (adică grădina zoo) are mai multe intrări. Biletul de intrare costă 2400 forinți/adult, 1700 ft/elev sau student sau 6900 un bilet family.

Imediat după intrare sunt pliante și fluturași în care găsești și schița amplasării animalelor și pavilioanelor existente. Ca un sfat pentru cei interesați: încălțați-vă cât mai comod cu putință că nu vă ajunge o zi să vedeți în tihnă totul (până la ora 17 cât e deschis, cu rezerva de o oră - până la 18 - cât ai la dispoziție ca să ieși). Dacă v-ați adus sucuri sau sandwichuri cu voi, eventual și umbrelele (nu se știe niciodată) să nu le uitați în mașină cum am făcut noi. Dacă nu, sunt suficiente locuri amenajate înăuntru unde puteți mânca și să vă astâmpărați setea (frumos armonizate cu restul zonei).

După ce am pășit în interior am fost puțin cam nehotărâți, sunt atâtea alei întortocheate că nici nu știi de unde să începi și, în același timp, să nu-ți scape nimic. Noi am pornit spre dreapta unde era amenajat un pavilion pentru copiii care doresc să-și arate îndemânarea, să deseneze și să picteze sau pur și simplu să se joace, apoi pavilionul indian. Am observat că, făcând abstracție de prezența animalelor, în interiorul grădinii sunt concepute multe puncte de distracție pentru copii. Poți să vii aici cu copilul chiar și numai pentru a se juca (să se cațere, să se dea cu tiroliana, tobogane, figurine din lemn etc, toate pe gratis). De asemenea există bănci, țâșnitori de apă iar la toalete (curate și gratuite!) se găsesc măsuțe pentru schimbarea pampersurilor pentru cei foarte mici.

Întreaga grădină este concepută în pavilioane sau țarcuri deschise, cu o arhitectură specifică țărilor de proveniență. Mi-a plăcut foarte mult faptul că totul a fost gândit în așa fel încât să poți vedea păsările/animalele indiferent unde s-ar afla ele: în apă, înăuntru sau afară, există un perete de sticlă, o ușă ce duce în interior iar de acolo poți privi viețuitoarele aflate în lumea lor. În multe locuri mai găsești etalate și schelete osoase, picturi, sculpturi sau alte obiecte specifice zonei areale. Ba chiar și informații istorice, tablouri și schițe ale evoluției acestora în timp.

Dar ce m-a impresionat cel mai mult e comportamentul și atitudinea animalelor. Se vede că se simt foarte bine, sunt prietenoase, unele chiar ,,cerșesc” mâncare de la vizitatori, nu sunt deloc sperioase, apatice sau plictisite. Am văzut foarte multe păsărele libere să zboare și care totuși preferau să stea în vârful gardului sau în copaci. Într-unul din pavilioane lemurii aleargă în voie printre oameni, unii mai curajoși chiar se apropie sau îți stau pe umăr/mână. Senzația aceea de compătimire, de milă pentru bietele ființe (pe care o simțeam la noi) nu are ce căuta aici. Pentru că se vede că ele chiar se simt bine, au tot confortul și spațiul necesar și nici cu mâncarea nu cred că o duc rău pentru că s-ar vedea pe ele (doar urșii polari ce arată mai jalnic).

O altă idee de lăudat și totodată de protejare a animalelor e aceea de a oferi posibilitatea vizitatorilor să cumpere mâncare de la aparatele montate în apropiere și să hrănească animalele (și bănos și sănătos!). În pliantul pe care l-am luat la intrare (singurul în care am găsit ceva scris în limba engleză) am văzut că iubitorii de animale pot adopta unul preferat. Asta nu înseamnă că îl poate lua acasă ci că suportă o parte a cheltuielilor legate de îngrijirea sa, tot aici, în grădina zoologică iar pe plăcuța din fața cuștii este trecut numele tutorelui (am auzit la TV că, timid, au început și ai noștri să aplice această tactică). La țarcul cu ieduți copiii (dar și adulții) pot intra în interior și să se joace cu ei. E o adevărată plăcere să-i vezi (pe toți) zburdând! Oare care după care fuge?! Nici n-aș putea să vă spun ce și câte animale am văzut dar știu că o zi nu a fost suficientă pentru a zăbovi suficient la fiecare. Ne-am obișnuit să vedem atâția șerpi, broaște țestoase și maimuțe de parcă era ceva banal (iar la noi...).

La întoarcere, în mașină, ne-am găsit chiar și o ocupație: ce animale nu am văzut la zoo? și cu greu am găsit câteva. Sunt atât de multe iar multe dintre ele nici n-am știut ce sunt, nu le-am mai văzut niciodată. Începând de la viermișori, gândăcei minusculi, fel de fel de șerpi, maimuțe și până la cele mari (girafe, elefanți, hipopotami, cămile și Doamne încă câte!), de toate găsești. Până și casa fermierului, cu toate animalele domestice pe care le poți găsi pe lângă casa omului (cai, vaci, oi iepuri chiar și câine!) există.

M-am străduit să pun măcar câte o poză cu fiecare dar tot au fost prea multe și la o parte dintre ele am renunțat. Ca să nu mai spun că nu am făcut poze chiar la toate! Am pus una și cu ,,maimuțici” autentic românești făcută pe o alee, că tot erau destule și pe gratis (oare și la noi la fel?). Tot aici am mai văzut expusă și o farfurie cu mâncare de viermi iar lângă ea, pentru amatori, afișată și rețeta (singura tradusă și afișată și în limba engleză).

Nici nu știm când timpul a trecut și ne-am apropiat de ora închiderii (doar picioarele noastre au simțit din plin). Rupți de oboseală dar plini de încântare am părăsit grădina zoologică și ne-am târât până la parcul de distracții din vecinătate (mai mult pentru tinerii care erau cu noi). Dar știam că parcul e foarte mare și cum intrarea era destul de scumpă (4900 Ft/persoană – inclus în preț tot ce-ți dorește inimioara și ai la dispoziție ca să te distrezi, de câte ori vrei – dacă stai să socotești totuși mai ieftin ca în România) pentru timpul prea scurt rămas la dispoziție și nimeni nu s-a mai simțit în stare, ne-am îndreptat spre casă cu promisiunea că vom reveni la ,,Vidampark”. Eram cu toții încântați ca niște copii deci vă dați seama ce bucurie le-ar face lor o asemenea excursie.

Așa că vă recomand să vă rupeți din puținul timp avut la dispoziție, luați-vă copiii și dați o fugă până la Zoo în Budapesta că n-o să vă pară rău. Iar dacă locuiți mai departe de Budapesta, vă sfătuiesc să petreceți un week-end (eventual puțin prelungit, ar fi mai bine) și să profitați de ocazie pentru a vizita și obiectivele turistice din capitala Ungariei (și nu puține la număr!).

---

VIZUALIZĂRI: 6943 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI