Vulcanii, norocoși!

TIPĂREȘTE

Dacă tot m-am, angajat, și de scris m-am apucat, la Vulcanii noroioși, merg oamenii curioși. Bine că v-am mai găsit din nou.)) )

Nu știu cîți dintre dv. mai sînt care încă nu au văzut, nămoloșii, dar sper totuși că nu vă voi plictisi inutil cu lucruri văzute și revăzute de, n, ori.

Recunosc cu jenă că pentru mine a fost prima oportunitate de a ajunge în această zonă, așa că vă rog să-mi permiteți să vă împărtășesc și eu cîte ceva din ce am văzut acolo.

17 aprilie 2019 ora 7.30, nobila misiune, Școala altfel, plecare din Babadag împreună cu clasa premergătoare, . Traseul urmat: E 87 - DJ 229 pînă la bac Brăila. În Brăila am fost în marele parc, Monument, unde a fost vizitat muzeul, iar eu am, furat, cîteva flori superbe din parc. Acest parc se desfășoară pe o suprafață foarte mare și este un loc ideal de relaxare pentru toți cei care poposesc în el.

După vizita la muzeul pe care eu nu l-am văzut (eram tensionat că aveam microbuzul într-o parcare nu tocmai legală), ne-am continuat drumul către Buzău pe DN 2 B, unde am poposit din nou într-un parc foarte frumos (parcul Crîng) pentru a servi masa de prînz. Intrarea în parc cu vehicolele se făcea doar cu rezervare la restaurant, sau contracost (în jur de 50 lei intrarea) fiind barieră și pază pe aleea principală. În parc (după cum se observă și în fotografii) existau mai multe restaurante, foarte plăcute unde te relaxai, pe alese, . Am avut plăcuta surpriză să descopăr un lac artificial în acel parc, pe care cineva tocmai făcea igienizarea acestuia cu o șalupiță ce avea atașat un, pieptăn, în fața sa.

Restaurantul, Conacul Trandafirilor, avea un aer boieresc, o postură sobră, plăcut vederii. Interiorul acestuia era primitor, iar masa a fost foarte bună. După ce am servit masa, am plecat către Pîclele Mari, pentru a vizita vulcanii.

Drumul din păcate, ca în aproape toate locațiile din România în care ai ceva de vizitat, a fost relativ bun, dar nu odată era să, rup microbuzu-n două, datorită unor denivelări absolut uriașe în asfalt. Din păcate nu doar acestea au fost singurele capcane întîlnite pe traseu. De pildă, în timp ce te deplasai prin zone cu curbe multe, strînse și cu drum îngustat, brusc îți, sărea, în fața mașinii fără avertisment cîte o porțiune generoasă de, șosea, petruită care îți forța la maximum veleitățile artistice de pilot. Asta s-a întîmplat pe traseul către Pîclele Mici.

La Pîclele Mari zona cu vulcanii se vedea efectiv din stradă, însă la Pîclele Mici aveai, de pedalat, cam 1km pe un traseu intitulat, Aleea vulcanilor, . Aici însă, parcă peisajul era mai atrăgător, datorită întinderii mai mari pe care se aflau aceștia.

Următorul popas l-am făcut la locul de cazare, mai exact la, Casa Matei, din comuna Berca -BZ. Chiar dacă locația era aproape înconjurată de drum, avînd o singură parte în care era rîul Buzău, zona era liniștită. Pensiunea merită din plin să fie vizitată, fiind foarte plăcută din toate punctele de vedere.

Dacă vrei să poposești la această pensiune și ești cazat la etajul 1, vei avea un șoc, întrucît aceasta are un fel de, mansardă dublă, . Adică parterul are o formă de clădire, normală, cu toți pereții drepți, iar la etaj deja începe conturul unui con, de parcă zici că deja ești la mansardă și nicidecum la etaj. Însă acest lucru nu este deloc deranjant, ci dimpotrivă are o formă plăcută.

Toate camerele dispun de balcon propriu, iar cele de la, adevărata, mansardă au o intimitate mărită, datorită faptului că au scări aproape individuale, adică sînt vreo 3-4 camere cu scară separată una de alta. Din păcate nu te prea poți desfășura în ele, fiind micuțe.

Masa aici a fost foarte bună, totul fiind aranjat pe farfurie și nicidecum aruncat că, oricum se mănîncă, . Datorită faptului că la mijlocul lui aprilie încă era destul de rece pe timpul nopții, am rămas plăcut surprins să descopăr că la ora ajungerii la locațiie (cca. 6 seara), în cameră era călduț.

Din păcate, fericirea a fost de scurtă durată, întrucît peste noapte cred că am avut ghinionul ca pe tronsonul meu să fie probabil oprită încălzirea, așa că m-am conservat bine peste noapte și cam o lună am fost răcit maxim. În alte camere însă, cineva a spus că au fost nevoite să doarmă cu ușa de la balcon deschisă, căci era căldura insuportabilă. Bafta mea. Cu toate acestea, recomand fără reținere Casa Matei. O dovadă în plus vizînd această locație, este și nota dată de clienții Booking (peste 9).

Ok, trecînd peste cazare, în ziua următoare, am vizitat muzeul Colți, din comuna cu același nume, unde am văzut o expoziție de chihlimbar și lucrări făcute din acest material foarte frumos.

Apoi ne-am îndreptat către Buzău, unde am vizitat Muzeul Județean. O clădire impunătoare, foarte frumoasă, plăcut compartimentată cu piese foarte valoroase. Din păcate am cam mers, pe repede-naite, așa că detaliile cam lasă de dorit, însă sper că vorbele vor fi completate de fotografiile surprinde pe traseu!

O zi bună tuturor.

P. S. Întrucît dl. Mitică 49 m-a, tras de urechi, că nu am comentat pozele din articolele precedente, acum voi încerca să mă aliniez standardelor.)) )

---

VIZUALIZĂRI: 1265 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI