Hotel cu multe lipsuri

TIPĂREȘTE

Cu prilejul Întâlnirii AFA de la Slănic Moldova, am fost cazat la Hotelul Teleconstrucția întro cameră dublă cu paturi individuale, la etajul 4.

Am ajuns la hotel vineri după-amiaza în jurul orelor 14:30 trecute fix. Căutat loc de parcare în fața hotelului, ... ioc. Priponesc Loganprise-ul în fața hotelului vecin Nemira și intru la recepția hotelului. Mă întâmpină o domnișoară cu niște vorbe mieroase de-mi merseră la pipotă:

,,-Bună ziua și bine ați venit! . Da' ce-i cu fața asta supărată?

-Bună ziua și bine v-am găsit! Ei, asta mi-e fața de rezervă, că pe cealaltă am lăsat-o acasă. Sunt obosit că vin de pe drum. "

Spun don'șoarei cine sunt și cu ce treabă pe-acolo, dânsa mă întreabă de numărul camerei, eu îi rostesc numărul 404, dânsa îmi spune că este la etajul 4 (camera nu ea!) și-mi înmânează cheia, aducându-mi la cunoștință că după ce mă cazez trebe' să-i completez nu' ș ce hârtie.

Acu, eu băiet finuț și binecrescut, îi spun că mi-am parcat fierătania în fața hotelului vecin, că nu mai găsi-i loc în fața Teleconstrucției. Fătuca sare ca arsă și-mi spune să mut mașina în fața hotelului ei. Eu îi spun că e ocupat, dânsa îmi spune să parchez pe partea dreaptă, eu îi spun că e ocupat, dânsa îmi spune să parchez pe partea stângă că e stradă cu sens unic, eu îi spun că pe stânga e trotuarul pentru pietoni, ea îmi spune să parchez pe trotuar că e stradă cu sens unic. ...?!!! .

Ies iute din hotel ca să nu mă trezesc și cu vreo două smetii peste felinare din partea don'șoarei, îmi iau Logan-ul și-l priponesc pe partea stângă cum mi-o fost indicat, încălecând și juma' de trotuar, cu riscul de a-mi lua înjurăturile de rigoare din partea trecătorilor.

Revin în hotel, îi completez don'șoarei hârtia de cazare, iar dânsa începe a-mi spune despre hotel: unde-i restaurantul și ce program are, unde-i spa-ul, sauna și piscina. Cum de bălăceală n-aveam chef, întreb de masaj.

,,- Da se poate face, maseurul vine după ora 5.

- Nu se poate, că la ora 6 trebuie să mă țuc cu un batal.

- Da' mâine? , întreb eu.

- Stați să dau un telefon, să întreb. "

Pune fata mâna pe smartphone și-l sună pe maseur...

,,- Mâine se poate după ora 18.

- Mda, prea târziu că la 7 seara începe paranghelia la Perla. "

O fi lucrat maseurul tură de noapte? Adicătelea puteam să mă duc la frăgezit pe la 2 noaptea? Ptiu, uite că asta n-am întrebat...

Așa că renunțăm la masaj și întreb dacă se mai poate mânca ceva de prânz. Primesc acceptul așa că mergem la...

Restaurant.

Curățel, frumos aranjat, dar foarte mic, având două mese pentru patru persoane, două de opt persoane și două de zece sau douăsprezece persoane.

Mâncarea a fost destul de ciudată. Foarte simplă, fără niciun gust de mirodenii sau ceva asemănător ca s-o facă atractivă. Doamna mea a luat un borș de găină, care s-a dovedit a fi o supă de pui, iar ca desert, o porție de papanași cu dulceață cleioși la mijloc (nefăcuți). Eu am luat un mixt grill (pui, porc, vițel) la care am cam tras de carnea de vițel, iar ca desert am cerut prăjitura casei... și am rămas cu cerutul fiindcă prăjitura casei nu o aveau.

Acu' fie-mi cu iertare, păi dacă-i zice că-i a casei, cum frate să n-o ai? Ca și cum te duci la un restaurant, ceri vinul casei și-ți spune că nu-l are...

Sâmbătă dimineață, micul dejun, care se servea începând cu ora 8. Am intrat în restaurant la ora 8:10. Doamna de la bucătărie abia acum făcea aprovizionarea. Ăsta-i lucrul care nu-l suport niciodată! Măi dragă, păi dacă zici că deschizi coșmelia la ora cutare, nu trebuie ca totul să fie în ordine, cu toate cele puse la dispoziția omului? Ca și la market-uri, deschid la ora 8, și ei atunci încep să schimbe produsele expirate din rafturi, să care sucuri, baxuri cu fel de fel, cutioaie cu nu' ș ce produse, blocând culoarele și făcându-te să escaladezi cărucioare, baxuri, mormane de sticle, etc.

Scuzați că am divagat puțin, dar m-am enervat rău domne'!... Și eu nu am voie să mă enervez, că eu mor.

Deci cum ziceam, ca și de îngurgitat ca mic, foarte mic dejun: câteva felii de șuncă și brânză telemea, un bol cu pachețele de brânză topită, unt, ouă, crenvurști și câteva prăjiturile. Muștar ioc, pliculețele de zahăr amestecate cu cele de miere, doar două feluri de plicuțele cu ceai și o carafă de doi litri cu urme de suc de portocale. Pâinea, doar albă și proaspătă. La un moment dat, doamna mea a întrebat de un prăjitor pentru prăjit pâinea, moment care a dus la punerea în dificultate a ospătăriței, neștiind ce este ăla, la ce e folositor, cu ce, cum, sau când se mănâncă. Până la urmă a zis... nu, dispărând în bucătărie ca să ne prăjească câteva felii de pâine. Cafeaua... acceptabilă în lipsă de altceva.

Sâmbătă la prânz, eu am servit un șnițel pane cu gust de ulei stătut, iar doamna o porție de tocăniță de ghebe fără gust pe care a înapoiat-o politicos, cerând în loc un grătar cu salată de varză albă. Gratarul a fost acceptabil după ce l-a stropit cu sare și piper din abundență, iar salata de varza albă a fost ,,minunată,, că era de fapt murată! Din nou m-a mâncat undeva și m-a pus nu zic cine, să întreb iar de prăjitura casei. Casa era tot acolo, restaurantul tot acolo, dar prăjitura ioc.

Duminică dimineață la micul dejun, s-au schimbat puțin lucrurile. Mai bogat și mai diversificat puțin. Salam, șuncă de pui, bacon prăjit, mușchi file afumat, slănină de porc cu șoriciul ca talpa de cizmă, ouă ochiuri și omletă, brânză telemea, alte brânze cu nu' ș ce mirodenii pe deasupra, cașcaval, brânză topită, unt, crenvurști, roșii, patru feluri de pliculețe cu ceai, lapte, zahărul separat de pliculețele cu miere, a apărut muștarul, a apărut și pâinea prăjită de-a gata și fără comandă în prealabil, am apucat și eu suc de portocale, doamna și-a pus un pahar cu suc verde din nu'ș ce fructe dar cu gust neplăcut, iar cafeaua a fost aceeași.

Camera

După cum spuneam, am avut camera 404, la etajul al patrulea.

Spre uimirea mea, acest hotel nu are lift! Mi se pare ceva inadmisibil, ceva pentru care eu unul nu le-aș da acceptul de funcționare. Păi la persoanele în vârstă nu se gândesc? (și doamna Doina a stat la etajul 3). Ce-or face persoanele cu dezabilități? Cum urcă patru etaje un om țintuit pe viață întrun căruț?

Eu cu două operații făcute pe abdomen, până am ajuns în cameră am crezut că-mi dau sufletul. Cum am ajuns în cameră m-am prăbușit pe pat stând circa 5 minute ca să-mi treacă cât de cât durerile.

Camera măricică, cu două paturi individuale dar lipite unul de altul, avea două balcoane: unul pe est și altul pe sud. Ușile de la balcon, ca de altfel și geamurile camerei erau foarte murdare, stropite cu nu știu ce substanță albă. Cred că nu mai văzuseră cârpa și apa din 2009.

În cameră, aer îmbâcsit și căldură mare, cele două calorifere fiind deschise la maxim, dar numai unul frigând, că celălalt... leșinase probabil din cauza lu' frate-su'.

Baia: mare dar un frig în ea de-ți clănțăneau dinții-n gură. Caloriferul portprosop dat la maxim, dar rece gheață. Chiuveta cu ceva crăpături în ea dar fără a pierde apă pe dedesubt. WC-ul cu bandă de hârtie lipită pe capac, cum că ar fi fost dezinfectat. Deținea și un odorizant gol ca să știe omu' că... a fost. Rezervorul, vai mama lui. Trăgeai odată apa și ca să se reumple trebuia să-l iei la palme și pumni ca să se dezțelenească flotorul colmatat.

Dușul: o cădiță turcescă protejată de o perdea de plastic. Perdeaua însă, era pusă la o distanță prea mare de ,,lighean ,,căci doamna își făcu duș și mă atenționă:

,,- Ai grijă când te duci la duș, că s-a făcut baltă. Toată apa s-a scurs de pe perdeaua de baie în fața cădiței. " Știam eu că trebuia să-mi fi luat cizmele de cauciuc de-acasă...

,,- Ee, las' mamă, bine că avem halate de baie. Da' papuci... ioc!

Și-acu' începe nebunia...

Vineri, întorcându-mă în toiul nopții de la petrecerea de la Dobru, prin frig, prin vânt, prin ploi, prin mii de baionete, dau și intru în cameră abia așteptând căldura caloriferelor pe care special de lăsasem deschise la maxim. Dar în cameră... frig ca afară, numai că nu bătea vântul și ploaia. Pun mâna pe primul calorifer... călâi. Pun mâna pe al doilea calorifer... rece. Mă duc și la caloriferul din baie... mort, inert, gheață.

Pun mâna pe telefonul din cameră ca să sun la recepție, dar printre toate hârtiile cu reclama hotelului, nu am găsit niciun număr de telefon. Așa că... îmi iau inima-n dinți și cobor la recepție unde găsesc un băiet îmbrăcat în haine de muncitor, cu picioarele goale vârâte întro pereche de șlapi. Îi spun că nu am căldură în cameră cu toate că am caloriferele date la maxim. El îmi zice că centrala funcționează normal și mă întreabă pe cât sunt date caloriferele. Eu îi spun că pe 5 adică la maxim. Îi aduc la cunoștință faptul că la ora 3 după-amiaza, era o căldură insuportabilă în cameră iar acum îngheț de frig. El mă întreabă dacă caloriferele sunt deschise la maxim. Eu îi spun că sunt deschise la maxim. El îmi spune că trebuiesc puse pe 5. Eu îi spun că sunt puse pe 5, la maxim, de la prânz. El spune că-l sună pe șefu'. Și eu zic la fel. După ce se conversează cu șefu'-su, îmi spune că o să vină șefu' acolo și până atunci o să-mi dea un calorifer electric. Îi spun să-mi aducă un calorifer electric în cameră că doar n-o să-l car eu pe scări. El se uită la mine supărat și-mi spune că de ce îi vorbesc urât, că el mi-a vorbit frumos. O iau înainte pe scări și-i spun că i-am vorbit destul de frumos și politicos, bașca că m-a întrebat același lucru de trei ori iar eu i-am răspuns de patru ori.

Urcă băietul după mine, se oprește însă pe scări la un oficiu ca să ia... cheile de la alt oficiu. Ajungem la etajul patru, el se oprește la oficiu ca să ia caloriferul electric, eu intru în cameră. Ajunge întrun final și el în cameră cu caloriferul, îl pune jos, caloriferul nu vrea să stea fiindcă are două roți sparte, el îl zguduie și-l învârte în toate modurile dar caloriferul se încăpățânează să stea drept. Acum băietul mă întreabă unde vreau caloriferul.

,,- Păi dacă nu era așa jegos, îl luam cu mine în pat, dar așa, lasă-l aici lângă pat numai să nu se lipescă peste noapte de cearșaf, să mă fac precum berbecu' de la Dobru. "

Îl mai trântește odată de podea, caloriferul rămânând în poziția Turnului din Pisa și un pic întors în diagonală, cât să-și țină echilibrul.

Bineînțeles că peste noapte caloriferul electric, dat la maxim din toate butoanele posibile, tot nu a reușit să încălzească ca lumea o cameră plus un antreu pe sub ușa căruia sufla vântul.

La ora 8 dimineața, am observat că unul din calorifere frigea din nou. Uraaa!!!

Sâmbătă la prânz a fost călduț în cameră, deci oarecum acceptabil, însă noaptea, la întoarcerea de la Perla...

Îl găsesc la recepție pe băietul bun la toate, care îmi spune că s-a rezolvat cu căldura.

Și ca să-mi arate, pune mâna pe caloriferul de la recepție care frigea.

Urcând către cameră, observ că la fiecare etaj caloriferele de pe scări își cam pierdeau din căldură. Și parcă am avut o presimțire... fiindcă odată ajuns în cameră, din nou frig și caloriferele reci. Bineînțeles că mă săturasem de urcat și coborât scări, așa că am renunțat să mai cobor la recepție. Am băgat în priză caloriferul electric, m-am băgat sub plapumă și am visat la Africa.

Concluzie

Hotelul Teleconstrucția este un hotel care trebuie ocolit.

Servicii slabe, personal puțin, lipsă ascensor, instalația de încălzire dezastruoasă, la fel și cea sanitară, iar mâncarea foarte slabă.

---

VIZUALIZĂRI: 2219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI