Vila Delux, cu bune și rele

TIPĂREȘTE

Negotin, Serbia,  Naselje Gradiste, bb (fără număr);

[date de contact- au fost sterse]

Am rezervat, din Grecia, telefonic, trei duble pentru 6 persoane, pentru o noapte - duminică 09.09.2012, (în tranzit spre RO) în ideea de a face, a doua zi, Transalpina în drum spre casă. Inițial tariful a fost de 25€ cu mic dejun sau 20€ fără mic dejun. A doua zi, în drumul spre casă, am sunat din nou, nefiind clar dacă era pe cameră sau persoană și cum răspunsul a fost pe persoană, am declinat oferta, pe considerentul că ne vom descurca la fața locului, știind dintr-un alt rw (valentyna) că sunt și alte pensiuni în zonă. După 1/2 ore am fost sunați din nou, cu o nouă ofertă de 20€/persoană cu mic dejun inclus, ofertă pe care, după un consiliu ad-hoc la marginea drumului, am acceptat-o, și bine am făcut pentru că ulterior am constatat că alte pensiuni nu erau (cu excepția uneia singure - panou publicitar la intrare în oraș). Am ajuns seara la ora. 18, am fost întâmpinați cu ospitalitate de gazdă (proprietarul) și găzdăriță (soția proprietarului), amândoi vorbind destul de inteligibil românește, într-un stil mai arhaic, ulterior venind și băiatul lor, student la drep în Viena, care vorbea și mai bine românește. Ni s-a oferit o cafea de bun venit pe care am refuzat-o fiind seară.

Hotelul, căruia eu i-aș spune mai degrabă pensiune, fiind mai conform cu denumirea dată de ei și cu realitatea, este compus din două corpuri de clădire noi, cu două intrări din două străzi paralele, în curtea comună fiind amplasată piscina și câteva aranjamente florale, tot din aceeași curte, lateral, fiind intrarea într-un al treilea corp de clădire care este reședința proprietarilor. Parcarea este aproape vis-a-vis de hotel, pe una din străzile adiacente, cu pietriș necompactat, în care trebuie să fii atent să nu accelerezi prea tare sau să te oprești prea pe mijloc pentru că poți avea neșansa să-ți afunzi roțile.

Vila dispune de camere duble și apartamente, noi am luat o dublă și un apartament, cel din urmă fiind și obiectul prezentului rw.

Apartamentul, situat la etajul 1, are două camere spațioase, curate, relativ elegante, cu câte două paturi, cu televizor (inclusiv cu programe românești), climă (pe care nu am încercat-o, nefiind cazul) internet cu trafic destul de scăzut. Nu prea am ce reproșa camerelor, cu excepția faptului că noaptea, la fiecare mișcare involuntară prin somn, fâșâia foarte tare cearșaful pe saltea, trezindu-mă de trei-patru ori. Am verificat a doua zi dimineața în cealaltă cameră dar acolo lucrurile erau normale.

Baia era despărțită în două, o parte cu wc-ul și fără chiuvetă, destul de strâmpt și cu potențial de claustrofobie iar cealaltă parte un spațiu cu chivetă și baia cu duș, dotată cu tot ce este necesar dar cam mică.

De aici încolo apar și problemele, toaleta nu avea întrerupător pentru aprins și stins lumina, acest lucru făcându-se dintr-un bloc de siguranțe, la nivelul mâinii, smuls din perete (gazda scuzându-se că fusese un scurt circuit cu câteva zile înainte și n-a mai avut timp să-l monteze la loc - mie mi s-a părut că ar fi avut de multe ori acest timp) cu pericol real de electrocutare, mai ales noaptea, somnoros, în situația unei nevoi biologice; nici nu am înțeles cum se putea proiecta o instalație electrică fără întrerupător pentru iluminat. Încă o probemă a toaletei provenea de la vasul de apă, relativ diferit față de cele uzuale, mecanismul de eliberare a apei, de tipul celui de care tragi de o sfoară, amplasat și foarte jos, funcționa foarte greu, printr-o piesă de plastic, doamnele noastre neputând trage apa. Baia avea întrerupător funcțional.

Bucătăria era numai cu numele, nu avea în dotare absolut nici un tacâm, nici o oală, cană, tigaie, vas sau farfurie, era absolut gol. Nu exista frigider sau răcitor iar aragazul, electric, era uzat și doar toaletat pentru impresie. Era în schimb o masă cu un colțar și scaune, patru pahare și o chiuvetă.

Scara de urcare/coborâre la apartament, cu lățime mică, mi s-a părut a avea treptele destul de înguste, părând din această cauză mai abruptă decât normal, astfel încât trebuia să fii atent la urcare/coborăre.

Micul dejun, servit la solicitarea noastră la 7,30, adică mai devreme cu o oră (negociat la cazare), de tip suedez, a fost fără reproș, bogat, diversificat, suficient, într-un spațiu adecvat și în condiții foarte bune, servindu-se mezeluri proaspete, crenvurști, brânzeturi, lactate, ouă ochiuri sau fierte, cereale, legume, suc de portocale, iaurt, sana, ceai, mai multe feluri de gemuri, miere și altele pe care nu mi-am mai bătut capul să le inventariez.

Proprietarii sunt amabili, săritori, trebuie să negociezi cu ei, sunt destul de orientați spre câștig (poate un pic mai mult) în dauna ospitalității, nu este atât de evident, remarca mea putând fi subiectivă și consecința unor discuții private cu proprietarii.

Orașul, pe care l-am vizitat timp de 1 1/2 ore, seara pe înserat, are un centru destul de comunistoid, din piața centrală pornește o stradă pietonală largă, cu un parc adiacent, cu multe terase puțin sau deloc animate, duminica seara nu se servesc mâncăruri la restaurant, nu sunt formații de muzica tradițională (aș fi dorit să ascult o sârbă la mama ei), duminica seara deci, orașul doarme. În parc o statuie cu un cal și un călăreț - fără nici o inscripție, iluminată frumos, cu soclul în stare de descompunere, pe stânga o biserică frumoasă, bine pusă în evidență, strașnic închisă. Am dorit să cumpăr ceva, nu s-a putut cu euro.

Pentru că, din principiu, știu că unde este vin bun sunt și mâncăruri bune, (zona figurează ca zonă viticolă și face parte din traseul turistic al vinului), am întrebat gazda dacă pot servi la vreun restaurant o masă tradițională sârbească, nici nu prea a înțeles ce înseamnă asta, găzdărița înțelegând în cele din urmă că este vorba de "gătituri" pe care nu am cum să le găsesc la nici un restaurant (nici în casă nu se mai fac - de, sârbii s-au occidentalizat încă din vremea lui Tito), în afară de fripturi și grătare neputând găsi altceva nici măcar în cursul săptămânii.

Ca urmare după plimbarea de seară (că eram în vacanță), ne-am dus la culcare, odihnă necesară pentru drumul de a doua zi.

Nu s-a eliberat chitanță pentru plata cazării.

Notă: trebuie să adaug că a doua zi dimineata am fost controlați de vameșii români la Porțile de Fier II cu destul de multă meticulozitate, prin mașină, genți, portbagaj, uși; probabil sperau o dedicație, pe care însă nu aveam nici un motiv s-o oferim.

Cu bine!

---

VIZUALIZĂRI: 2687 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI