GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Un adevarat paradis al tablourilor si goblenurilor
Daca am fi refuzat in acea zi participarea la aniversarea unei domnisoare de 14 ani (colega de clasa cu fi-miu cel mare) tare rau ne-ar fi parut ulterior.
De felul meu sunt de acord ca petrecerile (aniversarile sau onomasticele) copiilor sa se defasoare pe un interval de 6-8 ore, acasa sau eventual la o pizzerie, in nici un caz nu agreez "deplasarile'' de pe o zi pe alta. Tinand cont si de faptul ca generatiile acestea sunt destul de avansate pentru varsta lor, iar 13 - 14 ani este o varsta destul de periculoasa, caci copiii sunt cam zgubilitici si inventivi de felul lor, am zis totusi sa fiu stricta si sa nu dau curs invitatiei de participare a flacaului nostru cel mare la aniversarea unei colege de clasa, avand in vedere ca petrecerea urma sa se desfasoare intr-un week-end la munte. Pana la urma am acceptat invitatia, cu conditia sa mergem intreaga familie, iar noi adultii sa le tinem companie parintilor fetitei si sa ne distram impreuna la petrecerea, "k la 14 ani '':)
Lasand la o parte traficul infernal, deloc placut Ploiesti - Predeal, ca de altfel destul de aglomerat, ca-ntotdeauna pe valea Prahovei, intr-un final am ajuns si la vila cu pricina, unde primisem invitatia.
Ca si locatie, aceasta vila este pozitionata cam la intrarea in Predeal, inainte de indicatorul care arata spre stanga drumul catre Rasnov si Zarnesti. Practic, la baza podului dinnainte sa intri in Predeal, din soseaua principala, se face un drum neasfaltat la dreapta, usor abrut, pe suprafata caruia au rasarit stanga-dreapta (precum cipercile dupa ploaie) o gramada de vile si vilisoare foarte dragute, ce se intind pana aproape de baza padurii de brazi. In acea zona, intr-adevar aerul de munte te patrunde, iar mirosul de cetina de brad iti inunda plamanii (in cazul in care stii sa inspiri si sa expiri corect si sa te bucuri de acest privilegiu). Totusi, ca sfat, cand ajungeti pentru prima data la aceasta vila e bine sa va iasa proprietarul in capatul stradutei, nu de alta, dar sa nu patiti ca noi, care am cam orbecait vreo 5 minute pana sa gasim vila. de ce? Pentru ca, in primul rand am ajuns pe inserat, pe la 19.00, dupa ce ne orbisera cu farurile tot carnatul de masini ce venea din sens invers, iar in al doilea rand, pe acea coama de vile, zona Olaresei, sunt vreo 2-3 stradute si indicator cu numele lor n-am prea vazut. Pana la urma din impas ne-a scos tot proprietarul, pe care l-am contactat telefonic si ne-a iesit in intampinare la capatul stradutei.
Ce sa va spun, cand am coborat din masina, cat de obositi eram, la aparitia fetelor luminoase si primitoare ale gazdelor, pe loc ne-am revenit. La ora aceea aerul ozonat era destul de patrunzator (tinand cont ca era inceput de noiembrie si destul de frig), curtea mare a vilei era imbietoare, iar la prima aruncatura de privire exterioara, vila se inalta somptuoasa si ascundea in inchipuirea mea un interior aparte. Si chiar nu m-am inselat! Poate si firea prietenoasa a gazdelor tinere: Mihai si Nicoleta Vlasceanu, poate si bucuria copiilor care abia asteptau inceperea petrecerilor, nu stiu pe cine sa, "dau vina'', cert este ca, de la primul pas ce l-am facut in vila mi s-a parut ca intr-adevar intru intr-o casa ingenioasa.
Un living urias, absolut deosebit decorat mi-a atras privirea din prima clipa. Perdelutele albe, ,,garnisite'' cu draperii cochete cu falduri, in nuante de galben-portocaliu imbracau superb ferestrele. La intrare, chiar in fata, era un mic barulet, cochet, unde puteai sa-ti savurezi cafeaua sau un suculet. In partea dreapta a livingului era o canapea cu fotolii in ton, de culoare portocaliu mai inchis, o masuta la care puteai sa joci un remy sau table, langa era o comoda cu un TV, precum si combina muzicala.
In partea stanga a livingului era frumos asezata si decorata masa pentru anivesare, iar de-o parte si de alta a acesteia la fel fotolii comode unde te afundai... si te relaxai... ca la mama acasa. Acel spatiu vesel, cu coloritul viu, pe nuanate de portocaliu, te facea sa uiti de toate si sa te bucuri cu adevarat de tot ce te inconjoara.
In continuarea mesei festive, se afla bucataria, care de fapt tot din living facea parte, doar ca era separata printr-un, "perete’’ de sticla despartitor, practic din bucatarie urmareai tot ce misca in living si puteai sa ai atentia distributiva de la cartofii prajiti ce sfaraiau pe aragaz pana la emisiunea ce rula la TV.
Bucataria in culoare maronie, compartimentata cu o multime de dulapioare si sertarase, pline de vase si tacamuri, era dotata cu tot ce-si putea dori o buna gospodina: aragaz, masina de spalat vasele, combina frigorifica, filtru de cafea, prajitor de paine. Deci ideal pentru un turist priceput ce stie sa exploateze cu grija si sa valorifice la maxim beneficile unei bucatarii complet utilate si dornic sa prepare tot ce-i mai bun pentru sufletelul lui. Dar sa stiti ca nu numai in bucatarie puteai sa-ti exersezi talentele de bucatar de bucate bune si preparator desavarsit de-ale gurii, ci si afara, la gratarul rustic de piatra, unde, spre deliciul turistilor, dupa ce fripturile erau finalizate, simpaticul motan al gazdelor torcea in liniste pe jaratecul de-abia racit de adierea vantului, mangaiat de ramurile brazilor de la poalele padurii invecinate.
Toate ca toate, dar ce m-a impresionat cel mai tare si ce ne-a frapat cel mai mult la aceasta vila, a fost multitudinea de tablouri cu picturi de diverse marimi, precum si de goblenuri inramate ce imbracau peretii intr-un mod deosebit, dandu-i vilei un fast aparte. Dar sa nu va inchipuiti ca doar in living erau tablouri, ci si in fiecare dormitor. La etaj erau 4 dormitoare, 2 mai mici, in stanga-dreapta, iar 2 mai marisoare, chiar in fata, cum urcai scarile. Pana si peretii de pe holul de la etaj erau imbracati ici colo cu tablouri in miniatura. Ceva deosebit, n-am mai intalnit la alte vile asa ceva! Se vede treaba ca dl. Mihai are o mare pasiune pentru picturi si goblenuri.
Sa va spun cateva cuvinte despre dormitoare. Noi am stat intr-unul din cele mai mititele, ce avea un pat dublu, mare, confortabil, 2 fotolii, o comoda cu TV si o masuta. Camera mi s-a parut placuta, intima, fara repros! Bineinteles au fost si la noi tablouri, dar cu specific egiptean: faraoni, faraonite, splendide... Baia curata, parfumata, in nunate de crem maro, cu cabina de dus pe colt, cu perdeluta... frumusica!
Am tras cu ochiul si in celalalt dormitor (imaginea in oglinda al celui in care am stat noi), era identic, singura deosebire erau tablourile cu tematica fructala, mai-mai de-ti venea sa culegi un mar sau o para la cat de realist si apetisant erau pictate.
Celelalte 2 dormitoare mai mari aveau balcon cu vedere la padurea de brazi, deci o priveliste de vis. Acestea intr-adevar mult mai ochioase, cu un pat imens, cu perdeluta de jur imprejur, ca un baldachin, 2 fotolii mari, masuta cu TV, frumoase, ce mai!
Despre baile acestor dormitoare n-am ce sa va povestesc, caci, din pacate, nu am reusit sa le vizitez.
Al doilea etaj al vilei nu am reusit sa-l vedem, deoarece acolo locuiau gazdele cu copilasii lor si nu am indraznit sa-i deranjam. Probabil, pe viitor, vor amenaja si acolo pentru turisti, nu am intrebat acest amanunt.
Daca copiii s-au simtit bine la aceasta aniversare, "montana’’, fiind cu distractia lor, cu muzica si preocuparile varstei lor, noi, adultii, am socializat cu gazdele, niste oameni deosebiti, care au pus mult suflet in aceasta realizare a lor, "Casa Ticino’’. Ne-au impresionat pana si picturile in miniatura care le-au inserat in anumite locuri si pe tavan, dand un farmec aparte vilei.
A doua zi dimineata, dl. Mihai ne-a mai dezvaluit o surpriza. La subsol avea si o sala de biliard functionabila, dar la care mai are ceva finisaje de facut. Probabil tot asa, doreste sa-i infrumuseteze peretii cu ceva tablouri, care sa de-a bine cu tematica si destinatia camerei.
De asemenea, dupa micul dejun, am admirat in tihna si restul gradinii si a curtii. Pe terasa din partea dreapta a vilei, am savurat cafeluta, am mai povestit ceva impresii, admirand totodata privelistea montana, dar si terenul de tenis, pe care seara nu-l observasem.
La fel si curtea ingrijita si dichisita din fata vilei a fost fotografiata de ochiul meu vigilent, nu in ultimul rand si, "piesele de rezistenta’’, adevarate coloane, stalpi columnari, pe "spatele’’ carora urma ca in primavara gazdele sa construiasca un superb foisor in acel spatiu.
Ce mai! Una peste alta, merita din plin sa popositi la acea vila, daca nu sa inoptati, macar sa admirati frumusetea interioarelor si a tablourilor inedite.
Si daca la acea aniversare n-am fi participat,
chiar ca acel loc minunat l-as fi regretat.
Si n-as fi avut ce povesti,
cat de bine v-ati simti,
daca la Mihai si Nicoleta la vila ati veni...
Trimis de dananecula in 14.03.10 20:08:47
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PREDEAL.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dananecula); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.48321000 N, 25.56717000 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest review
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
cum asa, adica vrei sa spui ca doar ai stat si ai socializat? Si nu ai facut cateva din faimoasele tale dancing-uri? :::))) Te-am admirat la Piatra Mare ca erai in competitie cu feciorul meu la energie, Duracell scria pe voi, dupa cum spune BOGDAN DSN
Drept urmare... nota 10
dananecula am atasat acest fond sonor, nu-ti place? nici o problema schimbam !
Mersi webmaster13! Esti THE BEST!!! Pe bune k e fain de tot fundalul muzical! E in ton cu draperiile de la living. Se asorteaza de minune! Dar daca-ti dezvalui un secret (sper sa nu se supere dl. Mihai, gazda, ca-l deconspir, dar asta-i adevarul si-l felicit inca o data pe aceasta cale!). Deci proprietarul vilei a lucrat in Italia ani buni, iubeste mult muzica lui Eros Ramazotti (si Tina Turner), chiar el fiind maestrul de ceremonii in realizarea spectacolelor acestor vedete de elita. Deci acest amanunt important mi-a scapat sa-l precizez: la vila Casa Ticino se asculta muzica de calitate, originala, cu o sonorizare extraordinara (avand si scule muzicale pe masura), un ambient ce te transpune intr-un totul pe plaiurile napolitane...
In acea duminica dimineata am reusit sa-mi delectez creierul cu un putpuriu de muzica italiana superba: Laura Pausini, Toto Cutugno, Al Bano si Romina Power, Ricchi e Poveri, voci inconfundabile ale tineretilor noastre... voci profunde, care la orice varsta melodicitatea lor te patrunde pana in cele mai sensibile adancuri ale sufletului... ehe... ce vremuri...
Daca in acea sambata seara picioarele imi ritmau doar pe sub masa (caci eram tintuita in fotoliu), deoarece n-am vrut sa ma dau in spectacol alaturi de pustimea de 13-14 ani, caci era petrecerea lor, nu a noastra, a parintilor... si nu era cazul sa dam exemplu negativ, dansand pe melodiile generatiilor democratiei noastre (gen Puya, Inna, Lady Gaga, Pitbul si alte ciudatenii de nume) totusi... la Piatra Mare mi-am scos parleala
Mersi muuuult pe aceasta cale pentru aprecieri Sanziana si ma bucur ca la venerabila mea varsta de 41 ani am reusit sa tin pasul cu scumpul tau Darius... da' nu ma' talpile mele stiu cat am patimit si cata febra musculara am acumulat pe care o saptamana aproape am tratat... he he... varsta isi spune cuvantul)))
Frumos povestit, mi-am notat vila in carnetelul de vacanta, mai ales ca eu sunt foarte sensibil la amabilitatea gazdelor. Un vot si de la mine, sunt fericit ca exista oameni care stiu sa faca turism.
Adevarat ai grait pepsi. Intr-adevar sunt niste gazde deosebite, tinere, care stiu cu adevarat ce inseamna turismul de calitate, bun gust si bun simt. iti recomand cu caldura, daca ai ocazia sa treci prin Predeal, macar sa arunci o privire in livingul ce m-a impresionat si de ce nu sa petreci macar un week-end relaxant alaturi de fetele tale, inspirand briza muntelui si cetina de brad, visand cu ochii deschisi la marea ta... iubire marea (scuze a doua, caci prima este jumatatea inimii tale)
Sa stii ca si cu ochii tinta la cer te poti transpune cu usurinta, cu un pic de vointa, avand culori relativ apropiate si visand la marile indepartate... No, k iar m-apuk rima... bat-o vina)
Ma bucur cand citesc astfel de randuri: o data pentru ca sunt frumos scrise, a doua oara pentru ca observ ca si la noi se poate face turism de calitate. Bravo, de 2 ori!
Mersi mult ancamaria pentru aprecieri si pentru faptul ca esti in asentimentul meu in ceea ce priveste turismul romanesc. E pacat sa nu exploatam atatea frumuseti din tara:
munte, mare, deal, campie,
toate-s la noi pe , ,mosie'',
in frumoasa noastra tara,
multi turisti ar veni de-afara
si minunati ne-ar vizita-o,
daca noi ne-am lauda-o...
s-am stii s-o promovam
s-apoi sa ne-o laudam...
dar sistemul bata-l vina
cred ca este cu pricina
caci asa defectuos
duce tot turismu-n jos...
hai c-o luai pe aratura
si deviai de la, ,scriitura''))
dupa cum bine spunea un bucovinean (de pe aici) : incet-incet se vor cerne proprietarii de vilute turistice si vor supravietui doar cei ce ne respecta... si ne inteleg nevoia de "altceva" decat stres, alergatura etc.
si mi se pare ABSOLUT normal sa te incante muzica italiana a anilor 80 - este "THE BEST"!!! - unde mai pui ca se potriveste cu relaxarea "impusa" de padurea alaturata!
chiar daca votul meu iti aduce si SB-ul - nu dispera, mai scrie!
PS: WM - daca omului i-a placut muzica italiana, hai sa-i dam tot asa!
Mersi frumos gushpi pentru SB si pentru aprecieri.
Sa stii ca la aceasta vila, proprietarii sunt intr-adevar oameni de calitate, cu bun simt, bun gust in tot ceea ce au realizat acolo, din rodul muncii lor, cules, , bob cu bob'' de-a lungul anilor cat au stat in Italia. Poate de aici si grija mare fata de client, atentia acordata, zambetul pe buze cu care te intampinau mereu si dorinta de a te ajuta la tot pasul, pentru a te simti confortabil, relaxat la vila lor. Ceea ce am aflat ulterior, ca selecteaza clientii si merg cel mai mult pe recomandari. Pai ne povestea dl. Mihai (gazda) cum ii venise la usa un bulibasha care vroia sa vada vila, , de-adevaratelea'' ca o vazuse el din poze de pe net aratoasa si vroia sa se convinga ca-i asa. Avea de gand coloratu' sa inchirieze toata vila de revelion sa vina cu tot clanul lui sa se distreze acolo si-i oferea gazdei nush' cati EUROI... dar... bineinteles ca nu a fost acceptat.
Deci trageti si voi concluziile.
conkluzia mea este ca, uneori, discriminarea NU este buna.... (a nu se intelege ca sunt un mare fan!)
sint propietarul si nu imi vine sa cred cum oameni pot fi atit de rai a face rau e usor (vezi pandora) ei nu stiu ce inseamna a munci cu ce sacrifici se face turism si ospitalitate aici, cei care ma cunosc stiu ca le dau si anima pt a se simti bine. dar pe zi ce trece ma conving ca e inutil, imi pare nespus de rau dar voi pleca cu prima ocazie asa ca dana vei veni in italia unde vom sta relaxati la un cappucino impreuna cu cei dragi.
NB ticino este (sau a fost) reprezentant al unității
oamenii sunt de multe feluri, ticino!
aici doar te-am laudat; cred ca trebuia sa te superi pe alt review...
Imi pare rau ca au aparut atatea controverse pe seama vilei Casa Ticino!
Dar dragi prieteni, colegi, membri AFA, iubitori de calatorii, este adevarat ca gusturile nu se discuta si pot fi, pro sau contra, depinde de cum fiecare dintre noi poate percepe o locatie atat din tara cat si de peste hotare. Dar eu consider ca depinde in primul rand de starea noastra de spirit la momentul respectiv, emotional, sentimental, de cat de optimisti sau pesimisti suntem, de gandirea pozitiva sau negativa, la momentul situatiei create. Nu cred ca trebuie sa dramatizam sau sa ridicularizam, dar nici sa exageram si sa ducem o situatie, un fapt de la o extrema la alta, de la un pol opus la celalalat. Nu stiu cat de bine inteleasa am fost, dar un lucru stiu sigur ca rautati putem face cu usurinta, dar merita totusi ca bucuriile, aprecierile si faptele bune sa primeze...
”danamecula "un lucru stiu sigur ca rautati putem face cu usurinta"
a fi mai buni decit alti devine rautate, si inchid polemica cu pandora cerindui scuze daca nu am fost la nivelul cerintelor ei, chiar daca sint convins ca nu a fost la mine acasa.
Sa ne auzim cu bine dragi membri AFA; va urez vacante cit mai placute.
NB ticino este (sau a fost) reprezentant al unității
Tare frumos ai scris, cu sensibilitate dar si simt critic, obiectiv, cu multe detalii, si nu am nicio indoiala, Dana, ca lucrurile stau asa cum le-ai prezentat tu. M-a cucerit modul cum ai descris interiorul si decorul pensiunii si, drept dovada, am optat si eu pentru un weekend la aceasta pensiune. Am recitit, acum, cu mare placere randurile tale si desi nu mai pot sa te votez inca o data, vreau sa stii, totusi, ca in sufletul meu mai ai un vot. Felicitari din toata inima si astept sa iti faci timp sa scrii si alte impresii despre locurile pe unde ai calatorit.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2018 Totul la superlativ — scris în 08.02.18 de iuliana77 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2018 Vila Casa Ticino — scris în 30.01.18 de aadi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Vis — scris în 09.08.15 de snowinwinter din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Se poate si in Romania — scris în 31.08.13 de Shenck din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Impresii despre cazare la Vila Casa Ticino — scris în 19.07.13 de Luminita Vica din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Vacanta 100% (merita toti banii din lume, totul este ok) — scris în 25.08.11 de anoutrei1971 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Oameni minunati — scris în 22.08.11 de Adina Apostol din BUCURESTI - RECOMANDĂ