Nordkette – Patscherkofel, din varf in varf

TIPĂREȘTE

Bun, acum ca v-am prezentat orasul Innsbruck pe scurt si cam ce face cardul Innsbruck - vezi impresii hai sa pornim la drum mai in detaliu, cu primul drum pe care tineam mortis sa il fac, caci binenteles ca nu poate fi decat foarte atractiv ca in mai putin de jumatate de ora sa ajungi la peste 2000 de metri. Am vrut sa facem acest drum mai pe la inceputul zilei pentru a evita aglomeratia, si tot a fost destul de aglomerat, mai ales foarte multi asiatici care sunt si foarte galagiosi dar si destul de necivilizati si cred ca tot locul este al lor.

Deci, plecand de la gara … … ????, o sa spuneti ca am o obsesie cu gara, dar asa am mers deoarece aveam deja luat cardul Innsbruck si nu a mai fost nevoie sa ne abatem din drum, se fac 15-20 minute pe jos pana la statia de plecare (Congres) a funicularului. Ca sa nu uit, pagina principala o accesati aici nordkette.com/en

E usor de descoperit (imediat dupa ce ati trecut de Palatul Hofburg) fiind opera arhitectei Zaha Hadid veti identifica usor statia. Puteti cobora pe scara rulanta, sa luati liftul sau chiar pe scarile obisnuite. Aici veti gasi casele de bilete dar si multi tineri care va vor oferi informatii utile. Aici in calatoria de recunoastere am cunoscut-o pe Mirela care oferea informatii, o tanara de 32 de ani si care se afla in Innsbruck de 12 ani. Daca aveti Innsbruck card scanati cardul la turnichetii care va permit accesul spre peron altfel achizitionati biletul la preturi diferite in functie de traseul dorit, dar si de varsta, informatii despre preturi aici: nordkette.com/en/leisure.html dar si despre program aici innsbruck.info/en/facilit ... -innsbruck.html

Cat asteptati funicularul puteti vedea pe un ecran cat timp mai este pana la urmatoarea garnitura (se succed la fiecare 15 minute), daca este in statie care este gradul de ocupare astfel incat sa stiti daca vreti sa il luati sau asteptati urmatoarea garnitura. Ce este interesant la acest funicular, ai senzatia ca este un mini tren cu cateva cabine, legate in linie dreapta intre ele, insa in momentul in care incepe sa urce (panta este destul de mare la un moment dat) cabinele vor fi cu diferenta de nivel intre ele si nu o sa sesizati acea diferenta mare de nivel.

Inainte de a pleca funicularul din statie se ridica niste paravane de protectie intre peron si funicular si numai dupa aceea acesta porneste mai departe. Exista si cateva statii intermediare, creatia aceleiasi arhitecte, de fapt un lucru interesant pentru aceasta arhitecta, ea a fost numita “ahitecta unghiului de 89 de grade” tocmai pentru viziunea ei asupra formelor si daca veti incerca sa-i vedeti lucrarile o sa descoperiti niste creatii minunate. Veti trece si peste raul Inn si veti admira orasul Innsbruck de la o inaltime din ce in ce mai mare. Una dintre statii este la Gradina Zoologica, si aceasta este de asemenea o statie minunata.

Si uite asa in cateva minute ajungem din oras la statia Hungerburg aflata la 868 m, de unde calatoria noastra continua spre Seegrube, o calatorie in care ajungem de la 868 m la 1905 m un traseu cu patru stalpi de sustinere, cu senzatia de rigoare cand treci de cate un stalp, insa astfel am ajuns si la Seegrube.

De la Seegrube schimbam iar telecabina pentru a ajunge aproape in varf la statia Hafelekar traseu fara nici un stalp de sustinere si astfel am ajuns la 2269 m. Am urcat pana in varf fara sa ne oprim deloc pe traseu, am spus ca o facem la intoarcere. Si astfel ne aflam in cel mai mare parc natural al Austriei (cel putin asa spun saiturile) Parcul Natural Karwendel de unde aveti o vedere superba indiferent de directia in care veti privi. Vremea era minunata insa find inca destul de devreme pentru o inaltimea asa de mare, vederea nu era tocmai clara. De aici de la ultima statie puteti porni pe mai multe trasee (si daca aveti timp si vremea este frumoasa este pacat sa nu o faceti) noi am mai mers inca putin doar pentru a ajunge chiar in varf de munte iar efortul (nu chiar foarte mare) este resplatit de privelistea din fata ochilor si o sa vedeti asta in poze. Totodata zona este cunoscuta ca avand printre cele mai abupte partii de schi, cu o inclinatie de 70% ceea ce o recomanda in special pentru cei ce se pricep.

Aici dupa ce va rasfatati cu o vedere panoramica asupra muntilor, daca nu porniti pe trasee, va recomand macar sa stati putin pe o banca in zona si sa respirati aerul de munte, sa va incarcati plamanii si sa hraniti pasarile. Acum nu stiu ce fel de pasari erau, semanau cu ciorile (erau tot negre) dar ciori nu erau (sa-mi fie iertata ignoranta), insa erau atat de dornice de socializare incat erau cele mai fericite daca le hraneai, si veneau aproape de tine si se bucurau de fiecare firimitura de paine.

Dupa ce ne-am bucurat inimile pe aici am luat traseul in sens invers, adica am luat telecabina si am zis ca punctul de relaxare va fi cel intre telecabina si funicular. Aici este o zona in care ai parte de nou si vechi, aici ai statia de funicular construita de Zaha Hadid, dar si statia de telecabina (amandoua) pe un stil traditional ceva mai vechi, fiind opera arhitectului Franz Baumann, statiile de teleferic fiind construite in perioada 1927-1928, aceste statii fiind considerate (si inregistrate ca atare) monumente protejate.

Insa aici trebuie sa mai zabovim putin deoarece ne aflam in piata Hermann Buhl, si pentru asta chiar avem un panou care ni-l prezinta pe acesta.

Herman Buhl este un nume cu rezonanta in alpinismul nu numai austriac, ci mondial. A fost primul alpinist care a cucerit varful Nanga Parbat in 1953 solo si fara butelie de oxigen, si chiar a fost numit Sportivul Anului in acel an, dar aceasta nu a fost singura ascensiune de rasunet din palmaresul lui. Din pacate in 1957 (la 33 de ani) a fost dat disparut in timpul unei alte ascensiuni. Aceasta piata a primit numele acestui alpinist in 2012.

Si tot aici in piata Hungerburg veti gasi o fantana cu cea mai buna si mai rece apa posibila. Dupa ce ne-am racorit putin am avut in intentie sa vizitam o mica bisericuta si chiar ne-am indreptat spre ea cand a aparut masina J (au in sistem foarte ciudat de numerotare a masinilor fie cu cifre fie cu litere) si cum stiam unde ajunge masina aceasta le-am zis baietilor hai. Foarte dragut este ca asa isi si prezinta masina statiile de capat de traseu:“ Nordkette – Patscherkofel, from peak to peak”, astfel incat destinatia noastra era decisa…... de mine ????, cu adaugarea ulterioara a comentariilor:

- Parca mergeam la Gradina Zoologica!

- Mergem maine.

- Dar era mai bine azi.

- OK, ne intoarcem aici.

Distanta intre cele doua varfuri (de fapt baza lor) trecand prin oras inseamna 30 de minute de mers cu masina, astfel ca am avut la dispozitie ceva momente de relaxare. Interesant este ca in aceasta masina gasiti diferite materiale publicitare dar unele si utile cum ar fi programul acestei masini, dar si transportul local.

Asadar am ajuns si la locul de destinatie si care trece printr-un mic orasel traditional, Igls, care merita sa ii faceti o vizita. Masina opreste si la vechea statie de teleferic, dar noua statie de teleferic este la capatul acestei linii. Se vede ca aceasta instalatie este destul de noua, peisajul pare ceva mai arid, in dezvoltare, insa aici i-au placut mai mult cabinele, si asta deoarece sunt cabine mici de 6 persoane, si pe care le iei din mers, astfel incat nu stai sa se umple telecabina si sa pornesti la drum. Am profitat de cele cateva minute de singuratate si am mancat cate un sandvis, am baut un suc, astfel incat am ajuns la destinatie (sunt doua statii) ceva mai relaxati.

Punctul de pornire se afla la o altitudine de 1009 m, urmatoarele statii fiind la 1716m si respectiv la 1965 m. De aici se mai poate urca ajungand astfel la cel mai inalt varf la altitudinea de 2246 m.

Aici lucrurile sunt inca in amenajare, dar un restaurant este amenajat si este chiar foarte dragut. Insa ceea ce recomanda cel mai mult aceasta zona este Gradina Botanica Patscherkofel, care este considerata a fi gradina situate la cea mai mare altitudine din Europa si unde veti gasi 400 specii de plante alpine, insa cel mai cunoscut este pinul de stanca. Aici sunt trasee pentru alpinisti si biciclisti vara iar iarna pentru cei ce vin la schi.

Aici insa am avut un sentiment extraordinar privind muntii din fata mea, locul unde ma aflasem cu mai putin de o ora in urma.

Dar revenim putin la gradina botanica, chiar daca nu am vazut-o, poate data viitoare, sau poate voi. Aceasta gradina botanica apartine Universitatii din Innsbruck (este la doar 7 km de oras, dar masini sunt din 10 in 10 minute), a fost infiintata in 1930, de fapt inaugurarea ei a avut loc in 1935 si incet, incet gradina de dezvolta din ce in ce mai frumos, asta datorita celui care avea grija de ea, Viktor Holzmann, asta pana in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cand este nevoit sa se inroleze, astfel incat gradina ramane sa-si poarte singura de grija, pana in 1946 cand o preia succesorul lui, Walther Buettner dezvoltand locul in continuare si asta pana la pensionarea lui in 1973 dupa care din lipsa de fonduri nu a mai putut fi gasit un successor.

Si pana la urma, gradina care se intinde pe un hectar a fost redeschisa publicului in 1994 si pentru ca este situata la o inaltime de 2000 m, telecabina este cel mai usor mijloc care va duce la destinatie.

Daca vreti sa stiti mai multe despre acest minunat loc aveti aici pagina oficiala uibk.ac.at/botany/alpine-garden

Si ca cercul sa poata fi considerat inchis, am luat masina J si ne-am intors la Nordkette deoarece aveam de vizitat Gradina Zoologica care este situata la cea mai inalta altitudine din Europa.

Dar despre asta data viitoare, acum insa va invit sa vedeti pozele, dar si acest filmulet care va prezinta Nordkette si drumul pana acolo youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI