Roma, Città Eterna

TIPĂREȘTE

Despre Roma s-a scris şi se va scrie în continuare, dar în acest review vă propun o altfel de plimbare. Haideţi să mergem într-o călătorie în timp, şi să facem o vizită imaginară în Roma antică, printre clădirile şi monumentele ale căror vestigii le putem vedea astăzi. Şi, pentru ca totul să fie cât mai apropiat de realitate, voi susţine descrierea cu fotografii făcute în timpul vizitei reale.

► Colosseo

De unde aş putea începe, dacă nu de la Coloseu (Colosseo), simbolul capitalei italiene? Acest imens amfiteatru, a cărui construcţie a fost realizată în numai 8 ani (72-80 d.C), prin efortul a mii de sclavi evrei se numea în realitate Amphitheatrum Flavium (în italiană, Anfiteatro Flavio), dar, se pare, numele actual provine de la faptul că în apropierea sa se afla statuia Colosso del Dio Sole.

Coloseul corespunde unui stadion din epoca modernă, pe care însă nu se disputau meciuri de fotbal, sau competiţii de atletism, ci "ludi circenses", curse de care de luptă, dar şi alte manifestări publice (evocări ale unor bătălii faimoase, drame bazate p mitologia clasică) şi, bineînţeles, luptele gladiatorilor.

Un scriitor al timpului spune că, în timpul celor o sută de zile de sărbători de la inaugurarea amfiteatrului, au fost ucise nu mai puţin de nouă mii de animale sălbatice. Evident, în lupta cu gladiatorii, sau între ele. El nu spune însă câţi gladiatori şi-au pierdut viaţa cu acest prilej.

Coloseul este de formă eliptică, având diametrul mare de 190 m, cel mic de 155 m şi înălţimea de 50 m (dimensiuni aproximative, valorile diferă în funcţie de surse). Conform unor calcule, arena putea adăposti un număr de 53.000 de spectatori.

La exterior, construcţia este compusă din trei serii de arcade, ornate cu coloane dorice, ionice, respectiv corintice iar al patrulea nivel era decorat tot în stil corintic. La extremele diametrelor mic şi mare erau intrările, din care se mai păstrează doar cea mai importantă, destinată împăratului. Acesta avea (ca şi acum, de altfel), un loc special, în "suggestum", aflat în centrul unei laturi a gradenelor. Tot aici stăteau şi senatorii, familia imperială şi membrii curţii. Fiecare categorie socială avea o zonă atribuită, cu atât mai aproape de arenă şi de suggestum, cu cât rangul acestei era mai mare.

În mod obişnuit, amfiteatrul era descoperit, dar exista şi un sistem prin care el putea fi acoperit cu o pânză, "velarium".

Imensa construcţie a suferit daune importante în timpul celor două cutremure din secolele al V-lea şi al VI-lea, după care s-a renunţat la folosirea lui în scopul iniţial, fiind transformat în cimitir, fortăreaţă şi, în final, după cutremurul din secolul al XIV-lea a folosit drept "carieră" de piatră.

Este pur şi simplu formidabil să te plimbi pe culoare, să sari din piatră în piatră prin gradene şi, la un moment dat să simţi freamătul tribunelor însetate de sânge, aşteptând ca împăratul să întindă mâna cu degetul mare în jos, semn că învingăorul îi poate curma viaţa şi chinurile celui învins. Ave Cezar, morituri te salutant!

► Foro Romano

Forul roman reprezenta centrul vieţii civile şi economice a Romei. El este traversat de Via Sacra, un fel de Stradă Mare, ce duce de la Colosseum la colina Capitoliului (una din cele şapte coline ale Romei).

Pe această stradă defilau trupele generalilor, întorşi victorioşi din lupte, purtând prada de război, în aclamaţiile cetăţenilor bucuroşi.

Plecând de la Coloseum spre Forul Roman (spre vest), în stânga se află Arco di Costantino (Arcul de triumf al lui Constantin), cel mai recent arc de triumf din Roma, datând din secolul al IV-lea d.C., în faţa căruia vedem ruinele Casei Aurite (Domo Aurea), palatul lui Nero şi ale fântânii Meta Sudans.

În continuare se intră în zona mai recentă a Forului Roman, datând din epoca imperială (extrema cealaltă datează din epoca republicană, mai veche).

În dreapta se află ruinele Templului zeiţei Venera şi al Romei (Tempio di Venere e Roma), construit de împăratul Hadrian în prima jumătate a secolului al II-lea d.C. Templul avea dimensiunea unui stadion din zilele noastre.

Mergând de-a lungul ruinelor templului, ajungem la arcul de triumf al lui Titus, ridicat cu ocazia cuceririi Ierusalimului, în 70 d.C. Trecem pe sub arc, imaginându-ne pentru o clipă că ne întoarcem victorioşi de pe câmpul de luptă şi iată-ne dintr-odată în mijlocul vestigiilor romane.

► Colina Palatino

La stânga, păstrând direcţia de mers, este situată Colle Palatino, colina romană centrală, una din cele mai vechi zone ale cetăţii romane, de cealaltă parte a căreia se află Circo Massimo.

Povestea spune că pe această colină, în peştera Lupercal, doi sugari, Romulus şi Remus, au fost găsiţi de o lupoaică ce i-a alăptat, până ce păstorul Faustulus a dat de ei, i-a adoptat şi i-a crescut, pentru ca mai târziu ei să devină întemeietorii Romei.

Situl este în prezent un mare muzeu în aer liber şi o plimbare aici ne poartă printre ruinele templului lui Jupiter, ale casei lui Tiberiu (Domus Tiberiana), dincolo de care descoperim alte vestigii: casa Liviei, soţia lui Augustus, casa lui Titus Flavius Domitianus (Domus Flavia) şi casa lui Augustus (Domus Augustana).

...

După o plimbare agreabilă, coborâm din nou în Foro Romano, printre Porticus Margaritaria, în dreapta şi Atrium Vestae (Casa Virginelor Vestale, slujitoarele zeiţei inimii şi casei, Vesta). Din clădirea de trei etaje şi 50 de încăperi s-au păstrat doar fundaţia şi un rând de statui. Alături, între Templul lui Castor şi Pollux şi Templul lui Cezar se afla Templul zeiţei Vesta, unde vestalele întreţineau focul sacru.

De partea cealaltă, dincolo de Via Sacra, se află, ceva mai bine conservată, Basilica Maxentius-Constatine, numită aşa după cei doi împăraţi care au contribuit la construcţia ei, la începutul secolului al IV-lea.

Alături se află Basilica dei Santi Cosma e Damiano, dedicată fraţilor martiri greci. La origine, a fost un templu, Templul lui Romulus, dedicat de împăratul Maxentius fiului său, Valerius Romulus, la moartea timpurie a acestuia. Starea mai bună a construcţiei este datorată mai multor restaurări, ultima în secolul al XVII-lea. Biserica este decorată cu frumoase mozaicuri bizantine realizate în secolul al VI-lea.

Continuăm pe Via Sacra, avînd în stânga şi în dreapta ruinele a două construcţii civile din epoca republicană: Basilica Julia, loc al adunărilor publice şi, respectiv Basilica Aemilia.

Mai departe, trecem pe sub arcul de triumf al lui Septimiu Sever, lăsăm în stânga vestigiile Templului lui Saturn, ale Templului lui Vespasian şi Titus şi Coloana lui Phocas şi urcăm pe lângă Basilica dei Santi Luca e Martina, o construcţie ceva mai nouă, din secolul al VII-ea. Faţă în faţă cu această biserică se află Basilica San Giuseppe dei Falegnami, o construcţie în stil baroc, din secolul al XVI-lea, sub care se găseşte închisoarea Mamertino, unde au fost încarceraţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, înaintea martiriului lor.

► Colina Capitoliului

Mai departe, pe Via di San Pietro in Carcere, urcăm pe colina Capitoliului şi ajungem în Piazza del Campidoglio, proiectată, împreună cu clădirile din jur, de Michelangelo, în prima parte a secolului al XVI-lea. În mijlocul pieţei se află statuia lui Marc Aureliu, singura statuie ecvestră din bronz care a supravieţuit din antichitate.

De jur-împrejurul pieţei se află:

- Palazzo dei Conservatori (pe latura de sud a pieţei),

- Palazzo Senatorio (pe latura de est), sediul Primăriei Romei, având la intrare o scară cu rampă dublă, proiectată de Michelangelo şi la baza acesteia o fântână străjuită de o parte şi de alta de statuile a doi giganţi.

- Palazzo Nuovo (pe latura de nord), construit în prima jumătate a secolului al XVI-lea; faţada este o copie în oglindă a faţadei proiectate de Michelangelo pentru Palazzo dei Conservatori.

Pe latura liberă, dinspre vest, a pieţei Campidoglio coboarâm spre baza dealului pe Cordonata, o stradă în trepte, proiectată tot de Micheangelo, flancată de statuile din marmură ale lui Castor şi Polux, în partea de sus şi cele ale leilor egipteni, din bazalt negru, la bază.

Facem la dreapta şi ajungem în faţa unei construcţii monumentale.

► Monumento Nazionale a Vittorio Emanuele II (Vittoriano)

Monumentul este ridicat în onoarea primului rege al Italiei unite şi este realizat în întregime din marmură albă. Are forma unui arc larg, este decorat cu coloane corintice şi deasupra, la extremităţi, poartă două statui ale zeiţei Victoria, în cvadriga de luptă. În faţa monumentului se ridică imensa statuie ecvestră a regelui Victor Emmanuel, la baza căreia se află Monumentul soldatului necunoscut, cu flacăra eternă, la care fac de strajă doi soldaţi. Monumentul adăposteşte mormântul unui soldat neidentificat, mort în primul război mondial.

Traversăm Piazza Venezia şi, de partea cealaltă a Monumentului ajungem în Foro di Traiano

► Foro di Traiano

Partea cea mai nordică a Forului Roman, Forul lui Traian a fost inaugurat în 112 d.C. şi avea dimensiunile de 300x180 m. Dinspre nord-vest, intrarea se făcea printr-o poartă monumentală, în faţa căreia se înălţa coloana lui Traian, între cele două biblioteci, greacă şi romană, în care se găseau arhiva privată a împăratului, o colecţie de decrete şi alte scrieri mai vechi. Dincolo de coloană se afla Basilica Ulpia, o clădire civilă, dedicată unor activităţi de justiţie şi comerţ. De cealaltă parte a clădirii se deschidea piaţa, având în mijlocul ei statuia ecvestră a lui Traian. Intrarea în piaţă se făcea dinspre sud-est (probabil) prin Arcul de triumf al lui Traian. Spun probabil, pentru că nu se cunoaşte locaţia sa exactă, poate că nici nu a fost construit, pentru că nu s-au găsit niciun fel de urme arheologice. El este însă reprezentat pe monede romane ale epocii şi, mai mult, există şi un decret al Senatului Roman cu privire la aprobarea construcţiei sale.

La limita de est a Forului Traian se afla Piaţa lui Traian (Mercati di Traiano), un fel de mall al epocii, construit între anii 100-110 de către cine altul, decât Apollodor din Damasc. Iată deci, că plimbarea noastră se termină bine. Hai la un shopping.

Încheiem aici plimbarea noastră prin Roma antică. A fost o plimbare plăcută, nu?

Am terminat? Nu, încă nu. Ştiu, veţi spune: cum, despre columna lui Traian nimic? Aveţi dreptate. Ne leagă prea multe lucruri de ea, pentru a trece peste subiect fără a spune câte ceva...

Date tehnice: Înălţimea coloanei este de aproximativ 40 m fără statuie. Este plasată pe un piedestal cubic şi este realizată din 17 cilindri de marmură de Carrara, îmbinaţi perfect. La vârf se găseşte un balcon, unde se afla statuia din aur a lui Traian, dispărută între timp şi înlocuită cu alta (dar nu din aur), a Sfântului Petru. În balcon se poate ajunge pe o scară spirală din interiorul coloanei.

Columna lui Traian este ca un lung papirus pe care-l desfăşori pentru a citi o poveste scrisă pe el. Papirusul este alcătuit din cele 124 de basoreliefuri, iar povestea este spusă ca într-un roman-foileton, având ca subiect cucerirea Daciei de către romani. Şi, ca un scenariu de Oscar şi povestea noastră este pigmentată cu tot felul de momente critice, suspens, acţiune, multă acţiune şi, fireşte, un happy-end (asta dacă credeţi că formarea poporului român este vreo fericire...). Pe generic, în rolurile principale, îi găsim pe Traian şi Decebal, alături de vreo 2500 de alte personaje.

Gata, de data asta am terminat cu adevărat, dar să ştiţi că povestea pe care v-am spus-o este doar un episod. Dacă ajungeţi la Roma, puteţi vedea cu ochii voştri şi alte episoade ale poveştii, la fel de interesante şi captivante, precum acesta. Mă rog, aşa sper eu, că a fost interesant şi captivant, voi decideţi.

---

VIZUALIZĂRI: 3822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI