Roma, un oraş încărcat de istorie.

TIPĂREȘTE

Al doilea oraş pe care l-am vizitat în Italia după Veneţia, a fost Roma, Cetatea Eternă de care ne leagă evenimentele istorice din timpul lui Traian şi Decebal. Am să încep cu transportul de pe aeroportul Fiumicino, chiar dacă pe paginile internetului se fac zeci de referiri la acest subiect.

După multe cercetări la faţa locului, am ajuns la concluzia că cel mai comod şi totodată printre cele mai ieftine mijloace de transport din aeroport în oraş, este autobuzul.

Din terminalele aeroportului, pleacă autobuzele low cost Cotral şi Terravision, în diferite puncte ale oraşului, iar biletul (4-6 euro functie de sezon, sau nu ştiu ce considerente) se poate lua atât de la chioşcul de tutun, de la ieşirea din aeroport, cât şi de la şofer.

Toate celelalte mijloace de transport sunt mai scumpe, mai puţin "ingineria" cu trenul (cumperi 2 bilete, unul până la Parco Leonardo, cel de al doilea de la Leonardo la Ostiense, coborâre, schimbare tren, compostare, bla, bla, bla). O modalitate anevoioasă, cu pierdere de timp pe care nu o recomand.

Încurcat de atâtea "sfaturi" de pe net, supărat că n-am găsit tutungeria să-mi cumpăr bilet şi în criză de timp, eu am ajuns în oraş cu trenul.

Din aeroport (aproape de iesire), am urcat la pasarela ce duce la staţia de tren, am luat bilet până în staţia de metrou Piramide, (7sau 8 euro) şi de aici, cu un bilet de 1 euro, am luat metroul până în gara principală a oraşului, Roma Termini, locul de unde te poţi deplasa în toate punctele oraşului.

M-am cazat foarte repede, hotelul fiind amplasat foarte aproape, în partea dreaptă a gării, pe strada Via Gioberti. Lăsând la o parte nemuţumirea provocată de condiţiile găsite la acest hotel (am mai avut o asemenea surpriză neplăcută şi la Paris), am ieşit în zona hotelului, să fac un tur de orizont şi să servesc ceva la o terasă.

Am luat la pas străzile din zonă, am reperat unele magazine, terase, restaurante, am remarcat numeroasele tarabe cu tot felul de marfuri ieftine şi kitsch-uri, aşa cum sunt şi pe la noi.

Am mai remarcat mizeria de pe străzi şi m-am convis de faptul, ca în special motocicliştii, nu au nici o treabă cu acordarea de prioritate pietonilor, la trecerea pe zebră (lucru constatat şi de alţi useri AFA, care au fost la Roma).

Am vizitat Piazza dei Cinquecento şi gara centrală, unde am fost impresionat de multitudinea de magazine, restaurante şi fast food-uri aflate aici.

A doua zi, mi-am propus vizitarea pe jos a centrului turistic, plecând de pe strada Gioberti.

În toate cazurile când vizitez oraşele mari, îmi fac o"schemă" a mea de vizitare, care mă ajută să cuprind multe şi într-un timp scurt.

În prima sau a doua zi (depinde de timp şi de mărimea oraşului), vizitez pe jos partea centrală a oraşului, iar în celelalte zile cumpăr abonament şi cu metroul, autobuzul sau tramvaiul, vizitez celelalte puncte mai îndepărtate de centru.

Plecând de la hotel, în capătul străzii Gioberto (şi la cca 300 de metri de gară), se află una din cele patru mari biserici patriarhale din Roma ,Basilica Santa Maria Maggiore, o bijuterie arhitecturală plină de frumuseţe.

Construită în timpul papei Sixtus al III-lea, are o multitudine de stiluri arhitectonice, coloane ornate cu bronz şi frumoase mozaicuri. Se spune că tavanul construit în stil renascentist, a fost decorat cu aur adus de Columb, din provinciile pe care el le-a descoperit în Lumea Nouă.

Plecând de la basilică spre centrul turistic, am deviat fără să vreau de la traseul stabilit şi am ajuns la Basilica San Giorgio în Laterano (iniţial hotărâsem să vin aici cu metroul). Este prima din cele patru biserici patriarhale din Roma şi locul unde Papa ţine unele slujbe.

Istoria acestei frumoase biserici, este una impresionantă şi este legată de împăratul Constantin, care a tolerat biserica în stat prin actul de libertate creştină, edictul de la Milan, punând astfel capăt şi persecuţiilor asupra creştinilor, făcute de predecesorii săi.

Papii Romei au locuit în Palatul Lateran alăturat basilicii, până când Clement al V-lea, a mutat sediul în Avignon Franţa, iar la revenire sediul s-a stabilit la Vatican. De altfel primii şase papi sunt înmormântaţi aici, iar restul la Vatican.

Am continuat traseul spre centrul istoric şi dupa vreo 500 de metri, am ajuns într-un frumos parc cu un nume ciudat, Parco del Colle Oppio.

Situat pe un deal, în locul băilor lui Traian, parcul este folosit ca grădină, are multe alei presărate cu flori, arbori exotici şi multe băncuţe pentru odihnă. Din câte am aflat însă, aici e şi raiul persoanelor dubioase şi nu este indicat să-l frecventezi, mai ales după lăsarea întunericului.

De pe una din aleele parcului, am ajuns dupa cca 200 de metri, la cel mai celebru, cel mai cunoscut şi cel mai vizitat amfiteatru antic, Coloseum , despre care s-a scris atât de multe.

Prin partea de est a amfiteatrului, am luat-o pe lângă Arcul lui Constantin, ridicat ca semn al victoriei împotriva rivalului său Maxenţiu, apoi am urcat pe una din colinele Romei (cea mai cunoscută) Dealul Palatin. Se crede că aici i-a găsit lupoaica pe Romus şi Remulus şi că de aici a început ascensiunea Imperiului Roman.

După ce am coborât de pe colină, am trecut şi pe la Arcul lui Titus, ridicat în amintirea victoriei din anul 70 d. Hr., asupra evreilor din Palestina, care a culminat cu jefuirea şi distrugerea celui de al doilea Templu.

Am coborât dealul şi pe lângă amfiteatru, am intrat pe celebrul bulevard construit din ordinul lui Mussolini, Via dei Fiori Imperiali.

Un bulevard impunător, care are 4 benzi de circulaţie, dar şi amenajări pietonale pline de turişti. Aici am văzut şi carabinierii în acţiune, care legitimau tarabagii sau vânzătorii ambulanţi de pe trotuare.

În partea stângă a bulevardului, se află Forumul Roman (cu intrare pe la Arcul lui Titus), iar un pic mai departe pe stânga Forumul lui Traian, unde se află şi Columna lui Traian, ridicată ca semn de cinstire a victoriilor împăratului, asupra regelui dac Decebal.

Nu am reuşit să descifrez mai nimic de pe columnă, cu privire la acele lupte şi la Dacia noastră. Îmi închipuiam Columna cu un diametru mai mare şi mai accesibilă pentru vizitare.

Peste drum de Columnă se află o biserică frumoasă, cu o cupolă înaltă, Santa Maria di Loreto, iar lângă ea alta aproape la fel Santissimo Nome di Maria.

Eu am intrat in fugă doar în prima şi mi-a plăcut foarte mult. În interior sunt mai multe altare, capele circulare mozaicate şi câteva statuiete cu îngeri.

În partea cealaltă a bulvardului, în Piazza Veneţia, se află o constructie megalitică, care se vede din multe puncte ale oraşului, Monumentul Victor Emmanuel II.

În interiorul monumentului există un muzeu, iar accesul se face din Piazza Veneţia, urcand pe nişte trepte mari şi trecând pe lângă doi ostaşi care fac de gardă.

De remarcat că aici am găsit apă şi o toaletă (destul de rare în Roma).

Luând-o prin stânga mausoleului, tot din Piazza Veneţia, urcăm pe o altă colină a vechii Rome (cea mai mică), Colina Campidoglio. În capătul scărilor străjuiesc de o parte şi de alta statuile lui Castor şi Polux, iar în faţă avem Piazza Campodoglio, construită după un proiect a lui Michelangelo.

În mijlocul pieţii, tronează statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius, iar pe lateralele pieţii, sunt cele două muzee, respectiv Palazzo Nuova în stânga şiPalazzo Conservatori în dreapta. În faţă avem Palazzo Sanatorio, numit aşa pentru că aici era senatul Romei.

Tot aici s-a născut şi legenda cu gâştele, care au salvat Capitoliul.

Mai departe pe Via del Corso, apoi dupa aproximativ 700 de metri în stânga, se află un alt obiectiv foarte cunoscut şi vizitat de milioane de turişti anual din toată lumea, Fontana de Trevi. Impresionează frumuseţea grupului statuar, în centrul căruia se află zeul Neptun, dar şi arhitectura construcţiilor din zonă.

O tradiţie pe care am întâlnit-o în multe alte locuri şi am întâlnit-o şi aici, este cea cu aruncatul banilor în apă şi îndeplinirea unor dorinţe. S-au şi făcut unele calcule, referitoare la suma de euroi, care se strânge aici intr-o anumita perioadă. Unii au dat ca cifră 3000 de euro pe zi, alţii 10000 euro pe săptămâna.

După ce m-am conformat tradiţiei, am luat-o prin dreapta fântânii şi pe nişte straduţe laterale, am ajuns în spatele basilicii Santa Maria Magiore şi apoi la hotel.

Pâna la urmă Roma nu este chiar atât de mare :))))) Am calculat cu aproximaţie distanţa parcursă între orele 7-18 (cu pauze de maxim 5 minute, plus 1/2 oră pentru masă) şi mi-au ieşit 14 km.

Seara am mai încercat să mai sondez ceva pe laptop, despre următoarele trasee, dar n-am reuşit mare lucru. Eram rupt de oboseală şi m-am culcat mai devreme ca de obicei.

A doua zi am mers în gara Termini, mi-am luat abonament de o zi, am mers cu metroul pe linia A până în staţia Cipru şi prima vizită am făcut-o la Vatican, unde am vizitat Piaţa Sfântu Petru şi Basilica Sfântul Petru. Un loc unde m-am simţit atat de mic şi neînsemnat.Şi nu doar datorită impresionantelor construcţii, întâlnite aici.

De aici în dreapta, pe o străduţă cu multe restaurante şi terase (cam multe după părerea mea, pentru o locaţie creştină cum e Vaticanul), am ajuns la Castelul San Angelo.

Situată pe malul drept al Tibrului, această clădire impunătoare, de formă circulară, a fost iniţial un mausoleu al împăratului Hadrian. De-a lungul timpului a fost fortăreaţă, reşedinţă papală sau închisoare, iar astăzi este un muzeu, vizitat de turişti din toată lumea.

După ce am străbătut un pod extraordinar de frumos, cu multe statui montate pe balustrade, am ajuns pe malul stâng, apoi pe alte străduţe am ajuns la o celebra şi poate cea mai frumoasă piaţă din Roma, Piazza Navona.

Construită pe un fost stadion, piaţa are trei fântâni frumoase, din care cea mai mare este fântâna celor patru râuri (Fontana dei Quatro Fumi.

O altă atracţie a pieţei este Basilica Sant'Agnese în Angone, aflată chiar în stânga fântânii celor patru râuri. Piaţa este destul de animată, în jurul ei sunt multe restaurante, cafenele şi cluburi de noapte.

Cu un autobuz luat de lângă piaţa Navona, am ajuns în gara Termini, iar de aici cu metroul pe linia B, am coborât în Circo Massimo, pentru a vizita ruinele fostului stadion destinat curselor de cai. I se spunea maxim, deorece putea adăposti cca 1/4 din populaţia Romei.

Astăzi în ruină, locaţia încă mai este folosită pentru desfăşurarea unor evenimente mari: concerte în aer liber, adunări cu ocazia alegerilor sau a manifestaţiilor de bucurie, ca urmare a unor mari victorii sportive.

Pe lângă Circo Massimo, am urcat pe şoseaua cu acelaşi nume, până la Mausoleul Mazzini, ridicat în memoria lui Giuseppe Mazzini, un revoluţionar şi patriot italian, care alături de Garibaldi, Victor Emmanuel II şi Camillo Cavour sunt consideraţi "parinţii patriei".

Din spatele Mausoleului, am intrat printr-o poartă de fier şi am urcat pe o uliţă pietonală, singura cale de acces spre Basilica Santa Sabina, din acest loc. Înainte de basilică în dreapta, am vizitat o stradă antică, străjuită de de ziduri de piatră, apoi un frumos parc cu portocali de ornament.

La marginea parcului spre râul Tibru, de pe un zid de piatră, se poate vedea Roma într-o formă panoramică. Se disting foarte bine, Mausoleul Victor Emmanuel II şi Basilica Sfântu Petru.

Lângă parc se află cea mai veche basilică romană, care şi-a păstrat planul şi arhitectura arhitecturală, Basilica Santa Sabina.

Este o basilică simplă, dreptunghiulară, fără prea multe decoraţiuni, iar naosul este format din multe arcade şi coloane din marmură. Lăngă basilică era şi o mănăstire dominicană, pe care nu am vizitat-o.

Când am ieşit din basilică, am observat un rând mare de oameni, lângă gardul bisericii. Cum nu am îndraznit să mă interesez despre ce este vorba, m-am aşezat şi eu la rând.

Aşa am avut ocazia ca printr-un orificiu făcut în zid, să văd ca într-un tunel, doar imaginea basilicii de la Vatican. Imaginea era ajutată şi de aranjamentul aleii din spatele gardului, astfel încât efectul să fie unul de senzaţie.

După această vizită, am coborât de pe colina pe alt traseu, pe nişte straduţe foarte frumoase, am luat metroul şi din nou la Termini, unde am schimbat cu linia A, spre Piazza Spaniei.

Am urcat pe Treptele Spaniei, m-am aşezat şi eu ca toată lumea, am făcut poze, după care am luat-o în dreapta, pe via Ludovisi să vizitez Cimitirul Capucinilor, despre care auzisem că toate ornamentele sunt făcute din oase umane.

Am ajuns până aproape de obiectiv, m-am învârtit în jurul lui ceva timp (însoţit şi de un un polonez care căuta acelaşi obiectiv), după care am abandonat căutarea. Abia acasă am văzut cât de aproape am fost de Via Veneto, strada unde se află cimitirul.

Pe jos apoi, am ajuns in Piazza del Popolo, am urcat întâi dealul să vizitez faimoasele grădini Borghese, dupa care am coborât în piaţa, unde am fost întâmpinat cu un neaoş"Trandafir de la Moldova", semn că ai noştri sunt prin preajmă. M-am învârtit un pic prin piaţă, după care am intrat să vizitez Bazilica di Santa Maria del Popolo, aflată chiar la intrarea în piaţă.

Am mers dupa aceea la hotel, am luat ceva mai gros ca îmbrăcăminte (fiind în luna martie începuse să mă "strângă"un pic tricoul) şi m-am întors în Piata Spaniei, să admir câteva obiective şi noaptea. De data aceasta nu am mai fost presat de timp şi mi-am făcut un program de voie.

Cam atât am putut vizita la Roma, într-un tempo zic eu, destul de susţinut. Mai erau multe de vizitat şi nădăjduiesc să mă întorc, pentru că am aruncat bani în Fontana Trevi.

Tradiţia spune că cine aruncă bani în fântână, va reveni cu siguranţă la Roma.

---

VIZUALIZĂRI: 3700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI