Türk kahvesi la Iznik

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Vacanța în zona Bursa, BURSA" (deja existentă pe sait)

@adrianbogdan:

cred ca as fi spus la fel ca tine ca tare frumos mai arata in poze. Cat despre felul in care este servita cafeaua nu mia vorbesc, merita sa o savurezi pe indelete, sa te bucuri de absolut tot.

Cat despre

cred ca asa as fi fost tentata si eu, ca daca socotim obisnuitul 10%, suma este modesta, si ar fi meritat mai mult.

Minunat, sa va fie de bine, votat cu mare drag.

Acesta a fost motivul pentru care Bogdan a lasat dublu. Chiat am trecut în caseta cu pret, 20 lei pentru ca pe aici a fost consumația cu totul.

Nu vreau să mă gandesc căt costa o cafeluță prin Roma sau Paris sau pe undeva prin zone istorice oriunde în Europa.

Multumesc pentru vizită și vot!

@adrianbogdan:

Hai să vă fie de bine!

Mi-ai făcut mare poftă de o cafea turcească autentică

Mi-a plăcut modul "regulamentar" de servire a cafeluţei, alături de un pahar cu apă rece şi de rahat turcesc.

Şi modul tradiţional de preparare a cafelei la nisip este de apreciat. Deşi îmi petrec de mulţi ani vacanţele în Turcia, totuşi locurile în care am găsit şi savurat cafea la nisip sunt puţine, sub zece.

Turcii sunt însă inventivi şi practici, astfel că au găsit o soluţie de compromis foarte eficientă: acele aparate electrice pentru prepararea cafelei turceşti, iar rezultatul este foarte bun şi foarte aproape de "original".

Mi-am cumpărat şi eu un astfel de aparat în urmă cu vreo doi ani, îl folosesc doar cu cafea turcească adusă din Turcia când mi se face dor de această ţară şi, dacă tot mi-ai făcut poftă aşa de dimineaţă, mă duc să-mi fac o cafeluţă

@nicole33: Eram precisa , de reactia ta

. Cred ca pentru amatorii... pardon, profesionistii de cafea, acest mod reprezinta un adevarat ritual. In urma cu multi ani pe vremea lui Ceasca, eram in Neptun cu niste prieteni din Belgia (niste pensionari care veneau in Romania la tratament) si ne intalneam zilnic cu ei la o cafea turceasca intr-un locsor unde numai asta se servea, si era o placere sa ma uit cum puneau ibricul in nisip, cum se face cafeaua si sa vad spuma cum se ridica din ibric (cand eram mica eu eram responsabila cu facutul cafelei pentru parinti).

Din pacate nu prea sunt bautoare de cafea, la mine este mai degraba un moft, dar acest articol mi-a starnit o oarecare pofta si imi dau seama ce a fost pentru tine, asa ca sper ca ti-ai savurat in tihna cafeaua, mai ales ca vremea e buna doar de asa ceva. Sa iti fie de bine.

Aroma cafelei turceşti a ajuns pâna la mine! Sunt convinsă că a fost foarte bună dar, mai mult decât gustul pe care-l cunosc, modul de prezentare m-a dat gata!

Am povestit despre restaurantul turcesc Green Grill de pe strada Tirul cu Porumbei din Sinaia. Acolo am băut o cafea turcească excelentă dar servită banal, la fel ca o cafea espresso din orice local din lumea asta mare. Eu speram la o prezentare ca într-o veritabilă cafenea turcească dar n-a fost să fie!

Am rămas cu gândul la cafeneaua turcească de lângă moscheea Djumaya din Plovdiv, unul dintre cele mai mari şi mai vechi lăcaşe de cult musulmane din afara Turciei. Acolo ni s-a servit o cafea turcească "ca la carte", în ceşcuţă mică de porţelan fin cu desene colorate, acoperită cu capac din metal filigranat, însoţită de apă rece şi rahat.

Să aveţi o primăvară frumoasă, cu bucurii şi plimbări pe gustul vostru!

@mishu:

Puteam eu să nu reacţionez la aşa provocare şi ispită, totodată?

Chiar este un adevărat ritual, începând cu prepararea şi continuând cu savurarea

Locşorul ăsta din Neptun cred că l-am ratat. Însă îmi amintesc de cafeaua turcească băută undeva pe plaja Modern din Constanţa şi de corăbioarele mâncate tot acolo prin 85-86. Ritualul era corect, însă cafeaua nu garantez că era naturală, dar tot bună era.

Eu nu aveam răbdare, nici acum nu am prea multă , şi mi se părea că durează tare mult până fierbe cafeaua la nisip. Şi în Turcia eram nerăbdătoare şi verificam să nu dea ăla altcuiva cafeaua mea, aşa peste rând, dar omul era corect.

Da, mi-am savurat cafeaua cu mare plăcere, având la dispoziţie toate cele necesare. Din păcate, nu acelaşi lucru se întâmplă când citesc articolele tale şi ale altor colegi despre restaurante, cu chestii complicate şi la ore nepotrivite. Atunci să vezi chin...

@Floria:

Mai ceva ca în reclama aia cu Alintaroma

Şi eu am fost plăcut surprinsă de modul de prezentare, cu toate cele necesare.

Când voi ajunge la Green Grill şi voi ajunge pentru că este mult mai aproape decât Iznik-ul , eu aş cere din start o cafea turcească servită aşa cum trebuie. La rahat pot să renunţ, dacă tot am rărit-o cu dulcegăriile, dar atât.

Și eu, și eu, despre cafeaua turcească.

Doar mie îmi place cafeaua turcească, așa că, nu mi-am luat aparatul. Încă. La ultimul drum era cât p-aci, dar am plecat tot fără el. Soțul, în schimb, este înnebunit după ceaiul turcesc și face broaște în burtă de câte ori se oprește să bea.

Am întrebat de multe ori cum prepară cafeaua aia, acasă la ei, dacă nu ai nisip și nici aparat, cum fac cei care o fac la aragaz. Câțiva au dat din umeri, alții mi-au spus că este un secret... dar la ultimul drum un tip mi-a spus că se pune ibricul cu apa și zahărul pe foc și după ce se încălzește apa puțin se dă la o parte, se pune cafeaua și se amestecă de multe ori, cu viteză. Apoi se pune ibricul înapoi pe cel mai mic foc posibil și se lasă până începe să se umfle, nu să fiarbă. Se pune imediat în ceașcă și are caimacul acela mult. Chiar și gustul aduce destul de mult. Poate voi știați dar eu nu am știut până anul trecut. Acuma, numai așa o prepar (acasă beau doar Mehmet Efendi pe care mi-o aduc de la ei), în ibric adus tot de la ei. Doar cu gustul acela prea dulce nu mă împac. Binențeles că fiecare o bea cum îi place, dar același tip mi-a spus că ori bei cafeaua turcească dulce, ori n-o mai bei.

@Aurici:

Da, ştiam, dar nu pentru că mi-ar fi spus cineva, ci pentru că am tras cu ochiul în repetate rânduri .

Şi eu la fel şi doar adusă din Turcia, deoarece acelaşi ambalaj conţine o cafea diferită (mai proastă) în supermarketurile din România şi costă şi mai mult . O dovadă clară a "dublului standard" .

Da şi nu. Chestia cu zahărul este discutabilă. Tipului îi plăcea cafeaua dulce, bănuiesc. Singura regulă este că dacă o vrei dulce, pui de la început zahărul la fiert, nu după ce este gata făcută.

Şi turcii sunt diferiţi şi au gusturi diferite chiar şi în materie de cafea turcească. Eu beau cafeaua complet fără zahăr şi, pentru a nu avea surprize, am învăţat de mulţi ani să cer clar asta, adică "SADE", nimeni nu se miră şi primesc mereu exact ce doresc.

@nicole33: Aaaa, cred că sunt prea leneșă ca să trag cu ochiul, nici nu m-am gândit. Mie trebuie să îmi spună cineva cu subiect și predicat, că, dacă ar trebui să "fur" aș avea tot felul de dileme. Nu-i de mirare că sunt praf la improvizat în bucătărie.

Mehmet Efendi de la mama ei, da, n-am luat niciodată de aici. Este plăcerea mea cea mai mare să mă duc la ieșirea din bazarul de mirodenii (spre Galata), unde se vinde vărsată și miroase în toată zona de nu se poate. Zici că sunt aurolac, stau rezemată și miros.

Și eu am primit cafeaua de mai multe ori cu zahărul alături sau am fost întrebată, dacă mai dulce sau mai puțin dulce, dar așa mi-a zis tipul acela, că ar trebui dulce. Oricum, nu știu cum bei cafeaua fără zahăr.

@Aurici:

Leneşă sunt şi eu, dar curiozitatea a fost mereu mare. Trebuia să văd eu ce şi cum şi am înţeles repede.

Şi eu îmi aduc din Turcia, dar în 2019, după muuulţi ani, nu am ajuns şi am epuizat rezervele strategice. Am luat din Auchan, arăta fix la fel, doar gustul era altul, spre marea mea dezamăgire. Apoi am rugat pe cineva să-mi aducă la întoarcerea din vacanţă şi m-am liniştit.

Din bazarul de mirodenii mi-am cumpărat ibricele în urmă cu mulţi ani, dar aparatul ăsta electric face minuni şi te scapă de "accidente".

Cafeaua turcească, cafeaua la ibric sau la filtru le-am băut simple de când mă ştiu. În ultimii ani beau mai mult espresso şi simt nevoia să adaug puţin lapte. Zahăr sau miere nu pun niciodată, pentru că îi schimbă gustul şi nu mai ştiu ce beau, tot aşa cum nu pun apă în vin . La ceaiul turcesc mai pun uneori foarte puţin zahăr atunci când îl fac mai concentrat decât se obişnuieşte.