Mia Venezia...

TIPĂREȘTE

Wow! ăsta a fost primul cuvânt după primul articol. Cred că l-am și transmis unuia dintre ce care au scris ecouri. Acum trebuie să mă ridic la înălțimea așteptărilor. Așa că, să-mi adun talentul de povestitor și umorul de olteancă și să vă fac să iubiți ca noi călătoriile. Cineva scria că se ferește de Italia (ceva cu “ indienii ”de la Roma), păi ce avem noi cu ei? Ăștia sunt peste tot ca și Coca Cola, ce nu i-ați văzut la Bruxelles, la Paris, pe plajă în Halkidiki, i-am văzit chiar și la Dubrovnik. Într-un singur loc nu le-am zâmbit deși nu sunt foarte sigură … la Karlovy Vary binecunoscuta stațiune exclusivistă a cehilor - sora geamănă a Băilor Herculane unde era plin de ruși. Secretul este să nu-i iei în calcul.

Când planifici un concediu, cu atâtea informații în jur, ce pui în balanță? La noi atârnă greu destinația care trebuie să fie musai una nouă, mâncarea bună și obiectivele turistice. Cum alegem? Simplu: eu sunt cinefilă și mor de drag să calc prin locurile văzute în filme, soțul meu e pasionat de istorie, iar Vlad, puștiul nostru, de istorie și de geografie, toți trei suntem pofticioși și adorăm emisiunile culinare, mai ales cele dedicate mâncărurilor stradale (street-food). Ce poate fi mai bun decât un sandviș uriaș mâncat jos, pe bordură, lângă o celebră catedrală, un cornet de hamsii admirând Bosforul sau cevapcici (un fel de mici) lângă zidurile ciuruite de gloanțe în Sarajevo. Dacă pleci cu toate astea în minte vă asigur că nu vezi nici un indian sau dacă îl observi ești convins că face parte din filmul tău.

Ei și acum să recunoaștem că Italia are toate ingredientele de mai sus. Câte filme nu ați văzut turnate în dealurile Toscanei sau la Roma, sau la Verona, sau la Milano, mâncare stradală la orice pas iar obiective turistice despre care am învățat la școală cât cuprinde.

Din fiecare concediu trebuie să înveți câte ceva. Și mie mi-au plăcut Florența și Veneția mai mult decât Roma, dar pentru că la Roma am și vrut parcă să bifăm tot în 4 zile. Bineînțeles că nu ne-a ieșit. Anul următor take it easy, adică am luat-o mai ușor. A fost binevenit sfatul celor care spun că degeaba vezi toate muzeele dacă nu ai ascultat “ sunetul ”: al cafelei băută pe îndelete, al paharului de Prosecco cu Ponte Vecchio în față, al semnelor ciudate din Piața San Pietro despre care ai citit prin niște cărți, al lemnului șlefuit de bătrânul Gepetto pentru a-l însufleți pe Pinocchio.

Și acum că tot am ajuns la Pinocchio, știați că micuța păpușă pe care o vedeți pe tarabele venețiene printre măști este un fel de urmaș al celebrului “ MIC MINCINOS ”? Bătrânul Pinocchio s-a născut tot în Toscana, dar la vreo 30 de km de orașul Lucca, de unde este tatăl său, Carlo Collodi.

La Veneția îl găsiți pe urmașul lui Pinocchio creat de Roberto Collusi – un sculptor, profesor de arte, fascinat de păpușa de lemn care a rescris oarecum povestea. Se spune că a modernizat-o un pic și a adus-o mai aproape de copiii zilelor noastre, iar cartea sa a depășit în vânzări vechiul volum.

Așadar, Veneția! Să vă spun cum a fost întâlnirea noastră cu orașul ce avea să ne rămână lipit de inimioare și pe care îl sorbim acum din toate filmele, din toate cărțile, din toate știrile.

Așa cum v-am povestit, ca în fiecare an l-am pregătit pe GeRY (mașina noastră) și la mijlocul lui august, la 5 dimineața, am pornit în primul nostru concediu petrecut singuri, doar noi trei, cu obiectivul clar de a o sărbători pe subsemnata si de-ai face aniversarea de 40 de ani – the best of. Deși de obicei suntem cuminți și chiar și în drum spre apropiata Grecie traseul este foarte bine împărțit, cu nopți de odihnă pe parcurs, de data aceasta am zis clar, seara trebuie să ajungem în orașul gondolelor.

DRUMUL

Am trecut vama pe la Porțile de Fier. Traseul e un pic mai greuț până la Beograd, de acolo autostradă și drum întins. Câțiva dinari la sârbi (sau euro), alți câțiva la croați (nu mai mult de 7 euro sau cateva mii de kuna). Am prins o coadă ceva mai mare la granița dintre Croația și Slovenia, am luat pauzele de rigoare în care am înfulecat celebrele șnițele și crochete de cașcaval despre care copilul nostru spune că nicăieri nu sunt mai bune decât pe marginea drumului la măsuțele de popas și am oftat văzând ce înseamnă autostrăzile adevărate, dar și ordinea și curățenia duse până aproape de obsesie în localitățile Sloveniei.

Aici din start scoți din buzunar primii 15 euro dint-un foc – rovigneta pe 7 zile. Trebuie să lipești obligatoriu pe parbriz altfel amenda e usturătoare. Nasol, la întoarcere mai aveam să mai dăm încă 15 euro deoarece nu ne încadram în săptămâna acoperită de bulina de pe geam. Dacă ți se pare prea scump, uită-te în jurul tău și o să înțelegi că banii ajung acolo unde trebuie. Localitățile slovene zici că-s desenate, ogoarele sunt cultivate la linie și compas, iar drumurile rurale parcă-s măturate (nicio urmă de noroi, de balegă, de paie, de…). Cam 150 de euro ne-a costat benzina și toate taxele până în vârful feliei de Toscana pe care noi o pusesem la copt de prin februarie.

Așadar, După aproape 13 ore, pe care nici nu le-am simțit, am ajuns la Veneția. L-am parcat pe GeRY într-una din faimoasele PARCHEGGIO, am luat carteluța cu care urma să plătim a doua zi și am plecat către hotel pe jos. Era destul de departe, dar nu ne mai păsa, nu vedeam în fața ochilor decât frumusețea mării albastre și micuțele vaporetto care brăzdau canalul, niște vase de croazieră imense și un puternic miros de sare, apă și VARĂ. Da, da, ați citit bine pentru noi acesta e mirosul verii, luna august e luna zilei mele de naștere care an de an a fost sărbătorită pe alte meleaguri, tărâmuri cu mare de fiecare dată pentru că “ În august, iubirile au gust de vin și de-nghețate, …... În august miroase-a scoici, a dragoste și-a mare… ”

Am avut nenumărați prieteni care ne-au povestit că Veneția miroase urât, a baltă, a mucegai, a vechi, a …. nu mai știu ce, că nu ne recomandă să ne cazăm în Lagună pentru că totul e de pe vremea lui Pazvante și că, și că, și că …... V-am spus că am fost pe cont propriu și că am luat în seama doar ce am găsit pe AFA la oamenii frumoși care scriau cu pasiune despre călătoria lor. Așa că am ales pentru prima dată la recomandarea unui membru AFA o cameră triplă cu baie comună la un hotel mic lângă gara din Veneția și aproape de toate plecările vaporașului.

HOTEL DOLOMITI camera tripla cu baie comuna 90 de euro

Camera mare, curată, saltelele bestiale (le-am fi luat acasă) și o serie de prosoape extrem de interesante, ca pe vremea marchizelor, o pânză foarte fină cu o super putere de absorbție.

Hotelul a fost exact cum membrul AFA scria vezi impresii: liniștit, baia deși comună era foarte curată, dușul la fel, iar în cameră oricum existau o chiuvetă deci spălatul pe mâini sau pe dinți le aveai la îndemână.

Frumos ne-a convins tipa de pe AFA scriind cu o tonă de sinceritate cum studenți fiind am împărțit 4 ani de zile toaleta și dușul, nu tocmai curate și bine dotate, cu alți studenți, așa că de ce n-am accepta o noapte o baie comună. Mare vorbă, mare adevăr …. așa că VOTAT, stăm o noapte la DOLOMITI.

Ne-am cazat, ne-am răcorit puțin și am luat-o la pas. A doua zi plecam către Florența așa că am vrut să profităm din plin. Veneția e de vis. Ți-o imaginezi, o vezi în filme, citești despre ea și despre ale ei măști și carnavaluri, dar nu poate fi descrisă în cuvinte, exact așa : TREBUIE VĂZUTĂ, IUBITĂ ȘI APOI POVESTITĂ. E magică, e altceva, altcumva. M-a fascinat mirosul și mi-a plăcut. Un amestec de aromă de blat de pizza proaspăt copt, cu iz de oregano și roșii coapte și cu parfum de apă de mare. Era aglomerat, în piață erau concerte în aer liber, se făceau selfie-uri la greu, vasele de croazieră plecau și veneau, era… … ca într-un oraș super turistic. Trebuie să fii “ ciudat ” să vrei să te plimbi, în august, singur în Veneția. Și totuși noi am făcut-o după ora 20 când așa cum vă spuneam cei care nu cazare în Lagună se retrag. Am mers cu mâinile deschise larg, ca să respirăm aerul ei vechi și să îi mângâiem zidurile la fel de vechi. Ne-am zgâit prin toate vitrinele și ne-am ales magazinele pe care a doua zi aveam să le vizităm. Am privit curioși prin ochiul de geam al unui atelier unde un moșnegel chel și cu șorț mare de piele, jur că semăna cu Gepetto din celebrele desene animate, șlefuia de zor o bucată de lemn învăluit într-un nor de praf fin. Ne-a prins o ploicică mică de vară așa că ne-am retras sub o umbrelă într-o piațetă mică unde am băut cel mai frizzante pahar de vin alb iar Vlad a mâncat cea mai bună felie de pizza tăiată dintr-o tavă imensă care mirosea bestial. Am ajuns la hotel rupți de oboseală, dar super fericiți.

Dimineața am avut și mic dejun, sărăcăcios ar spune unii, eu zic că a fost ok, iaurturi, cereale, croissanturi, ouă fierte, pateu de ficat, da lipsea celebra omletă si baconul prăjit.

Mai aveam la dispoziție o jumătate de zi, așa că ne-am luat adidașii în picioare și am luat Veneția din nou la pas. Nu mai plecăm nicăieri fără adidași, o să vă povestesc depre o vacanță în opincuțe. De fapt nu doar la pas pentru că ne-am plimbat cu vaporetto, pe ploaie, am urcat în Campanille și am văzut Serenissima de sus.

Cu un ghid în mână acolo sus am citit câte și mai câte despre frumosul oraș de pe ape : despre Palatul Dogilor, despre frumoasele gondole cum sunt construite și cât cântăresc, despre Podul Suspinelor și Casanova, că are peste 350 de poduri, . Aici s-au născut Marco Polo și Vivaldi. Tot aici Galileo Galilei a perfecționat lentilele fabricate pe Insula Murano pentru a putea privi planetele și a oferit dogilor si signorei primul Telescop. Delicioasa prăjtură Tiramisu s-a născut pe lângă Veneția, la Treviso.

Am citit câte și mai câte despre măștile carnavalului și am aflat că fiecare au o denumire. Noi am o ales o Medico della Peste, în traducere Medicul Ciumă, o mască macabră însă foarte populară având un cioc lung. Ne-am fotografiat cu măști și fără măști.

Am intrat în Basilica San Marco, ne-am am cumpărat magnetul pentru frigider,

ne-am respectat sloganul: ne-am fotografiat sărutându-ne în Veneția.

Și nu am ratat piața din Veneția, pentru noi piața în care se vând fructe, legume, carne, pește este un must- see în fiecare oraș. Nu ratați. Aici puteți gusta, mirosi, pipăi. Acolo am primit cel mai frumos buchet de ziua mea …. de peperoncino.

Nu am alergat, nu am stat la cozi uriașe, nu ne-am uitat după plusuri, minusuri sau alte nimicuri, nu ne-am plâns că a mai și plouat și chiar a fost răcoare, am avut la dispoziție doar o noapte și o jumătate de zi și ne-am bucurat de VENEȚIA și de fiecare clipă petrecută acolo.

Cred că și lui GeRY i-a plăcut să se odihnească acolo. L-am urcat la ultimul etaj sub cerul albastru, cu marea la picioare, în adierea brizei și zgomotul pescărușilor. A privit toată noapte la agitația vapoarelor și s-a pregătit de traseul ce urma - spre FLORENȚA. Niște drumuri ca în palmă, destul de piperate ca taxe, dar pe care nici nu ne le simți. Ceea ce la noi parcurgi în 10 ore aici totul e la jumătate, pe principiul dai un ban …...

Un scriitor american spunea despre Veneţia că este ca şi cum ai mânca o întreagă cutie de bomboane din ciocolată cu coniac dintr-o dată. E clar de aceea am plecat pe trei cărări amețiți de fericire...

---

VIZUALIZĂRI: 4143 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI