Veneția la pas (detalii 'tehnice')

TIPĂREȘTE

Profitînd de o ofertă extra-sezonieră și de nerefuzat pentru transport cu avionul, precum și de vacanța copiilor, am petrecut câteva zile superbe la Veneția, după care încă mai oftăm... Deși citisem o grămadă înainte de a pleca și ne burdușisem listuța de voiaj cu informații și indicații despre ce era de interes, am pornit la drum cu unele nelămuriri privind "detaliile tehnice", la care ne-ar fi prins bine să avem răspunsul mai din timp. Ne-am stresat în legătură cu o serie de aspecte privind, de exemplu, transferul de la aeroport la Veneția și invers, la întoarcere, mai ales la o oră matinală; ce abonament să alegem pentru transport în Veneția; cum să profităm cel mai bine de timpul avut la dispoziție; ce muzee să vedem sau dacă bisericile Chorus merită luate la rând... Acum totul e clar și pare simplu, dar era bine să fi știut mai din timp că aveam posibilitatea să facem și alte alegeri. Însă și așa zilele petrecute au rămas de neuitat și ne-am garnisit sufletele cu nenumărate frumuseți... Veneția ne-a picat cu tronc și nouă, transformîndu-ne în victime pe viață ale şarmului acestui oraș încărcat de istorie, unic și inimitabil în cele mai multe privințe.

După aterizarea pe Treviso A. Canova, transferul spre Veneția se face confortabil și civilizat cu autocarele albastre ale companiei ATVO. Biletul (doar dus sau tur-retur) se poate achiziționa de la ghișeele ATVO din aeroport sau de la șofer: 10 eur / persoană / sens sau 18 eur / persoană tur-retur (tarife actualizate pe atvo.it). Cum nu știam dacă vom avea timp suficient și nici n-aveam idee de distanţa ce trebuia parcursă de la aeroport până la suirea în autobuz, am achiziţionat e-tickete online (o dată cu rezervarea celor de avion) plătind 45 lei / persoană / sens și le-am tipărit de acasă. La faţa locului am constatat cu plăcere că autocarul către Veneția ne aștepta la doi pași, în fața ieșirii din aeroport ("Arrivals"), iar plecările sunt sincronizate cu aterizările pe Treviso - așa că își așteaptă pasagerii timp de aprox. 20 minute, timp suficient pentru recuperarea bagajelor de cală şi achiziţionarea biletelor.

La dus către Veneția, am făcut cam o oră și s-a mai oprit pe parcurs în Mestre. În Veneția - stația terminus Piazzale Roma, la coborârea din autobuz am ochit rondul roșu (Actv Biglietteria) cu reclama HelloVenezia care indică ghișeele pentru vaporetto și bus-ul către Mestre. Cine se informează despre Veneția află din timp că există mai multe tipuri de abonamente în variante ce acoperă de la 12 ore până la 7 zile pentru transportul cu autobuzul între Mestre și Veneția, precum și cu vaporetto (deci fără traghetto, gondole, vaporașele-taxi sau liniile speciale Alilaguna și Vaporetto dell'Arte). Nefiind familiarizați cu distanțele și timpii, până la urmă n-am mai stat la socoteli, am luat abonamente valabile 72 ore, dornici de a vedea și a cuprinde cât mai mult(e). Ulterior ne-am dat seama că dacă te organizezi bine, poate fi suficient un abonament cu o durată mai scurtă, pentru că vaporetto circulă numai pe Canal Grande și către insule, iar majoritatea obiectivelor în Veneţia se pot vedea umblînd pe jos. De exemplu, Murano și Burano se pot vedea într-o zi și, dacă numai asta îți propui să vezi, e suficient un abonament valabil 12 ore (de dimineața până seara) și faci un tur pe Canal Grande cap-coadă, plus opriri de 2-3 ore în insule. Abonamentul pentru 24 ore nu se justifică întotdeauna, pentru că e de presupus că pe timp de noapte, când dormi, oricum nu îl folosești. Eventual, dacă ajungi - să zicem - în jurul orei 9-10 dimineața în Veneția și trebuie să te întorci a doua zi, până la aceeași oră, atunci, da, merită, că e mai ieftin așa decât să iei abonament numai pentru 12 ore + un drum de retur. Firește, depinde și de timpul avut la dispoziție și de locul de cazare ales. Deci, trebuie calculat cu atenție de la caz la caz, ceea ce, din fericire, se poate face dispunînd de tarifele actualizate pe internet (actv.it).

Pentru transport cu vaporetto este disponibilă (și pe internet - să o tipărești de-acasă și să o iei cu tine, dar și în toate stațiile) schema cu liniile de vaporetto și opririle pe care le are fiecare. Unele nu opresc în toate stațiile și poate fi mai avantajos, de exemplu, să iei linia 4.2 ca să ajungi mai rapid de la San Marco la Piazzale Roma (6 opriri), decât să pierzi timp prețios urcându-te în linia 1 care oprește în 15-16 stații pe parcurs. De pe vaporetto se pot admira în voie Canal Grande și clădirile care îl flanchează dacă prinzi locuri pe scaunele de afară, din fața cabinei comandantului: poți face abstracție de ceilalți călători și ai senzația că vaporașul e numai al tău - nimeni și nimic nu-ți obturează perspectiva. Astfel, plimbările pe Canal Grande, de care se pare că nu ai cum să te plictisești, sunt o atracție în sine (desigur, dacă vremea e frumoasă și nu plouă).

Dacă nu se achiziționează un abonament turistic pe perioadă limitată care include pe lângă vaporetto și autobuzul până în Mestre, un bilet dus Veneția » Mestre sau invers e 1,3 eur de căciulă (sau căciuliță... pentru că, din păcate, la nicio categorie de transport nu sunt disponibile reduceri pentru copiii mai mari de 6 ani - și pentru ei trebuie luat bilet / abonament la tarif întreg). Am avut și noi nevoie să facem naveta spre Mestre în ultimele două zile și astfel am constatat că, deși sunt o mulţime de autobuze care pleacă din Piazzale Roma spre o grămadă de destinaţii, orientarea nu e chiar așa dificilă: autobuzele parcate fiecare la linia sa au alături un panou menționînd direcția de mers și stațiile, precum și afișaje electronice care indică timpul de așteptare până la pornirea în cursă.

La întoarcere din Veneția, dacă nu ți-ai achiziționat de la compania de zbor returul către aeroport, bilete se pot cumpăra din Piazzale Roma. Am fost îndrumați către ghișeul ATVO / Bus Terminal care e la parterul clădirii de vis-a-vis de rondul roșu (pentru bilete Actv), în stânga unei Pasticceria-Ristorante cu copertină roșie-grena, a unui debit de tutun și a postului de Carabinieri. Primul autocar ATVO către aeroportul Treviso pleacă de aici la ora 05:30 dimineața și face două opriri în Mestre - una la gară (Ferrovia), cealaltă pe Corso del Popolo (în dreptul băncii BNL), ajungînd la Treviso în jurul orei 6:30 AM. Asta e bine de avut în vedere când îți faci calculele cum să ajungi în timp util la aeroport, mai ales dacă avionul decolează dimineața devreme, cum a fost în cazul nostru. Orarul ATVO suferă modificări în funcție de sezon (se schimbă la sfârșitul lunii martie și la începutul lunii iunie). Pe internet (atvo.it) sunt disponibile tarifele actualizate și graficul cu orele plecărilor Treviso » Mestre » Veneția și invers (care, greu de înțeles pentru noi, românii, se și respectă!!!)

În privința orientării în Veneția și a obiectivelor de interes, ne făcusem și noi temele, așa că în prima zi ne-am stresat cu lista pregătită de acasă. Dar începînd cu ziua următoare, tipa-tipa la picior, ne-am lăsat conduși de străduțele strâmte, care încet, dar sigur, ne-au scos în cale toate obiectivele pe care am fi vrut să le vedem și încă o mulțime în plus. Numai de una - două ori ne-am blocat pe calle care "sfârșeau în apă", altminteri, câte un fondamente sau un poduleț te conduceau, pe străduțe înguste (pe unele abia încăpeai "în șir indian") către ceva fain: un campino, o piazzeta, o biserică, un hotel interesant, o taverna sau un cârd de magazine. Distanțele se parcurg ușor la pas și cred că așa poți înțelege mai bine farmecul și specificul locurilor, lăsîndu-te "furat de peisaje". De multe ori, câte un turn sau o turlă de biserică ne ghidau pașii la "punct ochit" pe cel mai scurt drum. Așa am descoperit o mulțime de biserici și am tras concluzia că nu există lăcaș de cult fără picturi sau sculpturi venerabile. Pentru orientare sunt de ajutor numele străzilor, podurilor și fondamentelor inscripționate cu litere mari, pretutindeni, pe clădiri, în plus față de săgețile care îți indică din loc în loc direcția către Piazzale Roma, Piața San Marco, Podul Rialto sau către stațiile de vaporetto. La hartă nu am prea apelat; însă în ultima seară, când resimțeam un pic oboseala, ne-a fost de ajutor să identificăm cel mai scurt drum înapoi spre Piazzale Roma pentru a ajunge în Mestre. Și am rămas uimiți ce repede am parcurs distanța care pe hartă părea considerabilă. Aveam de acasă o hartă pe care o tipărisem de pe net (6 pagini A4, îmbinate artistic cu scotch pe verso), cu gândul că poate nu găsim să cumpărăm una chiar din secunda unu, o dată ajunși în Veneția. Dacă mai există stresaţi ca mine, să stea liniştiţi: se pot cumpăra hărți și de la ghișeele Actv din Piazzale Roma (3 eur); totuși, harta încropită de mine de acasă era puțin mai mare și avea gata însemnate unele chestiuni. De notat ar mai fi că nu întotdeauna străduțele sunt paralele și nici clădirile n-au toate amprenta la sol dreptunghiulară, cum s-ar putea crede și, în încercarea de a ocoli o construcție cu fațada la Canal Grande, ai putea să ajungi cu totul altundeva decât intenționai. Așa că totuși nu e rău să ai o hartă la îndemână pentru cazuri extreme.

Citind despre muzeele și bisericile venețiene, "mi-am prins urechile" în toptanul de informații și mi s-a părut foarte complicat de ales combinația ideală pentru a vedea cât mai mult în timpul avut la dispoziție. Am constatat că tipurile de abonamente oferite (tarife actualizate pe hellovenezia.it) sunt mai avantajoase pentru muzee decât pentru turiști, pentru că nu oferă o prea mare flexibilitate. Pe noi ne-a tentat Palatul Dogilor, dar am aflat că nu se poate vizita decât în baza unui abonament care include mai multe obiective: trebuie să iei fie "San Marco Square Museums" (care mai include alte 3 muzee), fie "Venice Museums" care include 11 muzee, dintre care 9 răspândite care-încotro în toată Veneția și alte 2 pe insula Murano, respectiv pe Burano. Iar pentru asta trebuie să ai disponibilitatea de a te deplasa (după ce le-ai localizat) și mai ales trebuie să ai timp pentru toate. În afară de Palatul Dogilor, celelalte muzee incluse se pot vedea și plătind abonament separat; la fel, cele din "Musei Civici". Desigur, dacă vrei să le vezi chiar pe toate, sunt mai avantajoase abonamentele, dar probabil e cam greu - evident, depinde și de timpul avut la dispoziție - și doar nu toate îți trezesc curiozitatea. Unele muzee se închid destul de devreme după-amiaza - la ora 16:00, când am fost noi (dar probabil orarul diferă în funcție de sezon), iar unele au pauză la prânz - trebuie consultat în prealabil orarul de funcționare a muzeelor și bisericilor, pentru a nu parcurge degeaba drumul până la ele.

Studiind oferta abonamentului de 10 eur pentru cele 16 biserici incluse în programul Chorus Churches, mi s-a părut dificil să identificăm unde se află fiecare, răspândite peste tot prin Veneția. Cum bisericile se pot vedea și separat pentru 3 eur (noutăți și tarife actualizate pe chorusvenezia.org), am renunțat la abonament, rămânând să decidem la fața locului la care putem ajunge și ce vizităm. Unele din aceste biserici sunt în curs de renovare, așa că uneori te poți "delecta" și cu zgomotul făcut de ciocanele sau bormașinile muncitorilor, precum și cu numeroasele schele care îți blochează perspectiva către plafoane, turle sau frescele de pe arcade. Noi am ajuns la concluzia că nu e cazul să disperăm în încercarea de a vizita toate bisericile Chorus: într-adevăr, toate abundă în opere de artă, picturi și sculpturi unicat și senzația pe care o ai când te afli în fața lor e inegalabilă; pe de altă parte, nu toate sunt confortabil de vizitat mai ales dacă sunt în curs de restaurare, iar dacă ești și însoțit de copii... mai greu să faci studii de artă. În plus, o mulțime dintre bisericile vizitabile gratuit conțin picturi și sculpturi ale marilor artiști ai Renașterii venețiene care ți-ar putea satisface curiozitatea în acest sens.

Până la urmă am făcut un tabel cu tipurile de abonamente și ce include fiecare, cu costuri și, în funcție de timp și interes, am mai renunțat la fața locului la planurile inițiale, acordînd mai mult "credit" străduțelor Veneției și frumuseților în aer liber. Ne-am început vacanța cu vizitarea Basilicii și Pieței San Marco, revenind apoi aici la diferite ore din zi și chiar seara târziu (eram cazați la câteva minute de mers pe jos). Mai apoi ne-am lărgit aria de vizitare și am încercat să înțelegem, fără să știm până la urmă dacă am nimerit răspunsul corect, de ce fascinează Veneția: deși contestat, tocmai aspectul frust, necosmetizat, îmbătrânit mi s-a părut o atracţie în sine, adică felul de a fi al orașului cu semnele timpului, și nu "look"-ul studiat și pregătit pentru turiști. Deși clădirile renovate îți iau ochii și numeroase edificii sunt impunătoare, Veneția îşi ascunde o bună parte din farmec în străduțele înguste slab luminate, piațetele cu porumbei şi pescăruşi, casele cu tencuiala pe alocuri căzută, podurile scunde care fac legătura între drumuri și chiar între clădiri, bărcuţele adormite cuminți lângă intrarea în case sau hoteluri... La fel, o lumină slabă seara la câte o fereastră, clipocitul apei lovindu-se de temeliile clădirilor în liniștea instalată la lăsarea întunericului, departe de larma turiștilor petrecînd în taverne, aerul misterios, senzația de necunoscut... toate acestea atrag și captivează...

În privința cazării, nu întotdeauna (pe tot parcursul anului) e mai scumpă în Veneția comparativ cu Mestre. Noi pentru o cameră dublă am plătit în Veneția (la 3***, fără mic dejun) 47 eur / noapte + city tax, iar în Mestre (la 4****, cu mic dejun la care nu am putut renunța) 44 eur / noapte + city tax pentru ca, la fața locului, să mai plătim încă 15 eur / noapte pentru copii peste 2 ani + alți 2 eur / căciulă pentru mic dejun la pachet în ultima zi (dat fiind check-out-ul matinal impus de ora de decolare a avionului). Am ales hotelul din Mestre întrucât era amplasat convenabil pentru întoarcere (la câteva minute de mers pe jos de stația autobuzului spre aeroport), nu am urmărit neapărat să fie unul mai ieftin ca în Veneția (și nici n-a fost, până la urmă). Cum avionul nostru decola foarte devreme, dacă plecam din Veneția, ar fi trebuit să pornim cu noaptea în cap (la o oră la care nu circula vaporetto) spre Piazzale Roma, de unde primul autobuz spre Treviso pleca la 5:30 dimineața. Asta ar fi presupus fie să mergem pe jos cu bagajele târâș-grăpiș după noi, fie să luăm un vapo-taxi (un stres suplimentar și o reducere considerabilă a timpului de somn în noaptea dinaintea plecării). Acum - dacă nu ești nevoit să pleci dis de dimineață spre aeroport - cred că e de preferat un hotel în Veneția, cu condiția să ofere curățenie și condiții civilizate, pentru că e mai pitoresc și mai comod după o zi întreagă de umblat, ca să nu mai trebuiască să iei și autobuzul seara spre Mestre.

Veneției i s-a dus buhul că e o destinație cu restaurante scumpe care promit experiențe unicat în diverse ristoranti sau trattorie, mai mult sau mai puţin celebre. Totuși o cină la un restaurant de fițe sau o înghețată la o Cafe "cu istorie" sunt mai degrabă obiective turistice, de vizitat, eventual, o dată, că nu se știe dacă și când mai avem ocazia... Însă pentru a servi masa, mergînd la pas prin Veneția, poți avea surprize plăcute, descoperind ce și cum mănâncă venețienii sau oferte speciale, la prețuri rezonabile... Acum depinde de fiecare, ce preferă și cât trebuie să mănânce pentru a fi mulțumit; cred totuși că servirea mesei nu te "rupe" la buzunare dacă nu ții să mănâci de fiecare dată aperitive + felul unu + felul doi cu garnitură și salată + desert + digestive... Astfel cicchetti, minestrone, zuppa, pizza, spaghetti, lasagna - că doar aici e patria lor (desigur, nu toate servite la aceeași masă!) se găsesc la prețuri de la 3-4 până la 10-12 euro în localuri amplasate pe străduțe mai ferite de "lumina reflectoarelor", eventual cât mai departe de Canal Grande sau San Marco... Unele preparate sunt "di origine congelata", nu numai pizza, ci și multe feluri de pește și cartofii, dar acest lucru se menționează onest în meniu, așa că cei care nu sunt dispuși să facă nici cel mai mic compromis le pot ocoli. Nu toate localurile taxează oaspeții pentru "fața de masă" (deși o au), dar procentul în plus pentru "servizio" de până la 12 % apare de la început în meniu și ulterior pe bon (evident, în tavernele și bărulețele unde nici nu sunt mese, nu e cazul).

În plus, numeroase cafenele, brutării sau pasticceria te "iau de nas" în cel mai mârșav mod pentru siluetă, ademenindu-te cu specialități venețiene cu nume care de care mai simpatice: buranelli, pistacchione, baci in gondola, mandorlato, pincia, zaleti, frittelle, baicoli, veneziane alla crema, ciambella, fornarine... cu prețuri de la 0,9 și până la 3-4 euroi. Iar dacă ai tot ciugulit câte ceva pe parcursul zilei și ai mai încercat și înghețată în unele din gelateriile care - ghinion! - ți-au ieșit în cale (desigur, astfel de practici nesănătoase sunt nerecomandate), la cină nu-ți trebuie mai mult de un sandwich sau o gustărică - tramezzini, panini, focaccine, cicchetti, polpete, patatine...

În mai multe locuri am dat peste supermarket-uri (Billa, inCoop) de unde se pot reface rezervele de băuturi pentru rucsac (părinții cu copii vor mai lua și ceva dulce în plus, pentru că, nu-i așa?! - e musai să verificăm ce "jucării sunt pe-aici în ouăle cu surprize"...). Apa din cișmelele publice ale venețienilor e potabilă (o spun și ei aici și am verificat-o personal): "e tra le migliori d'Italia per qualita e caratterstiche, economica, attentamente controllata e sicura". Turiștii sunt încurajați să bea apă din rețeaua publică și să renunțe la achiziționarea sticlelor din magazine care, după consum, suplimentează cantitatea de deșeuri oricum mare, a cărei gestionare dă serioase bătăi de cap municipalității.

Una peste alta, servirea mesei n-ar trebui să constituie un stres în tentativa de a avea o vacanță reușită "fără a da spargere la bancă". Locurile cele mai cunoscute nu sunt și cele mai prietenoase cu buzunarele turiștilor, așa că, încă o dată, luată la pas, Veneția se lasă descoperită oferind surprize plăcute la prețuri suportabile și din punct de vedere culinar.

Foarte mult depinde și de perioada din an în care se vizitează Veneția: în low-season (de exemplu înainte de începerea Carnavalului în februarie/martie - cum am fost noi) tarifele la aproape toate capitolele sunt mult mai agreabile.

În low-season există totuși riscul de a nu avea o vreme prea plăcută, dar nu e o regulă. La început de februarie, eu m-am temut de frig, ploi abundente și acqua alta (deși pentru mulți acest din urmă fenomen e interesant de trăit "live"). Așa că am prevăzut în bagaj haine adecvate, pelerine și bocăncei water-proof. Însă doar în prima zi a plouat, deși asta pe noi, ca și pe alți turiști, nu ne-a împiedicat să ne plimbăm până târziu în noapte, cât ne-au ținut picioarele. În rest am avut vreme bună, au mai fost nori, dar și mult soare (uneori chiar prea mult, avînd în vedere că noi eram cam gros îmbrăcați). Înainte de a pleca în vacanță, am verificat prognozele meteo, chiar dacă acestea nu echivalează cu promisiuni contractuale și te pot înșela. Dar ne-am făcut datoria, verificînd mai multe surse, inclusiv site-ul hotelului Concordia care are o web-cam cu vedere spre Piața San Marco (vezi aici). După ce am fost acolo, o astfel de facilitate poate, eventual, să ne mai aline un pic dorul... Cum se poate vedea și live, fie ploaie (zăpadă - mai rar), fie vreme bună, în orice anotimp, de dimineața până noaptea târziu, Piața San Marco nu duce lipsă de turiști...

---

VIZUALIZĂRI: 20220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI