Valencia orasul in care as vrea sa locuiesc (2)

TIPĂREȘTE

A patra zi in Valencia.

Pentru ca nu reusisem sa vizitam toate obiectivele din partea veche a orasului am pornit cu acelasi bus 19 si am oprit la statia Xantia.

Am inceput cu vizita garii din Valencia. Pe fatada garii poti vedea elementele tipice ale culturii din Valencia. Interiorul este decorat intr-un mod spectaculos si la fel de frumos ca exteriorul, aceasta reprezinta o bijuterie modernista a orasului Valencia, construita intre 1906 si 1917 de catre arhitectul Ribes Demetrio. Langa gara se afla si corida unde se tin luptele de tauri.

Am luat-o pe strazile strajuite de cladiri vechi si am ajuns la catedrala din Valencia. Fondata in secolul al 13-lea pe locul unei vechi moschei, Catedrala din Valencia este deosebita prin faptul ca incorporeaza mai multe stiluri arhitectonice si detine cateva comori artistice cu adevarat interesante.

Muzeul catedralei contine o colectie interesanta de picturi si un chivot ce cantareste 2300 de kilograme din aur, argint si bijuterii donate de cetatenii orasului. Acesta este purtat pe strazile orasului in zilele de sarbatoare. Cea mai pretuita comoara din Catedrala din Valencia este un potir cunoscut sub numele de Santo Caliz, despre care se spune ca ar fi Sfantul Graal. Chiar daca acest lucru este adevarat sau nu, acest artefact este cu siguranta unul uimitor.

Potirul extrem de vechi, a fost ascuns intr-o manastire din nordul Aragonului in vremuri de mult apuse si a inspirat multe legende legate de Sfantul Graal. A fost pus intr-o racla in catedrala inca din 1437 si poate fi vazut intr-o capela simpla din piatra, mai intunecata, din coltul catedralei. Santo Caliz este compus din doua parti: o cupa veche din piatra atasata unui suport de provenienta medievala. Expertii au datat artefactul ca fiind facut in secolul 1 I. Hr. si au stabilit ca cel mai probabil provine din Antioch sau Alexandria. Suportul medieval si toartele sunt facute din aur iar baza din alabastru este decorata cu perle si pietre pretioase. Ordinul aflat in posesia potirului Santo Caliz a stabilit ca relicva este autentica si ca este chiar cupa din care Isus a baut la Cina cea de Taina, insa Vaticanul nu a fost de acord in mod oficial cu aceasta teorie. Desi atat Papa Ioan Paul al II-lea cat si Papa Benedict al XVII-lea au folosit potirul pentru slujbele pe care le-au sustinut in vizitele lor la Valencia, seful departamentului de Arta Crestina Timpurie al Muzeelor Vaticanului, Umberto Utro a spus ca relicva nu poate fi cana folosita de Isus pentru simplul motiv ca este prea pretentioasa pentru un om sarac si in plus nu exista o traditie a pastrarii de relicve in iudaism. Costul intrarii la catedrala a fost redus cu 10% pe baza cardului VLC.

Am reusim sa vizitam si Biserica Sfantul Nicolae. Un alt obiectiv pe care doream sa-l vad era muzeul de ceramic care se afla intr-un elegant palat, care se afla langa Biserica San Martin, Muzeul national de ceramica este gazduit in Palatul Marchizului de Don Aguaz, care din anul 1941 este declarat monument istoric.

Ajunsi acolo, am fost uimiti de aspectul exterior al palatului, de marimea lui si mai ales de intrarea realizata din alabastru, in stil baroc, care infatiseaza cele doua rauri care strabat Valencia:Turia si Jucar. Este opera sculptorului Ignacio Vergara, dupa desenul lui Hipolito Rovira, 1740-1744.

Muzeul se afla chiar pe un colt format din cele doua strazi. In anul 1947, Manuel Gonzales Marti si sotia sa Dona Amelia au donat statului o valoroasa colectie de ceramica, pe care au alcatuit-o in timp cu multa dragoste. Apoi din 1954 se deschide acest muzeu, dupa ce in prealabil cladirea a fost cumparata de Ministerul Educatiei. Intre timp constructia a fost renovata si s-a mai extins si spatiul. Este o cladire de patrimoniu cu adevarat impresionanta, indeosebi fatada! La etajul I a fost redata ambianta baroca a Palatului Dos Aguas, iar la al doilea etaj putem admira o prezentare sistematica a minunatelor colectii de ceramic.

Nu am reusit sa vizitam Muzeul de Istorie pentru ca era inchis

Dupa ce am mancat meniul zilei la un mic restaurant aflat in incinta universitatii Valencia am mers si am luat Albufera bus touristic care ne-a dus in rezervatia naturala Albufera unde am facut si o plimbare cu barca de aproape 1 ora. Parcul Natural Albufera, rezervatie naturala, este una dintre cele mai reprezentative zone de coasta. Se intinde pe suprafata de 21120 de hectare si se afla la 10 kilometri de Valencia. Parcul este declarat din 1989 zona de importanta internationala, fiind parte si din reteaua Natura 2000, declarata arie de protectie pentru pasari.

Dupa ce am vizitat obiectivele principale din orasul vechi si centrul de arte si stiinta am hotarat ca ultimele doua zile sa le ptrecem la plaja.

Dupa cum am spus plaja este foarte lata, nisipul este fin, de la pietonala pana sa intri in mare mergi de iti vine rau cred ca dublu fata de Mamaia, iar in apa te plictisesti de inaintat pana iti vine apa pana la brau. Din acest punct de vedere, este un loc foarte bun de mers cu copii mici.

Ultimele doua zile au fost de relaxare, plaja, balaceala, plimbare pe plaja si pe promenada. Ultima seara am mancat peste la o terasa la malul marii si ne-am luat ramas bun de la Valencia.

Pentru ca am avut avionul de intoarcere tarziu si gazdele au fost de nota 10 am facut si in ultima zi plaja si am plecat spre aeroport pe la ora 16.30.

Chiar mi-as dori sa traiesc in Valencia deoarece: are o plaja superba lata si lunga de vreo 9 km fara inchiriere obligatorie de sezlonguri si fara muzica data la maxim, are orasul vechi cu cladiri superbe si terase pentru toate buzunarele, are un parc imens unde te poti relaxa, are un sistem de transport foarte bine pus la punct, are bulevarde largi si sistematizate, preturile sunt acceptabile si ar mai fi si alte atuuri.

Dar cine stie ce ne ofera viitorul!

---

VIZUALIZĂRI: 7815 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI