Prin Thassos - In căutarea Europei, încercarea a doua

TIPĂREȘTE

V-am spus aici că am fost în Thassos să o caut pe Europa. Și că n-am găsit-o, dar că o să mai insist. Iată că am revenit mai devreme decât credeam și haideți să vedem dacă am găsit-o de data asta.

N-o să reiau ceea ce descoperisem la prima vizită pentru că mare parte din lucruri, au rămas neschimbate. Thassos este tot acolo din punct de vedere geografic, șoseaua este tot una, tot circulară și oricum ai face trebuie să-i dai roată insulei sau să te duci și să te-ntorci pe același drum. Plajele pe care le știam sunt la locul lor, altele s-au amenajat sau încă se amenajează, au apărut multe hoteluri, resorturi, doar satele din munți au rămas neschimbate parcă, dar incendiul devastator care a pârjolit Thassos-ul anul trecut a lăsat urme înfricoșătoare. Centrul Medical de urgență, foarte bine dotat, de care noi am avut nevoie data trecută și am fost foarte mulțumiți, este tot la Prinos și singurul de pe insulă. Am văzut mai multe cabinete medicale prin localități, unul și în Skala Potamia, cu program non-stop, dar un spital doar la Prinos. Dar tot am mai descoperit câte ceva, iar pe Europa cred că o s-o mai căutăm și cu alte ocazii pentru că n-am dat de ea, dar nu ne lăsăm.

Am ajuns neprevăzut în Thassos, după cum am spus în articolul de cazare. Am plecat chiar de 1 iunie cu emoții că vom sta prin vămi din cauza minivacanței de Rusalii. Prietenii cu care am mers au fost mai inspirați și au plecat cu o zi înainte și s-au întors după noi, fără să aibă vreo problemă la vamă nici la dus, nici la întors. Noi am plecat la 5,30 din fața casei și am luat coada la vama noastră din Giurgiu, de la intersecția cu Oinacu. Nu văzusem în viața noastră așa o coadă la vreo vamă. Toată admirația însă și pentru noi și pentru bulgari pentru că au deschis toate ghișeele, au și improvizat unele și într-o jumătate de oră, porneam la drum în Bulgaria, cu taxa de pod plătită (13 lei) și vignieta luată (15 leva). Am făcut plinul la Rompetrolul după Veliko Târnovo (2 leva/diesel, aprox ca la noi) și cu încă vreo 2 opriri scurte, la 12 eram la punctul de vamă de la Makaza, prea mic gândit pentru traficul care s-a tot mărit. Noi am mers pe drumul București-Veliko Târnovo-spre Nova Zagora, dar nu am traversat munții — Stara Zagora - Dimitrovgrad - Haskovo - Kardzali - Makaza - Komotini - Xanti - Keramoti și la fel ne-am și întors.

Am stat o oră și un sfert în vamă la Makaza, am avut 1,5 km de coadă în fața noastră, iar mașina ne arăta 38 de grade. Destul de organizați altfel și ei, deschiseseră un ghișeu după celălalt sens care era mai liber, dar tot nu era suficient pentru traficul din ziua aceea. În fine, la 13,15 ieșeam din vamă, am făcut un tur de forță până la Keramoti și la 14,28 intram în port. Am apucat să vedem lucrătorii de la feribot care ne grăbeau disperați cu mâinile, să nu ne mai oprim la bilete că le luăm de pe vas și așa am prins ferry de 14,30, nesperat, achitând pe vas 27 EUR pentru 2 persoane și o mașină.

Am ajuns la Skala Potamia, la Nina 2 Studios, gazda noastră de data asta, la fix 10 ore de când plecasem din fața casei din București. La 5,30 am plecat de acasă și la 15,30 intram pe poarta casei lui Nina.

Pentru micul dejun ne-am gospodărit la Nina. Prima seară am mâncat la terasa Nautilus din Skala Potamia, pe faleză, pe care am ales-o după gradul de ocupare. Era plină, abia am găsit o masă de 6, câți eram noi. Am mâncat salata pescarului (nu prea mi-a plăcut pentru că era o salată cu fructe de mare, dar prea rece pentru gustul meu), soțul a luat coaste de miel și am mai avut 2 tsipuro și ½ vin. Apa, pe care n-am cerut-o dar ei au adus-o de la începutul mesei, am regăsit-o pe notă, 1,30 EUR și terasa asta a fost singura din tot sejurul la care nu am primit nimic din partea casei. Că acuma noi ne-am învățat și așteptam... Iar din cauza apei adusă fără s-o cerem, dar taxată, le-am dat o bilă neagră și nu-i mai caut ever.

Dintre toate tavernele la care am mâncat în Thassos, cea a lui Andreas are un loc special în inima noastră. Și nu pentru că acolo am fi mâncat cel mai bine, pentru că nouă ne-a plăcut cam peste tot, dar Andreas senior ni s-a lipit de suflet, așa că printre primele lucruri pe care voiam să le facem era să ajungem la Klisma, la taverna lui. Andreas era/este încă, tatăl patronului și se ocupa de clienți. Haios, vesel, ne-a servit, ne-a pupat, am vorbit, a încurcat socotelile dar nu-i păsa și dădea din mâini „lasă nu-mi mai da 3 EUR, data viitoare”... ne-a mers la suflet omul acela.

Ne-am mai întors la el și am mai mâncat o dată atunci, cu 2 ani în urmă și abia când am plecat ne-a spus că suferea de o boală incurabilă de mai mulți ani și că intrase în ultima fază, dar nu se lasă. Ne-a cam șocat asta pentru că pe fața lui nu se vedea nici o urmă de boală. Așa că am vrut să ajungem la el cât de repede. Nu l-am găsit pe Andreas și ne-am speriat, dar ospătarul care ne-a servit ne-a spus că nu a murit, însă nu se mai simte bine deloc și vine foare rar la tavernă. Dar dacă vrem să vorbim cu familia, ne poate duce la el. Nu, ce aveam noi cu familia...

Am mâncat foarte bine la Andreas, la terasa care se află chiar pe plaja cu pietricele și am plecat de acolo cu mult mai triști decât data trecută. Am mâncat aceleași lucruri ca și atunci, ardei prăjiți cu brânză, eu un pește de care n-am mai auzit, tot la recomandarea lor, iar soțul barbunii, preferații lui. Am avut și prăjitura din partea casei și cred că ne-a costat vreo 23 de EUR masa la Andreas.

Am mai mâncat la Stelios în Theologos dar nu ne-a mai plăcut așa de mult. Mielul nu a mai fost atât de fraged, au fost prea multe zgârciuri și piele uscată... Dar locul perfect și plin ochi, abia am găsit o masă și servirea bună ca și data trecută. Și Stelios ne-a cam ajuns, o dată viitoare nu va mai fi.

Când ne-am întors de la Kastro am venit cu reclamele tavernei lui Stelakis tot drumul și pentru că ne era foame am zis să vedem ce-i cu el. Am tot urmat indicatoarele și din șoseaua principală din Limenaria am făcut la stânga după unul pe care scria 700 de m dar a fost mai mult. Am ajuns la mare și paralel cu ea am mers pe un drum de țară până am dat de Stelakis Fish Taverna, unde am mâncat o ciorbă de pește bună, servită ca la noi în Deltă, zeama separat și ditamai peștele care a avut un gust foarte bun, alături. Soțul a luat o porție de sardine, frappe, cafea și am avut înghețată cu ciocolată din partea casei.

Masa de la Nautilus, pe faleza din Skala Potamia, a fost cea mai scumpă, cum era de așteptat, dar nu neapărat cea mai bună, iar restul cu 5-6 EUR mai puțin și au costat în jur de 20-23 EUR.

Ne-am oprit des la cafea, la o prăji, bere, am mai mâncat plăcinte, un sufleu de ciocolată extraordinar de bun, pe care vi-l recomand, la terasa Alfas din Skala Marion, alte prostioare și eu n-aș putea să spun că nu mi-a plăcut ceva în Thassos d. p. d. v. mâncat/băut.

Pentru că nu (mai) suntem amatori de plajă, dar suntem amatori de bălăceală, planurile noastre pentru cele câteva zile de stat în Thassos erau: să-i dăm roată insulei, să vedem ce s-a mai schimbat, să mergem în câteva locuri în care n-am apucat data trecută, să revedem unele care ne-au plăcut și să încercăm să-l cucerim pe Ipsarion, pentru că data trecută am vrut, dar n-am reușit.

I-am dat de câteva ori roată insulei, așa că am fost destul de familiarizați de data asta. Chiar dacă mă repet mai spun o dată că în Thassos nu ai decât șoseaua circulară din care te poți abate spre localitățile de litoral, cele cu Skala (Plaja) în față (Skala Potamia, Skala Prinos, Skala Marion, Skala Panagia, Skala Maries... s. a. m. d.), sau către satele din munți, cele aferente fiecărei Skale (Potamia, Prinos, Marion, Panagia, Maries, etc) sau celelalte un pic mai depărtate (Kazaviti, Theologos, Kastro, etc).

Cum noi ne cumpărăm un teren prin toate locurile în care ajungem :)), am intrat și în Thassos într-o agenție imobiliară, lucru pe care nu-l făcusem la prima vizită. Așa am aflat că în Thassos este un bum imobiliar, așa cum a fost în Paralia acum 20 de ani. Terenurile se vând cu 100-125 EUR/mp dar nu există nimic de vânzare și foarte rar mai apare câte unul. Sunt foarte mulți români proprietari în Thassos (săraca, țară bogată!), dar și mai mulți sunt pe listele de așteptare, după cum ne-a spus agentul cu care am vorbit.

Ca și recomandare pentru cei cu copii care vin în Thassos pentru mare, trebuie să aleagă localitățile cu Skala în față pentru că ai acces ușor la plaje. Pentru cei care în fiecare zi se urcă în mașină ca să descopere câte o plajă sau un golfuleț, așa cum facem și noi, este bun orice loc din Thassos.

De curând, o colegă și-a rezervat în Limenas (Thassos), capitala insulei, și fericită ne-a spus: „uite, stau lângă Marble Beach, acolo fac plajă”. Nu există stau lângă Marble Beach în sensul de te scoli dimineața, îți iei prosopelul și te duci la plajă. S-a mai scris, dar repet și eu că sunt unele plaje sau golfulețe la care ajungi ca la obiective, făcând adevărate excursii. Printre ele este și Marble Beach la care se ajunge din șosea, pe mai multe drumuri, toate în pantă, destul de lungi și cu praf.

În acest sejur nu am avut program cu prietenii noștri decât o jumătate de zi și serile, ei fiind mari amatori de plajă. Asta ne-a permis să facem și noi ceea ce ne place cel mai mult, adică să mergem fără un plan și să ne abatem unde ni se năzare.

Acuma, toată lumea știe că în Thassos ești ca acasă. Grecii au învățat românește din ce în ce mai bine, meniurile la terase sunt în românește, iar grecii s-au mai șmecherit și ei puțin, sau cel puțin așa ni s-a părut nouă.

În prima zi, de fapt după amiază spre seară și după drumul obositor, am stat la plajă la Green Sea din Skala Potamia, unde am mai revenit o dată, într-o seară. Plajă lungă, cu nisip fin, care se continuă cu faimoasa Golden Beach, cu intrare lină în apă, ideală pentru familiile cu copii. La data vizitei noastre nu era deloc aglomerație. Seara ne-am plimbat prin Skala Potamia, pe la magazinele de pe faleză, am regăsit bisericuța mică și restaurantul de vis-a-vis, Mama’s unde am mâncat data trecută, puțin schimbat acum, am degustat măsline ca să știm ce/dacă cumpărăm și ne-am amuzat la Carrefour când i-am întrebat până la ce oră au deschis și ni s-a răspuns: 21 sau 21,30, o să vedeam. N-au treabă grecii, relaxați în continuare, nu există program exact... Seara, am petrecut-o pe faleză, la restaurantul Nautilus care nu mi-a displăcut, dar nici nu m-a dat pe spate, prin comparație cu altele.

A doua zi am făcut o plimbare dus-întors Skala Potamia - Limenas (Thassos) - Skala Rachoni - Prinos - Kazaviti - Skala Kallirachis - Klisma și retur prin Panagia și înapoi acasă. Și asta pentru că voiam să revedem Kazaviti care ne plăcuse foarte mult și pentru că ne rămăsese o moară de descoperit acolo. Așa că am plecat la drum, ne-am oprit la Muzeul uleiului de măsline înainte de Prinos care a fost închis data trecută și pe care l-am vizitat acum, dar n-am cumpărat nimic pentru că ni s-au părut toate cam scumpe.

Drumul spre Kazaviti ne-a cam înfricoșat. Incendiul devastator care a fost cu un an în urmă pârjolise tot jur-împrejurul satului și de pe drum se vedea un pâlc verde înconjurat de uscături, chiar tăciuni. Ne-am imaginat că s-a acționat asupra focului din sat pentru a salva oamenii, de aceea acolo a rămas totul verde, iar de jur-împrejur totul era pârjolit. Nici nu vreau să mă gândesc ce or fi trăit oamenii ăia când s-au văzut înconjurați de foc. Și nu numai focul, dar nici cu fumul nu te poți lupta.

Anifori, cofetăria tradițională din Kazaviti pe care n-am uitat-o, era închisă de data asta. De fapt nu era nimeni pe acolo care să ne servească, dar noi am intrat, am scotocit, ne-am adus aminte... Chiar vis-a-vis de Anifori era intrarea într-o curticică unde niște oameni coseau și strângeau iarba crescută. Am intrat și am găsit Biserica 12 Apostoli, din 1804, mică, foarte veche, dar funcțională. Nu știu cum ne-a scăpat data trecută.

Am găsit la biserică, printre oamenii care munceau, un tip care știa puțină engleză și ne-a spus că vechea moară pe care o căutăm este o ruină și nu putem ajunge la ea pentru că sunt bălării foarte mari. Așa că ne-am plimbat din nou până la Piața și Casa Rodia, unde este indicatorul de moară. Am luat-o totuși într-acolo, ca să ne convingem noi cu bălăriile și am văzut venind dinspre pădure un tip de culoare. Era un voluntar din Germania care venea chiar de acolo. Ne-a spus că a descoperit Thassos în urmă cu câțiva ani, a fost dragoste la prima vedere și toate verile și le petrecea acolo. Ne-a povestit ce coșmar au trăit în timpul incendiului și ne-a sugerat să mergem spre moară pentru că formase el un pic de potecă printre bălării.

La vechea moară se poate ajunge pe o potecă de 4-500 de m. De-a lungul râului sunt niște cascade mici care sunt mai spectaculoase când plouă și după o luptă cu bălăriile acelea crescute, am intrat în pădure și la scurt timp am dat de moară, de fapt de ruinele ei. Și pentru că voluntarul din Germania ne spusese că dacă mergem mai departe, pe râu în sus, o să găsim o cascadă și mai frumoasă, ne-am dus într-acolo. Numai că ne-am întâlnit cu un nenea bătrân care meșterea la niște țevi de apă și ne-a certat, spunându-ne pe limba lui să nu avansăm pentru că nu suntem încălțați adecvat și dăm de filia (șerpi), megalo filia (șerpi foarte mari) și ne-a și exemplificat cu mâinile. Drept pentru care ne-am întors satisfăcuți totuși de plimbare și liniștiți că am bifat și moara aia. Dacă la Anifori era tot închis ne-am oprit să bem o cafea la Piața cu Platani de la intrare.

De la Kazaviti ne-am dus la satul de pescari, Skala Kallirachis, am lăsat mașinile și ne-am plimbat de la o căsuță la alta. De data asta n-am mai găsit pe nimeni pe acolo. Data trecută am asistat la modul de spălare a caracatițelor într-o betonieră, care ne-a lăsat cu gura căscată. Dar de fapt scopul principal al zilei a fost să ajungem la Klisma, la Taverna lui Andreas să mâncăm, dar unde aveam și un bonus, pentru că de aici se vede cel mai bine singura platformă maritimă din Grecia, dacă știm noi bine.

În drum spre casă ne-am oprit la Site-ul Preistoric de la Skala Sotiros cu o biserică foarte frumoasă și ne-am abătut după un indicator să vedem o plajă nouă, Platana, care încă se amenaja. Nu știu de unde i-au scos numele pentru că din șosea mergi vreo 3-400 de m pe un drum de praf, printr-o livadă de măslini.

Ultima oprire spre casă a fost la Panagia, la Fabrica și Muzeul Uleiului unde am intrat în vorbă cu vânzătoarele tinere de acolo ca să aflăm câte ceva despre Ipsarion.

Apropo de relații, în Thassos nu există puncte de informare turistică. În toate drumurile noastre am văzut unul mic și amărât la Potos, dar nici ăla nu era deschis când am trecut noi pe acolo. De, era ora prânzului, lumea își făcea siesta. Deci, materiale informative nu prea, în afara hărților pe care ni le dau gazdele, pe ferrybot sau cele pe care le găsim pe fețele de masă, la taverne, sau pe la obiective sub formă de panouri.

A treia zi l-am cucerit pe Ipsarion și v-am povestit despre asta. După amiază am plecat la Theologos, unde aveam întâlnire cu prietenii noștri pentru masa de seară. Pe drum ne-am oprit la dudele gigant de la Gorgano, apoi la plaja de la Aliki, foarte aglomerată la ora aceea și am mâncat o înghețată la rulota de sus, din șosea, Kantina.

Am trecut apoi pe lângă Biserica Arhanghelul Mihail și ne-am oprit vreo 2 km mai încolo în locul de unde se vede foarte bine ca să facem o poză, am intrat puțin la biserica din Potos, foarte frumoasă și ea și preț de vreo 2 ore ne-am plimbat prin Theologos.

Theologos este satul din munți care ne-a plăcut foarte mult data trecută dar nu reușisem să ne plimbăm prea mult atunci, așa că am revenit. Este una dintre cele mai importante localități ale insulei care în 1840 avea cea mai mare comunitate, de 2200 de persoane, ceea ce a justificat construirea unei biserici care mai dăinuie și astăzi, Sfânta Paraschieva.

După ce intri în sat și treci de taverna lui Augustos, o tavernă destul de controversată, chiar înainte de străduța pietonală este o parcare, unde oprește și autobuzul, dar el circulă doar în prima parte a zilei, așa că seara se poate parca acolo, așa cum am făcut și noi. Acolo, în parcarea aceea, pe un perete, este o hartă cu tot ce ai de văzut în Theologos: o cascadă, biserici, o mănăstire ridicată de călugării de pe Muntele Athos care s-au retras la Theologos, un pod, un apeduct, Muzeul de Etnografie, de unde am aflat că până la începutul anilor 1800 Thassos a fost colonie egipteană, străduțe și case frumoase, dar și o mulțime de magazine. Am trecut și noi pe la toate și nu am plecat din Theologos fără să intrăm la magazinul de dulcețuri unde am gustat și ne-am cumpărat o grămadă de borcane, la fel ca și data trecută.

A patra zi în Thassos, penultima, a fost o zi cu nori dar oricum nu aveam de gând să mergem la plajă, ci să-i dăm roată insulei, de data asta să închidem cercul și să ne abatem după fiecare indicator care ne-ar fi ieșit în cale. La 8 dimineața plecam din parcare sub privirile somnoroase ale prietenilor noștri care voiau tot plajă.

Am luat-o în stânga de data asta din Skala Potamia și după Kinira ne-am abătut la plaja Paradise Beach, care se află la 300 de m în jos din șosea pe un drum de pământ, destul de abrupt. Poți ajunge cu mașina jos, dar probabil locurile nu sunt suficiente pentru că de câte ori am trecut pe șosea, parcarea de sus era plină. Numai că mi se pare greu să cobori și să urci drumul acela de mai multe ori. Altfel, plaja de la Paradise este destul de largă, cu nisip fin și o vedere spectaculoasă către insula Nisida Kinira.

Am revenit în șosea și mai departe puțin am dat de un indicator la stânga către Schidia - Ancient Tower and Farmhouse. N-am găsit nici turn, nici fermă, ci doar niște ruine împânzite de bălării. Cu toate că indicatorul zice 500 de m nu sunt atâția, dar nici nu ai ce să vezi, nu pierdeți nimic dacă nu vă abateți.

Mai departe nici un km am dat de alt indicator la dreapta de data asta, care ne spunea că la 500 de m găsim Ancient tower of Thimonia. Aici sunt mai mult de 500 de m, nu se mai poate cu mașina, drumul este forestier, destul de prost, și cu urmele incendiului din anul trecut. Dar pe măsură ce urci ai vederi frumoase către golfuri și plaje. Am ajuns și la Thimonia, tot o ruină și aici, cu bălării, neîntreținut de nici un fel și ne-am întrebat la ce o fi folosit turnul ăla, pe cine să apere, dacă în zona aia nu erau deloc localități!! Aici merită plimbarea pentru view-urile deosebite.

După Kinira, aproape de Aliki ne-am abătut 300 de m după cum ne spunea indicatorul la Site-ul arheologic Ayios Ioannis Loukas, acum încorporat într-un resort care a apărut în ultimii 2 ani, Thassos Grand Resort, de 5*, făcut cu fonduri europene. Nouă ne-a plăcut ce am văzut pe la exterior, golful și plaja Agios Ioannis, construcția este spectaculoasă, dar am înțeles că cei care au fost n-au considerat serviciile de 5*.

Era duminică și la Mrea Arhanghelului Mihail era o coadă de peste 2 km dar noi am văzut-o cu altă ocazie așa că ne-am oprit doar să vedem golful Arsanas Beach, pustiu la ora aia, la care se ajunge pe un drum de pământ, destul de lung.

Cu toate că la Giola am fost și am zis că nu mai ajungem de data asta, când am trecut prin Astris și am văzut indicatorul nu ne-am abținut și am luat-o la stânga, numai că am mers cu mașina până la tavernă (2,5 km) și nu pe jos, cum am fost data trecută. Ne-am oprit puțin la golful Sirines Beach, am lăsat mașina în parcarea de la tavernă și am luat-o pe jos pe drumul de praf până la Giola. Cred că ajung două vizite la Giola, o dată viitoare nu cred că va mai fi.

Drumul ne-a mai dus la golful Psili Ammos Beach care se află foarte aproape de șosea și apoi ne-am oprit la magazinul de ceramică de la intrarea în Limenaria de unde am furat un model de fântână artizanală.

Din Limenaria am făcut dreapta pentru Kastro pe o șosea impecabilă făcută cu fonduri europene și dată în folosință anul trecut. Drumul de 10 km până la Kastro este foarte frumos, seamănă cu șoselele noastre de pe Valea Prahovei, numai cu serpentine, doar că peste tot erau urme ale incendiului de anul trecut și asta i-a mai știrbit din frumusețe.

Kastro nu este un sat părăsit total, așa cum știam, ci un sat cu niște „case giugiuc”, după cum am aflat de la ospătărița care ne-a servit la Taverna Kastri unde ne-am oprit pentru un Radler și un Mithos. Oamenii au plecat din satul aflat într-un vârf de munte, unde nu puteau să supraviețuiască pentru că nu se face nimic în stânca aceea. Așa că l-au părăsit și s-au dus să muncească în alte părți, dar în vacanțe vin la casele lor cu obloane, unele chiar frumoase. Am văzut chiar și câteva minigrădini cu ceapă, mirodenii... semne de viață clare în Kastro.

Sunt două taverne în Kastro, unde te poți opri. La Kastri unde ne-am oprit și noi și Old Tavern, într-adevăr veche care are în spate Biserica Afanasie, foarte, foarte veche, unde n-am avut voie să facem poze. Dar cel mai tare ne-a impresionat cimitirul, aflat chiar pe vârful unei stânci. În Kastro oamenii nu erau îngropați pentru că nu se putea face o groapă în piatră, ci erau depuși într-o cameră. Într-o încăpere erau și cutii în care erau păstrate osemintele celor care își permiteau o astfel de înmormântare, în rest oase peste cranii, peste oase... Am făcut tot felul de scenarii. Ne întrebam dacă îi lăsau să putrezească undeva și apoi le depozitau oasele în camera aceea, sau îi depozitau de la început acolo. Brrr, oricum ar fi fost, ni s-a părut sinistru.

După ce am mâncat la Stelakis, în Limenaria, ne-am oprit la plaja Tripitti Beach, am admirat Muntele Athos care se vede foarte bine de acolo, ne-am pus și noi prosoapele pe nisip pentru că ziua devenise frumoasă, iar șoferul a tras un pui de somn, ca să prindă puteri pentru mai departe. Plaja de la Tripitti ne-a plăcut foarte mult, este lungă, largă, cu nisip fin și e bine de știut că în partea stângă, sub stâncă, este o zonă de nudiști.

Următoarea oprire a fost la Skala Marion, una din localitățile mari ale insulei și am luat-o pe lângă mare, nu prin localitate. Ne-am oprit la golfulețul de la intrare, dar n-am zăbovit mult pentru că voiam să ajungem la golful din centrul localității, care nouă ne-a plăcut foarte mult pentru că seamănă cu localitățile de pe coastele italiene. Clădirile sunt colorate, așezate în trepte iar golful este plin de terase. La una din ele, Alfas, ne-am oprit și noi, n-am mâncat pentru că abia o făcusem, dar am luat un sufleu de ciocolată de m-am lins pe degete, iar soțul a băut o bere. Am zăbovit destul de mult aici pentru că dintre localitățile de plajă, Skala Marion ne place cel mai mult.

Ultima oprire din ziua aia a fost aproape de casa noastră, în Thassos (Limenas), capitala insulei. Am lăsat mașina aproape de Muzeul de Arheologie pe care l-am vizitat data trecută, am trecut prin Piața Centrală (Agora) și ne-am plimbat prin portul turistic să ochim terasa Sami, unde ar fi trebuit să mâncăm cleftiko la recomandarea amicului nostru din Cipru. El ne spusese că a descoperit cleftiko în Cipru și a mâncat în toate felurile și din toate locurile, dar ca la Sami din portul turistic din Thassos n-a mâncat nicăieri. Cu părere de rău, noi n-am mai ajuns să mâncăm asta pentru că atunci nu ne era foame deloc și a doua zi am plecat. Poate la o dată viitoare, sau poate mâncați voi și îmi spuneți și mie.

Amfiteatrul nu era deschis nici acum, așa cum nu a fost nici acum doi ani. Se fac niște lucrări de consolidare acolo care trebuiau să se finalizeze la 31.12.2015. Apoi au schimbat termenul la 31.12.2016, iar acum era modificat cu pixul pe panoul acela 31.12.2017, dar cineva de la Muzeu ne-a spus că cel mai probabil nici termenul acesta nu va fi respectat. Se văd doar macaralele care lucrează acolo pe deal.

Ne-am plimbat pe strada cu magazine, am intrat din nou în magazinele de bijuterii de la Iris, ne-am cumpărat ceai, condimente și ne-am retras spre casă după o zi lungă, dar foarte foarte frumoasă. Asta este genul de vacanță care îmi place foarte mult. N-am avut nici un plan de dimineață, nu ne propusesem absolut nimic, ci doar să ne oprim unde ne face cu ochiul.

Și a venit ultima zi. Am întrebat-o pe Nina cât ne păsuiește cu check-out-ul, a fost foarte drăguță și ne-a zis 13 și dis-de-dimineață am plecat la Marble Beach unde nu reușisem să ajungem. Am luat-o pe drumul nou, deschis în mai 2017 care ne-a scos la Porto Vathy, plaja care acum doi ani când am fost noi abia se amenaja. Drumul mai lung și mai abrupt, plin de praf. Nici data trecută și nici acum n-am simțit nevoia să mergem de mai multe ori la Marble. Pentru noi este un obiectiv și o dată pe sejur ajunge. Am parcat mașina sub măslini la Porto Vathy, mi-a plăcut ce am văzut acolo și ne-am dus pe jos până la Marble Beach, cam 500 de m.

Ne-am bălăcit la Marble preț de vreo 2 ore. N-am vrut să luăm șezlonguri pentru că în urmă cu o zi fuseseră prietenii noștri care au ocupat 2 contra consumație, așa cum găsisem peste tot (o bere, o cafea), dar nouă ne-au cerut 10 EUR și știind că o să stăm puțin, dar mai ales pentru că s-a schimbat regula de pe o zi pe alta, ne-am așezat pe pietricele și de fapt nici de ele n-aveam nevoie pentru că am stat în apă până am plecat.

Am venit la Marble mai mult ca să ne întoarcem la Skaa Potamia pe drumul de coastă care ne-a tăiat respirația data trecută și am vrut să vedem dacă îl percepem la fel. Am trecut pe la cariera de marmură, la munții de pietricele unde ne-am amuzat data trecută cu o ședință foto haioasă, când am fost mulți. Ne-am oprit și acum, am reeditat ședința foto, doar noi doi și le-am trimis prietenilor de acasă pozele în direct. Și gata, asta fuse și de data asta.

Ne-am mai oprit la Panagia pentru ultimile măsline, am predat camera Ninei în cea mai mare viteză și am luat ferry de 13,20. La 14 căutam plăcintele calde cu spanac și brânză la terasele care se află peste stradă de portul din Keramoti și ne-am mai oprit la depozitele acelea cu ceramică înainte de autostradă, dar erau închise.

După un drum extrem, extrem de bun, la ora 20 ne-am așezat în coada de 6 km de la Ruse, unde am stat 5 ore, adică am ajuns acasă la ora 2 dimineața. Frații noștri bulgari și-au bătut joc de noi și de data asta n-au mai vrut să facă nici un efort și ore întregi au avut doar un ghișeu deschis. Abia spre miezul nopții, după ce s-au perindat televiziunile pe acolo, au mai deschis 2.

N-am găsit-o pe Europa dar v-am spus că o mai caut. Thassos ne este la îndemână și credem că i-am descoperit ceva secrete, așa că data viitoare vom ști s-o căutăm și mai bine.

---

VIZUALIZĂRI: 4687 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI