De revenit

TIPĂREȘTE

Salutări!

Nu am mai scris de ceva timp, așa că era cazul să revin cu un nou articol. De data aceasta, vreau să povestesc despre experiența noastră în Thasos. Suntem conștienți că sunt multe articole și multe clipuri pe net cu și despre Thasos, așa că nu ne propunem să dăm indicații despre această frumoasă insulă, ci doar să povestim cum am văzut-o noi.

Am ajuns deja de două ori pe această insulă, prima dată la sfârșitul lui septembrie 2023, mai exact în perioada 19-24 septembrie, când am stat în Skala Potamias, și a doua oară în 2024, între 9 și 14 septembrie, când am ales Skala Prinos. Așadar, în acest articol o să povestim despre ambele incursiuni, cu scuzele de rigoare că unele amintiri se mai uită dacă nu le scrii la timp :) În Grecia mai fuseserăm înainte doar în Kassandra și Kefalonia, deci doar cu aceste locuri putem face comparații.

2023

Ne era dor de Grecia, de mirosul inconfundabil de pini amestecat cu aerul sărat al mării. Dor de cântecul cicadelor care umple aerul, acompaniind valurile ce se sparg ușor de țărm.

Am ales Thasos ca pe o escapadă rapidă la mare, nu ca pe o vacanță în toată regula, iar faptul că este cea mai apropiată insulă grecească de România a fost un criteriu important în alegerea noastră. Aveam ceva rețineri înainte de plecare, în special din cauza aglomerației de pe insulă și a conaționalilor care au „darul” de a strica vibe-ul locurilor pe unde ajung.

Thasos este o destinație preferată de foarte mulți români, dar faptul că am mers spre final de sezon ne-a ajutat să simțim mai bine insula.

Noi preferăm să călătorim noaptea pentru că dorm copiii și drumul e mai liber. La primul drum spre Thasos, am avut senzația că suntem într-un film SF în care am rămas singuri pe pământ – în tot drumul prin Bulgaria abia dacă am văzut câteva mașini. Nu pot spune că ne-a deranjat acest lucru, dar a fost puțin ciudat...

Am plecat în formulă completă: Amelia, Edy și noi doi (Cami și Adi). Singurul care a lipsit a fost Toto, cățelul nostru, care din păcate nu suportă drumurile cu mașina. Călătoria a fost destul de lejeră, deși fiind noapte, nu prea am avut ce vedea.

Practic, mini-vacanța noastră a început din momentul în care am urcat pe feribot. Pentru copii a fost o experiență grozavă.

Traversarea cu feribotul din Keramoti până în Limenas durează 30-40 de minute, dar efectiv nu ai timp să te plictisești. Pescărușii care ne-au însoțit pe tot drumul au fost atracția principală. Este imposibil să reziști tentației de a le da ceva de mâncare și, bineînțeles, am profitat de ocazie să-i fotografiem și să-i filmăm. Atenție, însă! Dacă vreți să-i hrăniți direct din mână, trebuie să fiți precauți – uneori, din graba cu care se reped spre hrană, mai apucă și degete :)

Ne-am cazat într-un apartament spațios, într-o vilă din Skala Potamias, situată în mijlocul unei livezi de măslini, la poalele munților. Nu am reușit să ajungem direct la locație cu Google Maps pentru că ne băga total greșit, așa că am sunat proprietarul, care ne-a preluat și ne-a dus direct la locație. Vila este una modestă, dar construită special pentru turiști, iar pentru cinci nopți am plătit în jur de 1300 de lei – un preț mai mult decât bun. Ce ne-a plăcut din start a fost liniștea și livada foarte frumoasă, cu măslini. 

hiar dacă încă mai erau suficienți turiști, în extrasezon atmosfera e mult mai relaxată. Totuși, în Thasos, românii sunt peste tot – foarte multe mașini cu numere de România și, în unele zone, se vorbește mai mult românește decât grecește.

Înainte de plecare, m-am documentat despre locurile de vizitat. Am citit diverse articole și am intrat pe un grup de Facebook dedicat insulei. A fost util o vreme, dar am ajuns să-l părăsesc destul de repede – nu rezonez cu atmosfera de acolo și nici cu modul în care administratorii interveneau în discuții. Până la urmă, na putem înțelege pentru unii astfel de grupuri sunt o afacere, iar asta se vede în modul în care filtrează informațiile și le direcționează către interesele proprii.

Prima plajă vizitată a fost vestita Marble Beach, cu pietricelele ei albe și apa turcoaz. De cum am ajuns, am fost întâmpinați de muzică cu ritm balcanic (nici nu este de mirare) Chiar dacă era extrasezon, plaja era destul de aglomerată, iar majoritatea turiștilor erau români. În partea stângă, exista un loc mai „instagramabil” , unde lumea stătea la coadă pentru poze. Deși plaja e spectaculoasă, senzația de înghesuială nu a fost pe placul nostru. Copiii s-au jucat putin în apa, dar valurile erau putin cam puternice, așa că după 1-2 ore, am plecat. În schimb, Porto Vathy, aflată în apropiere, ne-a plăcut mult mai mult.

Într-una dintre zile am vizitat satul Theologos. Un loc frumos, dar nu ne-a impresionat așa cum ne așteptam. Poate nu l-am explorat suficient sau poate am avut alte așteptări.

Am ochit o terasa drăguță dar era ocupată în întregime astfel ca ne-am plimbat putin pe străduțe. Copiii noștri sunt mari iubitori de animale iar pe acolo am găsit multe pisici, bucuria lor :)

La capitolul mâncare, am încercat mai multe locuri, dar ne-au plăcut în mod special preparatele de la Fish Art și Taverna Elena. Ce ne-a surprins în Thasos a fost faptul că aproape peste tot se vorbește românește. În toate tavernele unde am comandat, ospătarii știau română.

Pentru că ne place să descoperim locuri noi într-una dintre zile am ajuns la Papu Beach. A fost o surpriză extrem de plăcută! Accesul către plaja se face printre măslini bătrâni unii dintre ei de peste 400 de ani, iar locul este amenajat cu mult bun gust, acompaniat de muzică bună. Plaja nu este mare, dar are un farmec aparte. Se poate și mânca acolo, iar prețurile sunt decente. Singurul regret a fost că am descoperit acest loc cam târziu, dar ne-am bucurat totuși că am ajuns.

Cam așa a fost vizita noastră din 2023 în Thasos.

2024

Chiar dacă nu ne programasem nimic iată-ne din nou în Thasos. De această dată, Amelia a rămas acasă în grija bunicii. Nu a fost ușor fără ea, dar am considerat că am făcut alegerea corectă – în fond, fuseserăm cu toții într-o vacanță de 10 zile în Istanbul, așa că de aceasta data am zis sa încercăm sa ne relaxăm și noi puțin mergând doar cu Edy.

Pregătirile pentru plecare ne-au dat ceva bătăi de cap. Mașina noastră, care mai are putin și face 20 de ani și 500000 km, începuse să dea semne că ar avea nevoie de o vizită mai amănunțită la service, să plecăm cu ea ar fi fost un risc pe care nu eram dispuși să ni-l asumăm. Așa că am decis să închiriem o mașină și, norocul nostru, am găsit una la un prieten. Mulțumim Ionuț! Am pornit la drum, cum altfel decât noaptea – așa cum ne-am obișnuit. De această dată, traficul a fost mult mai aglomerat decât ne așteptam, semn că mulți încercau să profite de ultimele zile de vacanță înainte de începerea școlii.

Am atașat și un clip rezultat din acesta 'escapada'

Drumul ne era deja cunoscut, așa că totul a decurs exact cum trebuia. Reîntâlnirea cu pescărușii a fost memorabilă – Geniali pescărușii!

De această dată, ne-am cazat în Skala Prinos, foarte aproape de port. Am ales o căsuță fermecătoare, situată chiar pe malul mării, cu o curte superbă, plină de gazon, măslini, rodii, palmieri, cactuși imenși… O oază de liniște. Stabilimentul găzduia mai multe apartamente – cred că trei în total – cu bucătărie exterioară de vară, grătar, spațiu de joacă. Dar cel mai tare ne-a încântat faptul că puteam sări din grădină direct în mare :)

În apropiere era și o plajă amenajată iar pentru a ajunge la prima tavernă, trebuia doar să ne mergem 5-10 minute direct pe plajă – un adevărat răsfăț am putea spune. În prima zi, obosiți după drum, am rămas pe lângă casă, ne-am bălăcit, am făcut cumpărături și am luat cina la o tavernă din zonă, numită Terpsichori. Mulțumiți de mâncare chiar foarte proaspătă și gustoasă.

Tot acolo ne-am împrietenit și cu un pisoi pe care l-am hrănit bine ca să se poată juca mai bine cu noi :)

A doua zi am vizitat satul Kallirachi, care ne-a plăcut mult mai mult decât Theologos, vizitat cu un an înainte. Kallirachi încă păstrează farmecul autentic grecesc: străduțe înguste, case din piatră cu acoperișuri de țiglă, oameni calzi și zâmbitori. Totul are un aer de liniște și autenticitate, în Kallirachi ai senzația că timpul trece mai încet.

Ne-am plimbat mult, ne-am bucurat de atmosfera locală și ne-am tras sufletul lângă un alt pisoi mic și curios, care ne-a făcut ziua și mai frumoasă. Semăna de altfel destul de bine cu cel cu care ne jucasem deja la tavernă.

Cum cerul se înnourase, am decis să dăm o fugă până în Limenaria, capitala insulei. Acolo, ne-am relaxat la o terasă cu o bere rece și o înghețată, după care am explorat portul. Pe drumul de întoarcere, o ploaie torențială ne-a prins din urmă, dar evident că nu ne-a stricat deloc cheful – doar eram veniți pentru relaxare!

Ajunși la cazare, ploaia s-a mai domolit puțin, așa că am profitat și am făcut o baie în mare. Dacă nu ați încercat vreodată să înotați în timp ce plouă, trebuie neapărat să încercați! Cu 25° afară și 26° în apă, senzația este pur și simplu incredibilă.

A treia zi am decis să căutăm o plajă cu acea apă cristalină turcoaz pentru care Grecia este atât de celebră. Ne-am amintit că, în prima zi, trecuserăm pe lângă o plajă sălbatică care părea fix pe gustul nostru și ne-am întors acolo. Ne-a plăcut foarte mult aceasta plajă! Pentru liniște și nu doar pentru asta, dar mai ales pentru apa incredibil de caldă – 28°! – și de un albastru ireal.

Am fost la mare în toate lunile posibile, din mai până în noiembrie, dar vremea din septembrie mi se pare ideală.

Explicația e simplă: apa are o capacitate termică mare, ceea ce înseamnă că se încălzește mai lent decât aerul, dar și că își păstrează căldura mai mult timp. În lunile de vară (iunie, iulie, august), soarele încălzește treptat marea, iar aceasta atinge temperaturi maxime la sfârșitul verii și începutul toamnei. În iulie și august, temperaturile ridicate și vânturile puternice (ex. Meltemi în Grecia) cresc rata de evaporare a apei. Evaporarea răcește stratul superficial al apei, deoarece căldura latentă este absorbită pentru transformarea apei în vapori.

În multe zone ale Mării Egee, Mării Ionice și chiar la Marea Mediterană, apa este mai rece în iunie și iulie (încă se încălzește după primăvară), iar în septembrie ajunge la temperaturi maxime, uneori și 26-28°C. Septembrie pentru noi este, fără îndoială, luna perfectă pentru Grecia! dar am fost și în August și nu ne-am plâns de nimic.

Și voi, când preferați să mergeți la mare?

Evident, nu putea lipsi o zi la Papu Beach, plaja noastră preferată! Deși după ploaia torențială apa își pierduse puțin din culoarea caracteristică, locul avea același vibe fain. Singura bilă neagră a fost la taverna de pe plajă, unde ni s-a servit puiul cam crud. I-am spus ospătarului că „puiul încă cotcodăcește” am schimbat câteva glume și l-au schimbat fără probleme. O greșeală mare, mai ales când vine vorba de carne de pui, dar locul ne este prea drag ca să ne supărăm pentru asta. Apusul acolo este de asemenea unul de poveste.

Pentru că pe grupuri se laudă foarte mult Taverna Iatrou, am zis să încercăm și noi. Îmbulzeală mare... gălăgie multă. Ne-a preluat un domn care părea a fi proprietarul și ne-a indicat o masă. Ghinionul făcea ca acea masă să fie fix la coborârea unei trepte, iar de fiecare dată când trecea câte un ospătar grăbit, nouă ne zdrăngăneau paharele pe masă. :)

Nu mai știu ce au mâncat ceilalți, dar eu am încercat mielul, pentru că ar fi cumva specialitatea casei. Nu m-a dat pe spate deloc. Mi s-a părut cu mult sub ceea ce mâncasem la Elena în anul anterior, dar fiecare cu gusturile lui. Și mai e și o vorbă: „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.”

Una peste alta, Thasos ne-a plăcut, dar nu știu dacă ne-am încumeta să revenim în plin sezon. Nu pot compara Thasos cu Kefalonia – Kefalonia are un farmec aparte, dar este și mult mai greu accesibilă. Totuși, fără îndoială, Thasos ne-a plăcut mai mult decât Kassandra! Cel mai probabil, când ni se va face dor de Grecia și nu vom avea prea mult timp la dispoziție, Thasos va rămâne prima noastră alegere.

Voi ați fost în Thasos? Cum vi s-a părut? Unde ați mai fost în Grecia și v-a plăcut?

---

VIZUALIZĂRI: 549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI