In sfarsit, Santorini (2)

TIPĂREȘTE

Mai aveam de parcurs un traseu pe jos si de data aceasta vom fi trei. Plecam spre Fira, trecand prin Imeroglivi (vila noastra era la periferia localitatii Imeroglivi) si Firostefani. Si acest drum este frumos, dar nu la nivelul drumului spre Oia. Drumul este mai mult prin zone locuite, este mai scurt, dar trebuia sa inchidem circuitul.

O zi de umblat prin Fira, o zi in care am vrut sa ne simtim de ai locului si sa cutreieram peste tot. Cand nu mai puteam ne gaseam un loc deasupra calderei sa savuram un frappe si apoi din nou la drum. Asfintitul, ne-a prins aproape de mare, iar soarele ne-a oferit un spectacol mai frumos decat cel cautat si asteptat in Oia. Dupa spectacolul apusului urma un alt spectacol, aveam bilete la o „nunta „greceasca. Nu a fost o nunta adevarata, dar noi, turistii, am fost tratati precum neamurile venite de peste mari si tari la nunta unor veri indepartati.

Dupa primirea „invitatilor” suntem poftiti in sala unde se va desfasura nunta si petrecerea incepe. Cum toti eram „Eleni” si „ Costas” si dupa imbratisarile si urarile de bun venit, firesti intre „neamuri”, suntem poftiti la mese si serviti cu ceva de ale gurii si un pahar de vin. Nu a fost ceva pe care mi-as mai dori sa vad, dar a fost o experienta si seara a fost incheiata intr-o atmosfera vesela. Daca va ganditi sa fiti”invitati” la un asemenea eveniment, e bine sa mancati ceva inainte de a merge la nunta... Nunta e cu dar, adica veti plati biletul de intrare.

Dupa „nunta” ne retragem spre casa unde ne asteapta o baie in jacuzzi, facuta sub clar de luna.

Incepem ziua cu un traseu oarecum stabilit de cu seara si prima destinatie este Megalohori, un sat renumit in producerea traditionala a vinului. Aici veti putea gusta unul dintre renumitele vinuri grecesti, numit Boutari. Daca nu va intereseaza vinul puteti macar sa faceti o plimbare placuta pe stradutele pietruite, printre casele albe si eventual sa faceti o pauza de cafea in piata satului, la una dintre tavernele aflate la umbra copacilor sau a vitei de vie.

Tot in acest micut sat aveti ocazia sa vedeti o locuinta amenajata intr-o pestera sapata in tuful vulcanic. Urmarim indicatorul de pe ziduri si ajungem in fata unei asemenea locuinte sapata direct in roca vulcanica. Nu este nimeni in preajma, intram si trecem dintr-o incapere in alta facandu-ne idee de cum traiau oamenii in asemenea locuinta. La iesire vedem un vas unde lasam si noi cateva monede ca multumire pentru permisiunea de a intra in acest spatiu privat. Casa-muzeu este proprietate privata!

Daca sunteti amatori de a petrece cateva nopti in asemenea incaperi, o puteti face inchiriind camere luxoase amenajate chiar in acest sat.

Lasam Megalohori in urma si intram in Emporia. Cel mai mare sat din insula te intampina cu o atmosfera medievala incantatoare. Hoinarind pe stradutele inguste, ajungem la un loc si mai incantator. In fata unei mici cladiri de un alb stralucitor, sub umbra unui butuc de vita de vie, cateva mese si scaune te imbie la o pauza binemeritata. Ar merge bine o cafea greceasca! Ne asezam si suntem intampinati de un domn la fel de pitoresc ca locul in care ne aflam si foarte politicos si amabil. Pe langa cafeaua pe care ne-o doream gasim ca oferta o specialitate a casei, iaurt cu miere si fructe proaspete. Toti trei alegem ca fructele sa fie capsuni. Imi pare rau ca nu pot sa va descriu ce gust demential avea acest preparat atat de simplu si de natural si care poate fi usor de incropit de fiecare dintre noi intr-o zi calda de vara.

Dupa o asa pauza, vom mai umbla nestingheriti pe micile stradute pietruite, printre casele albe cu ghirlande de flori si ajungem la Fortareata Casteli, ce dainuie in varf de deal inca din sec. XV. De sus, privelistea este superba!

Urmatoarea noastra oprire este pe plaja din Perissa. Nu aveam de gand sa facem plaja sau baie in mare, dar ne doream sa vedem o plaja neagra, o plaja acoperita de nisip negru ce este „spalat” de valurile azurii ale marii Egee.

O scurta pauza, o pita gyros mancata la o masa aflata chiar pe plaja si ziua o incheiem din nou in Thira admirand cum soarele se duce la culcare, undeva in caldera.

Fiind ultima zi in care ne bucuram de toate frumusetile oferite de Santorini, hotaram ca Oia mai merita o vizita si dupa micul dejun pornim intr-acolo. Era musai sa mai ajungem pentru 1-2 ore in acel minunat loc, sa ne incarcam sufletul cu atat de multa frumusete. Nu am avut nici un traseu ci doar am hoinarit. Nu ne dadeam plecati din acest colt de rai, creat dupa infernul de acum peste 3600de ani. De aici, ne indreptam spre Messaria, un sat aflat la aproximativ 4 km de Fira, ce dateaza din secolul XVII si care a cunoscut o perioada de prosperitate incepand cu sec. XIX.

Inconjurat de vii si livezi de maslini, Messaria, a gazduit oameni de vaza ce aveau afacerii in zona si care isi construise adevarate palate de locuit. Dintre cele 3 cladiri monumentale, existente la acea vreme, in prezent mai sunt 2. Conacul lui Georgios Argyros, construit in 1888 si afectat puternic de un cutremur, a fost refacut de mostenitor si transformat in muzeu. Pe langa acesta ar mai fi inca o cladire refacuta si transformata in hotel, dar la care nu am ajuns.

Cladirea conacului Argyros este construita in stil neo-clasic si merita sa-i acorzi ceva timp. Contra unei sume modice, cred ca 3 euro/persoana, vei fi insotit de un ghid intr-un tur prin camerele conacului in care a trait o vreme familia Georgios Argyros. Vei fi incantat de tavanele frumos pictate, de mobilierul de calitate si portelanurile fine din sec. XIX si iti poti face o imagine asupra modului de trai din secolele trecute.

In jurul conacului, cativa palmieri, copaci de citrice si tufe de flori completeaza farmecul de altadata. Dupa Messaria, a urmat Pyrgos, o minunatie de sat, incremenit parca in vremurile medievale. Veche capitala a insulei, Pyrgos, este un oras fortareata, cu strazi inguste, cu case albe si multe biserici ce apar aproape dupa fiecare colt. Mici magazine cu articole traditionale, cate o tufa de bouganvillia sau chiar cate un magar uitat parca de stapan la un colt de strada, grupuri de turisti ce urca si coboara pe strazile inguste, cate o mireasa cu al sau mire ce vor sa-si lege destinele intr-un loc de neuitat. Asa am vazut eu Pyrgosul si tare mi-a placut!

Tot pentru ultima zi mai aveam in program o vizita la Muzeul Folcloric din Kontahori, o suburbie a orasului Fira. Muzeul, este organizat intr-o casa traditionala din 1861. Casa, este sapata in tuful vulcanic si este structura pe zone de activitate, cu spatiu de locuit, de gatit, depozite, ateliere de cizmarie, de confectionat butoaie, vinarie, brutarie, zona de adapost al animalelor. Nu a fost uitata nici activitatea spirituala si in curte exista o biserica.

In fiecare dintre aceste zone se gasesc obiecte specifice activitatilor desfasurate. In zona de locuit intalnim pe langa cele necesare traiului si decoratiuni, tablouri si carti, litografii si multe articole de imbracaminte din acea perioada, precum si nelipsitul simbol al insulei, coroana de vita de vie.

Intrarea se plateste si turul este ghidat.

Dupa o calatorie in timp, ne intoarcem in lumea prezenta si pentru ca se apropia asfintitul, ne indreptam spre muntele si manastirea Profetului Ilie. La acel ceas de seara poarta manstirii era inchisa, dar am avut motive sa ramanem inca cateva minute. Muntele sf. Ilie este cel mai inalt loc din insula masurand 567 de metri si este situat intre Pyrgos si Kamari. De aici se vede superb toata insula, iar apusul este magnific. Ne-am incheiat periplu in Santorini intr-un loc nemaipomenit, cu o vedere panoramica asupra insulei si un apus de soare demn de aceasta minunata insula la care am visat ani in sir.

Cadoul meu din acest an a fost de vis!

---

VIZUALIZĂRI: 1783 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI