Un sejur relaxant (Partea I)

TIPĂREȘTE

Pe 2 septembrie 2012 am plecat spre Santorini in "luna de miere" :). Initial ne-am dorit o excursie in Africa, dar am hotarat amandoi ca suntem destul de obositi dupa un an de pregatiri de nunta, mutat in casa noua, etc si ca nu dorim altceva decat sa ne odihnim.

Oferta gasita de noi includea transport cu avionul: se zboara aproximativ 1 ora jumatate, sincer nici nu realizezi cat de repede ajungi acolo. Aeroportul in Santorini este micut, dar solicitat :) zilnic vin si pleaca zeci de avioane.

Inainte de a pleca in Santorini m-am documentat pe internet despre insula: istorie, ce se poate vizita, ce trebuie sa eviti, ce souveniruri porti cumpara, etc. Majoritatea recenziilor citite despre Santorini erau la modul superlativ, insa am gasit si una care era exact la polul opus si care m-a amuzat sincer. De retinut este, ca din toate, inclusiv din cea nefavorabila poti invata. De cand plec in excursii cu sotul meu, eu sunt cea care cauta ofertele, organizeaza excursiile, practic sunt ghidul lui turistic si incerc de la an la an sa fiu cat mai performanta :)

Nu am fost acum pentru prima data in Grecia, de aceea cand am pus piciorul in Santorini si am privit in jur, am avut o strangere de inima: ma gandeam ca am dat-o in bara. Insula este foarte arida, lipsita de vegetatie, cladirile din apropierea aeroportului cam rare si deloc impozante. Sotul meu a exclamat: uau, parca suntem in Bagdad :) si i-am zis las draga, ca nu e asa rau, aici o fi periferia, sperand intr-un peisaj mai verde.

Am ajuns la locul de cazare: in statiunea Perissa, aproape de munte, cu vedere la mare. Muntele la fel ca restul: stanca curata, nici o urma de vegetatie, doar cea pitica si tepoasa specifica zonelor desertice. Desi statiunea Perissa este recomandata celor cu venituri mai mici, eu o recomand tuturor celor care doresc cea mai buna plaja din Santorini: nisipul este fin, nu sunt atat de multe pietre si intrarea in apa este lina. Ca si magazine, taverne, etc... este sub statiunea Kamari, care este mult mai luxoasa si mai animata. Plaja din Kamari insa nu este atat de buna.

Revenind: ne-am cazat si am hotarat ca in prima zi sa ramanem loco sa vizitam statiunea si sa ne odihnim. Am mers la plaja: sezlongul costa 3,5 euro/ persoana si nu ai nimic inclus. Langa plaja plin de taverne, insa efectele crizei se simt destul de bine in in insulele exclusiviste gen Santorini.

Am mancat in mai multe locuri in Perissa, insa va recomand: taverna Perissa chiar lanja plaja, portiile mari si gustoase, pret ok, taverna cyclade unde sunt angajati romani si mai poti afla informatii utile, mancare ok, o gradina de vara cu palmieri, nu stiu cum se numeste dar este imposibil sa n-o remarcati: se servesc doar cocktailuri si bauturi, pret 2 euro/ cocktail. Pentru ca a trebuit sa descarcam din pozele facute, am ajuns la internet cafe-ul Matrix: aici este patron un grec casatorit cu o romanca, iar tipa este extrem de draguta si de saritoare: e suceveanca, de 15 ani in Grecia si ne-a vandut ponturi despre locuri de vizitat, preturi, ne-a dat inclusiv carduri de discount la anumite taverne (10% reducere la menu poate nu e mult, dar per sejur sa zicem ca se mai aduna ceva).

A doua zi am inchiriat o masina, preturile sunt de la 30-35 de euro/ zi, mai negociezi daca inchiriezi o perioada mai mare de timp: noi am luat cu 25 euro/ zi - 3 zile, insa de la suceveanca mea am aflat ca puteam inchiria cu 20 euro/ zi ca este un individ care are peste 200 de masini si isi permite sa le dea mai ieftin.

Va recomand masina si nu ATV sau motocicleta: sotul meu tare suferea dupa cei de pe ATV-uri pana i-am explicat ca ii bate soarele in cap, se deplasau mai incet, carau si bagaje in spate cateodata; cei de pe moto si mai nasol... am considerat ca pentru cativa euro in plus merita sa am totusi un confort.

A 2 a zi am pornit in explorarea insulei. Santorini are din ce am citit cam 70 km patrati, pot sa va spun doar ca distantele de la un obiectiv la altul sunt atat de scurte de nici nu-ti vine sa crezi :)

Am pornit dupa harta, dar mai mult la intamplare :) ca stradutele sunt mici, intortocheate si nici nu stii cand ajungi din est in vest sau viceversa :)

Vest:

Am mers la plaja Rosie: peisajul este incantator, insa este o plaja extrem de mica, cu pietre mari, nu exista taverne ci doar vreo 2 negustori ambulanti de porumb, souvenir-uri si alte nimicuri. Merita sa treci doar in vizita. In apropiere este plaja Alba, la fel: mica si nu atat de spectaculoasa.

Akhrotiri Town, oras preistoric este in aceeasi zona, cam la 10 km de plaja Rosie, intrarea costa 5 euro de persoana. A fost deschis anul acesta prima data dupa 5 ani, deoarece s-a produs un accident care a omorat un turist englez. Merita vizitat, mai ales daca aveti ceva cunostinte in domeniu, pentru profani ca noi a fost o gramada de pietroaie, ici colo cateva vase, locuri care banuiam ca e spatiul de depozitat cereale, de dormit, etc. Exista harta a orasului, insa iti trebuie rabdare si pasiune sa citesti si sa mergi in fiecare loc sa-ti imaginezi ce este, pentru ca inafara de o poarta care era relativ intacta si cateva vase, in rest era doar pietris :)

Portul Athinios, este extrem de frumos: drumul pana la port e pe un drum foarte ingust, ai senzatia mereu ca te prabusesti de pe stanci, iar autobuzele fac manevre destul de dificile acolo. Pentru o masina mica ca o noastra a fost nemaipomenit. Va recomand sa mergeti in port, drumul pana acolo e de vis, iar portul propriu-zis este foarte populat, feeryboat-urile aici debarca.

In apropiere de port si plaja Rosie am mancat la o taverna The Dolphines (ne-a fost recomandata ca fiind extraordinara pentru preparatele din peste): un platou pentru 2 persoane- 21 de euro, supliment din partea casei: iaurt cu dulceata. Nu a fost spectaculos, sau poate am avut noi asteptari mai mari, dar nu am vazut caracatita care trebuia sa fie in menu, nici pestele spada... nu exista garnitura de cartofi sau orez care insoteste preparatele de peste din Grecia, deci ne-am ridicat de la masa cam flamanzi si hotarati sa nu lasam bacsis. Contrabalansand mancarea insa, amplasarea tavernei in mare, cu felinare cu gaz pe masa, cu acvarii cu pesti amplsate peste tot, alaturi de scoici, capuri de peste mumificati, etc, cu o baie care aminteste de cabinele de pe vas face banii :)

Tot in vestul insulei se gaseste farul: nu e spectaculos, insa drumul pana acolo e frumos si peisajul din capatul insulei este de poveste: poti admira de pe stanci inalte pietrele care se vad perfect in apa albastra, vasele care vin si pleaca de pe insula, rocile vulcanice: va recomand excursia la far doar pentru peisajul de pe drum.

Peste tot in insula vezi indicatoare cu Wine Roads: eu citisem despre Boutari doar, si primisem o recomandare pentru Santa Wines de unde se vede cel mai frumos apus de soare. De asemenea indicatoare Caldera View, 100- 300 m: Beautiful Sunset :) o sa va povestesc ce am patit cu caldera si sunsetul :).

Fabrica de vinuri Boutari este deschisa vizitatorilor dupa ora 10 dimineata: noi am ajuns mai devreme si am asteptat pana am intrat unde am fost luati in primire: 6 euro degustarea a 6 vinuri: am renuntat si am preferat sa trecem direct la cumparat de vin dupa prospectele afisate: din ce e facut, cat a stat in butoi, ce aroma are, bla bla: o mare teapa. Va sfatuiesc sa nu cumparati din fabrici pentru ca vei gasi acelasi vin la Carrefour la un pret cu 3 euro mai putin, iar in duty- free-ul din aeroport chiar cu 5 euro mai ieftin: daca ti se pune insa pata pe un vin anume, ia-l ca e posibil sa nu mai gasesti marca respectiva. Noi am cumparat Mandilaria (vin rosu demisec), un vin alb ca souvenir pentru parinti si un vin din Creta, ca dat fiind vecinatatea relativa a insulelor, se gasesc si vinuri din Creta. Celebrul Vinsanto este foarte scump si este un vin foarte dulce, aproape nebaubil de dulce ce e, dar... fiecare cu gusturile lui. Noi am cumparat o sticla de 500 ml, am dat 15 euro doar ca amintire ca e specific insulei. Vinul este facut din boabe de struguri uscate intai la soare pe acoperis 2 saptamani (am aflat mai multe detalii la muzeul vinului) si este extrem de dulce. Vita de vie in Santorini este pitica, daca nu esti atent poti sa nici n-o remarci, nu se compara cu vita de vie de la noi; plus ca solul este atat de nisipos si pietrificat ca te gandesti cum de creste si pana la 30-40 de cm.

Am pornit apoi spre Fira, capitala insulei. Orasul este foarte frumos, animat. Am remarcat multitudinea de asiatici, dotati cu aparate foto care mai de care mai performante... e o mishuneala acolo in toata regula. Taverne, magazine cu souveniruri, magazine cu bijuterii din roca vulcanica te fac sa te opresti la fiecare, pana cand obosesti de aceleasi lucruri si aceleasi preturi cam piperate: am avut de noroc de sotul meu care imi traducea preturile in lei, ca altfel dadeam multi bani pe diverse prostioare. Oricum am reusit sa trec de vames :) cu cativa magneti (2,5 euro magnetul, ulterior am gasit in Perissa cu 1 euro), 1 borcanel de rosii uscate la soare (5,5 euro), capere la promotie cu un borcanel de castraveti murati langa el (7 euro), alune, masline (in jur de 2,5-3 euro), diverse sortimente de rahat, cataif, halva- 3 euro.

In Fira am urcat pana la catedrala catolica, se putea cobori in vechiul port din Fira cu telecabina, dar dupa parerea mea nu merita banii, sau mai exista varianta magarusilor, care este o idee mai proasta: mai bine stai si admiri peisajul de sus. Atentie in Fira la preturile pentru mancare: terasele cu vedere costa mult mai mult, si noi am avut surpriza sa avem de-a face si cu 2 preturi: unul afisat si unul incasat: frape-ul afisat 2,5 euro, platit: 7euro/2 portii, un gyros 2,30 euro si cand am zis ca vreau unul mi-a spus 2,50: l-am intrebat de ce 2,50 daca scrie 2,30 si mi-a intors spatele. Fac o paranteza sa nu creez impresii false: sunt un om care munceste pentru bani si prefer daca fac o pomana sau las un bacsis sa fie alegerea mea si nu smecheria altuia. Criza in Grecia se simte, chiar in insule; din ce am vorbit si cu romanii care lucrau acolo, situatia s-a inrautatit: preturile s-au dublat, salariile au rams aceleasi; prin urmare sunt pusi pe jecmaneala. Ce nu am putut trece cu vederea a fost de ex. antipatia fata de turisti, mai ales nemti, olandezi; eu sunt blonda si deseori eram confundata, prin urmare mi se aruncau priviri urate, dar nu fatise, doar simteai ura fata de vest europeni dincolo de zambetul inghetat pe fata.

Voi reveni cu impresii din Fira, Oia si partea de est a insulei

---

VIZUALIZĂRI: 6800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI