Mos Yorgos si minunatele sale baclavale

TIPĂREȘTE

Inainte sa plecam in Creta, am fost sunati de Cristi pentru a primi ultimele informatii referitoare la vacanta. Ii multumim inca o data pe aceasta cale, lui si agentiei AFA Travel care ne-au facut o vacanta asa frumoasa. Printre altele, Cristi mi-a facut o recomandare: “ Sa nu cumva sa nu treceti pe la Mos Yorgos, care are o patiserie in orasul vechi unde se fac cele mai bune baclavale si sarailii! “ Mi-a trezit curiozitatea, insa si mai curios am devenit dupa ce, in autocarul care ne ducea la destinatia Bio Suites Hotel - vezi impresii, ghidul nostru, in doua din excursiile propuse a pomenit de vizite la Mos Yorgos …

Eu nu ma 'dau in vant 'dupa baclavale si sarailii, dar nu din cauza ca nu mi-ar place, pentru ca in copilarie toate bunicile mele (am fost fericit sa mai am inca una neoficiala, careia de cand am inceput sa vorbesc asa i-am spus) faceau baclavale si sarailii iar eu eram principalul destinatar, ci pentru ca de multi ani nu mai am voie sa consum zahar. Razboiul 'proprietatii ' acestei prajituri insa m-a amuzat ca si observator al 'ciondanelilor' internationale...

Baclavaua este o delicatesa fiind una dintre cele mai cunoscute prăjituri ale Orientului. Este considerată prăjitura națională în Grecia, Turcia, Bulgaria, dar se regăsește în toate bucătăriile din Balcani, în Orientul Mijlociu și în țările din Maghreb, fiind în egală măsură și un desert al armenilor, al ciprioților și afganilor.

Pentru a juriza această dispută cred că cel mai bine ar fi să mergeţi atât în Grecia, cât şi în Turcia. Fără a le spune că aţi fost şi la vecinii greci/ turci sau scopul călătoriei dumneavoastră mergeţi în locuri mai puţin populare pe hărţile turistice, acolo unde vedeţi că se serveşte ceai sau cafea şi bătrânii stau la poveşti toată ziua. Lăudaţi modul în care arată prăjitura în vitrină, dar arătaţi-vă interesat de altceva. În Balcani, dar şi în Orient, discuţia este totul. Negocierea face parte din viaţa de zi cu zi. Când vă vor vedea nemulţumit cu siguranţa îţi vor oferi un ceai sau o cafea şi un pahar cu apă şi îţi va da o porţie de baclava, dacă te arăţi dispus să cumperi ceva.

În prezent, cum spuneam, grecii şi turcii se ciondănesc pe tema inventarii baclavalei, acestia din urma negand veridicitatea celor spuse de greci, după părerea lor, minunatul desert fiind inventat în Gaziantep, mult mai târziu, după secolul al VI-lea. În sprijinul istoricilor turci sta şi faptul că mai toate popoarele din zona sud-caucaziana au acest desert.

Probabil ca adevarul nu va putea fi aflat niciodata, insa turcii, in 2008 au patentat denumirea de “ Antep Baklava “.

Deasemenea, o reteta veche de baklava a fost descoperita intr-o carte de bucate scrisa in China, in timpul dinastiei Yuan, asa ca cine, cui sa-i atribuie intaietatea?

De aceea, la acele multe recomandari primite, si bazandu-ma pe obiectivitatea Ninei si a cumnatilor mei, impreuna cu care am mers de atatea ori in Grecia si Turcia, si care din toate dulciurile aflate pe acolo se opreau la baclavale si sarailii, in prima seara 'de' Rethymno, dupa ce am mancat la restaurantul hotelului, am plecat in orasul vechi pentru a-l gasi pe mos Yorgos. Asa ca, urmand drumul pe faleza din statiune, la piateta unde sunt parcate puzderie de taxiuri, am intrat pe strada Vasili Kalaregi pe care am urmat-o pe langa o vecehe moschee pana in punctul de unde se vedeau zidurile moscheii Neratze. Pe urmatoarea straduta, plina de verdeata si pe care trebuia sa te strecori cumva, avand in vedere multitudinea meselor care erau scoase pe trotuar si nu numai, de negustorii ce aveau restaurante am inaintat mai mult de 70 de metri si pe partea stanga la numarul 30 am gasit o casa frumoasa cu intrarea strajuita de o arcada in tip grecesc avand pe frontispiciu, sculptate in piatra, cuvintele “ VIRTVTE FVLGIDA DOMVS * MDCIX “ si, unde, mai era o mica placa din lemn pe care erau scrise doua nume: Yorgos – Katerina.

Am intrat intr-o camera mare legata de o alta mai mica, undeva in spate. Pe partea stanga era o masa drepunghiulara mare, din lemn, unde un barbat intre doua varste cu un sort si o boneta in cap intindea niste aluat. In dreapta, la o vitrina, in care erau etalate diverse sortimente de dulciuri ambalate in caserole statea o doamna in varsta care ii povestea celui care intindea aluatul ceva. La vederea noastra, doamna ne-a urat bun venit in greaca. Dupa ce i-am multumit, am intrebat de mos Yorgos. Mi-a indicat o usa in spate care comunica cu spatiul deschis. Probabil ca am fost auzit, pentru ca usa s-a deschis si in pragul ei a aparut un batranel cu parul nins, cu o boneta care il acoperea, imbracat intr-un tricou peste care avea, la randul sau, un sort de bucatarie, alb si el. Era faimosul mos Yorgos...

Pentru ca niciunul din cei trei nu vorbea engleza (cu exceptia lui Dimitris, fiul lui Yorgos, cel care muncea la masa de aluat) am avut o discutie cam anevoioasa, la nivelul meu de greaca, insa felul in care mos Yorgos povestea, la expresia fetei sale si la stralucirea din ochii sai, mi-am dat seama ca se bucura de venirea noastra, chiar daca in cursul zilelor primea zeci de grupuri de vizitatori. Da, statea acolo de dimineata pana seara tarziu, muncind inca cot la cot cu fiul sau care ii mostenea indeletnicirea.

Mi-a povestit ca este turc de origine, venit inca de mic copil impreuna cu tatal sau pe aceste meleaguri. Tatal sau, un bun cunoscator al preparatelor turcesti a deschis aceasta cofetarie-patiserie iar el i-a continuat munca. Era mandru de el si mai ales de cuptorul din caramida deasupra caruia se afla o plita pe care cocea aluatul si despre care spunea ca a fost adus de tatal sau din Gaziantep, pe acele meleaguri.

Am fost impresionat de volubilitatea sa, si de buna dispozitie de care deborda, in ciuda faptului ca trecusera mai mult de 12 ore de cand era in picioare (era trecut de ora 21 cand am ajuns noi) mirandu-ma totodata de agilitatea si vioiciunea de care da dovada la cei 84 de ani. Insa stiu ca mai avem si noi pe cineva care se 'tine' la fel de bine, pe scumpa noastra Mama Michi! :)

Ne-a povestit apoi cum a cunoscut-o pe Katerina care I s-a alaturat in urma cu 53 de ani si prin cate greutati au trecut impreuna, mai ales in eforturile depuse pentru a pastra deschisa micuta pravalie si pentru a continua sa faureasca dulciurile intocmai de cum invatatase de la tatal sau. Ghidus, la intrebarea mea despre reteta pe care o are la faurirea baclavalelor, mi-a spus ca nici el nu o mai stie, si ca tot ce face, face din instinct. A mai spus apoi ca si daca am sta alaturi de el tot procesul de fabricatie nu am putea sa o aflam, ca de aceea are acea camera in spate. :)

M-a mai facut sa zambesc o data cand, dupa ce am fost serviti cu baclavale de Katerina si i-am spus ca sunt cele mai bune pe care le-am mancat vreodata a zis ca era normal, pentru ca sunt baclavale turco -grecesti :)) si ca nimeni nu mai face asa ceva, toata lumea facandu-le ori intr-un fel, ori in altul. Pentru ca nu are alti angajati, mos Yorgos nu are capacitatea de a face fata cererii, motiv pentru care munceste atat de mult, pentru ca deloc nu se bucura sa vada dezamagirea celor care ii calca pragul in cautarea vestitelor sale baclavale, iar el nu mai are ce sa le ofere.

Noi am fost norocosi sa gasim pentru ca seara, numarul de vizitatori imputinandu-se ii permite sa faca un mic stoc pentru a doua zi. Nici preturile practicate de el nu erau mari, o caserola costand 3 euro. I-am multumit pentru timpul pierdut de el si de fiul sau in a-mi povesti toate acestea si i-am promis ca voi scrie un articol despre atelierul sau de creatie, pentru a-l face cunoscut tuturor romanilor care citesc acest sait si pentru a-i determina sa il viziteze cand vor ajunge in Creta.

Katerina, sotia sa, pe tot parcursul discutiei ne-a asistat, insa, tipic grecoaicelor, nu s-a amestecat deloc in discutie, marginindu-se doar sa zambeasca cand o faceam si noi, asta neinsemnand ca rolul sau in atelier era mai mic decat al celorlati doi, pentru ca mos Yorgos tot timpul o pomenea in discutii.

Am sa ma apropii de finalul acestiu review rugandu-va sa ma credeti pe cuvant ca acele baclavale au fost extraordinare, iar parerea aceasta a fost unanima. Singurul meu regret a fost ca nu eu m-am ocupat de partea fotografica, ci cumnata mea, iar pozele cu baclavale nu sunt facute mult mai de aproape pentru a le arata frumusetea artistica in care au fost realizate. Nici dupa aceea nu am realizat acest lucru, iar dupa ce le-am descarcat de la cumnata mea din telefon era prea tarziu, pentru ca cele cumparate se mancasera DE MULT! Asa ca am sa-i las pe cei ce vor urma sa ma completeze in acest sens...

Va multumesc pentru rabdarea cu care ati citit acest articol si va doresc calatorii frumoase si pofta buna cand veti ajunge la Mos Yorgos!

---

VIZUALIZĂRI: 2686 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI